ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2023

HOTĂRÂRE

21.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția I civilă la 16 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând:

recunoașterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu alți angajați din cadrul aceleiași familii ocupaționale "Justiție" din cadrul Curții de Apel Pitești, Tribunalul Argeș și Tribunalul Vâlcea, care depășesc limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit, din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%;

obligarea pârâtului Direcția Națională Anticorupție la acordarea, începând cu 15.11.2019 și în continuare, precum și pentru viitor, a diferenței dintre venitul net care i s-a acordat începând cu noiembrie 2019 și venitul net la care era îndreptățit prin acordarea integrală a sporurilor legale de 45% și anume un spor procentual de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, un spor procentual de 5% pentru confidențialitate, un spor procentual de 15% pentru condiții vătămătoare sau periculoase;

obligarea pârâtului Direcția Națională Anticorupție la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale și prin starea de discriminare salarială, respectiv la plata de despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale până la recunoașterea efectivă a dreptului, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite;

actualizarea sumelor cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamantului (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate anterior.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1, art. 166, art. 170, art. 266, art. 278 alin. (2) din Codul muncii, Legea nr. 153/2017, art. 1531, art. 1535 din C. civ., deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 36/2018 și nr. 8/2021, decizia Curții Constituționale nr. 794/2016, decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii nr. 9/2017.

Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 893/2023 din 06 aprilie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Vâlcea, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a arătat că situația premisă a dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. este aceea ca judecătorul, după caz procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcționeze la instanța/parchetul de pe lângă instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță sau a unei instanțe inferioare acesteia, condiția nefiind îndeplinită în situația în care partea este judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier la o altă instanță/parchet de pe langă cea competentă, de același grad, chiar situată în raza aceleiași curți de apel, intenția legiuitorului la edictarea normei reieșind fără echivoc din referirea strictă doar la acea instanță/parchet de pe lângă instanța la care partea își desfășoară activitatea ca judecător, după caz procuror, asistent judiciar sau grefier și căreia îi revine competența soluționării cauzei.

A reținut instanța că, întrucât reclamantul nu își desfășoară activitatea la un parchet de pe lângă Tribunalul Dolj, instanță competentă să soluționeze cauza în primă instanță, nu sunt aplicabile prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

A învederat că nu se poate reține nici incidența dispozițiilor art. 127 alin. (2) C. proc. civ. raportat la art. (2

) și alin. (3) al aceluiași articol, având în vedere că pârâtul Parchetul de pe langă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție nu este o unitate de parchet arondată Tribunalului Dolj, instanță competentă material și teritorial să soluționeze cauza.

Prin urmare, în raport de funcția deținută de reclamant (procuror ce își desfășoară activitatea la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova) și locul de muncă al acestuia, față de dispozițiile art. 210 din Legea nr. 62/2011, raportat la art. 269 din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), a reținut că instanța competentă material să soluționeze cauza este Tribunalul Dolj.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 26 mai 2023 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2022.

Învestit prin declinare, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale la termenul de judecată din 20 septembrie 2023 a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale și a rămas în pronunțare.

Prin sentința nr. 1806/2023 din 20 septembrie 2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, sub aspectul competenței teritoriale de soluționare a cauzei, instanța de conflict a reținut incidența dispozițiilor art. 127 C. proc. civ. și a arătat că, în situația în care judecătorul, procurorul sau grefierul are calitatea de reclamant, acesta nu poate sesiza instanța competentă, dacă aceasta este cea la care judecătorul, procurorul sau grefierul își desfășoară activitatea sau o instanță inferioară acesteia, reclamantul având alegerea între mai multe instanțe dintre cele indicate de legiuitor.

Totodată, a citat dispozițiile art. 1, art. 4 alin. (1) și art. 5 alin. (2) și (3) din O.U.G nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție.

A apreciat că, în cauză, este aplicabil art. 127 alin. (1) C. proc. civ., deși reclamantul are calitatea de procuror la Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, având în vedere definiția noțiunii de "instanță competentă să soluționeze cauza" potrivit deciziei Curții Constituționale nr. 290/2018. În acest sens, a redat considerentele reținute la pct. 22, 30 și 32 din decizia menționată.

În raport de faptul că reclamantul, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a sesizat o instanță învecinată instanței de care aparține structura teritorială în care își desfășoară efectiv activitatea, instanța a conferit aplicabilitate dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. și, în temeiul principiului disponibilității reglementat de art. 9 C. proc. civ., a conchis că instanța competentă a soluționa cauza este Tribunalul Vâlcea.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 01 noiembrie 2023, sub numărul x/2022.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Dolj competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Vâlcea și Tribunalul Dolj - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu privire la conflictul negativ de competență ivit, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține cu titlu prealabil că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Instanța supremă reține că, în cauză, reclamantul, procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, a învestit Tribunalul Vâlcea cu un litigiu în materia dreptului muncii, acțiunea având ca obiect drepturi salariale - obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Centrală la acordarea sporului de 45% începând cu 15.11.2019 și în continuare, precum și obligarea la plata de despăgubiri egale cu diferențele de drepturi salariale rezultate prin acordarea sporurilor solicitate.

Potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.".

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) C. proc. civ., "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.".

Sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înțeleasă ca referindu-se la desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la alin. (1).

Conform art. 1 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 43/2002, aprobată prin Legea nr. 503/2002, Direcția Națională Anticorupție funcționează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, are personalitate juridică și sediul în municipiul București și își exercită atribuțiile pe întregul teritoriu al României.

Potrivit prevederilor art. 5 alin. (1)-(4) ale O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcția Națională Anticorupție, se constată că serviciile teritoriale, serviciile și birourile D.N.A. nu au personalitate juridică, astfel că întregul personal funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Instanța supremă mai constată că, întrucât Direcția Națională Anticorupție are o structură organizatorică de sine-stătătoare, subunitățile acestei structuri nefiind arondate instanțelor precum celelalte unități de parchet din cadrul Ministerului Public (parchete de pe lângă curți de apel, tribunale și judecătorii), ipoteza avută în vedere de legiuitor la instituirea dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ. nu-și găsește aplicabilitatea în cauzele în care sunt părți procurorii acestei instituții.

Situația procurorilor din această structură este total diferită de cea a celor care funcționează în parchetele de drept comun, organizate pe lângă instanțe, neputându-se aprecia că reclamantul din prezenta cauză nu poate formula cereri de chemare în judecată la instanțe din circumscripția Curții de Apel Craiova. Ceea ce interesează este calitatea părților vizată de lege (salariați în cadrul parchetului de pe lângă instanță, ceea ce nu este cazul D.N.A.), iar nu raza de desfășurare a activității.

Cum reclamantul își desfășoară activitatea în cadrul structurii teritoriale Craiova a Direcției Naționale Anticorupție, se deduce că, în cauză, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, nu pot fi reținute nici prevederile art. 127 alin. (2), alin. (2

) C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet de pe lângă o instanță. De altfel, în cauză, nu are calitatea de pârât parchetul de pe lângă tribunal sau curte de apel, în contextul în care litigiul dedus judecății este de competența tribunalului în primă instanță iar în apel de competența curții de apel.

Este de necontestat că enumerarea categoriilor de persoane în considerarea calității cărora a fost edictată norma (judecători, procurori, asistenți judiciari, grefieri) este de strictă interpretare și aplicare, astfel încât acestea nu se aplică altor categorii de persoane, precum celor care funcționează într-o structură din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, dar care nu este unitate de parchet de pe lângă o instanță.

Prin urmare, se impune a se reține faptul că, pentru procurorul care nu funcționează la parchetul de pe lângă instanța competentă și nici la parchetul de pe lângă instanța superioară celei competente să soluționeze cauza, competența aparține instanței/tribunalului de la domiciliul sau locul de muncă al reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 266, art. 269 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii și art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Astfel, conform art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar potrivit dispozițiilor art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul.".

Articolul 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social (în vigoare la data sesizării instanței), care completează art. 269 alin. (2) din Codul muncii, prevede că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Cum, în speță, reclamantul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Dolj, ca instanță de la locul de muncă al reclamantului.

Prin urmare, în mod corect a reținut Tribunalul Vâlcea că nu este competent teritorial să soluționeze cererea reclamantului, întrucât acesta din urmă nu avea nici dreptul și nici obligația să sesizeze o instanță de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.