ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2618/2023
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2618/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 7 decembrie 2023
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 martie 2023 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția I civilă, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D. și E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, recunoașterea stării de discriminare în care au fost plasați de către pârâți, în materie salarială, având în vedere calitatea acestora de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaționale "Justiție" pe perioada august 2018 - la zi și în continuare, prin neacordarea salariului de bază brut lunar și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase, prin raportare la specialiștii IT-personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și, în consecință, uniformizarea modului de calcul al acestor drepturi salariale, pe perioada august 2018 - la zi și în continuare.
De asemenea, reclamanții au solicitat repararea prejudiciului ce li s-a creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâtei la plata către reclamanți pe perioada august 2018 - la zi și în continuare, pentru fiecare lună și până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar și cuantum sporuri, prin luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase plătite specialiștilor IT.
S-a mai solicitat și actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004, art. 1 din Legea - cadru nr. 153/2017, pct. 53 din Legea nr. 207/2018, art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004 și Decizia CCR nr. 794/2016.
În fapt, reclamanții sunt angajați în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, în funcțiile auxiliare de specialitate de grefier, grefier-arhivar, grefier-registrator, grefier-statistician și grefier-documentarist cu studii superioare juridice.
Prin sentința civilă nr. 597 din 09.06.2023, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția I civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
În motivare, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză, deoarece norma de competență este de strictă interpretare și se aplică numai personalului instanțelor sau parchetelor care își desfășoară efectiv activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță, în apel sau recurs.
Prin urmare, dispozițiile legale evocate nu se aplică grefierilor din cadrul parchetelor de pe lângă judecătorii.
În continuare, tribunalul a constatat că sunt incidente în cauză prevederile art. 269 alin. (1) și (2) din Codul muncii și față de locul de muncă al reclamanților a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.
Cauza a fost înregistrată la 18 iulie 2023 pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă, sub nr. x/2023.
Prin sentința civilă nr. 1060 din 5 octombrie 2023, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În motivare, tribunalul a reținut incidența dispozițiilor alin. (2) ale art. 127 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile alin. (2) și (3) ale aceluiași articol, cererea de chemare în judecată fiind introdusă împotriva Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, parchet aflat pe lângă instanța competentă să judece cauza, și împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
În continuare, s-a arătat că reclamanții au sesizat Tribunalul Sibiu, ca instanță aflată în circumscripția unei curți de apel învecinate, datorită calității pârâților de parchet de pe lângă instanța competentă să judece cauza și parchet de pe lângă instanța superioară instanței competente, ci nu datorită calității lor de grefieri la parchet de pe lângă judecătorie.
În acest sens, reținând incidenta dispozițiilor art. 127 alin. (2), alin. (2
1
) și alin. (3) C. proc. civ., tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu.
Cauza a fost înregistrată la 23 octombrie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub același număr.
Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Timiș și Tribunalul Sibiu, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Sibiu, pentru următoarele considerente:
În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.
Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect recalcularea și plata unor drepturi salariale, fiind dedus judecății un conflict de muncă, în care reclamanții sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj și că, în prezenta cauză, este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea" iar conform art. 127 alin. (1) din același cod "dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".
Având în vedere și cele statuate prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul este nu numai judecător, dar și grefier, și își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța ierarhic superioară celei competente să soluționeze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.
Contrar celor reținute de Tribunalul Sibiu, în cauză se constată că nu sunt incidente prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2
1
)
C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet de pe lângă o instanță, așa cum este în speță.
În cauă se constată că reclamanții sunt grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj și în raport de locul de muncă al acestora, competența teritorială ar aparține Tribunalului Timiș, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. în stabilirea competenței teritoriale, în acord și cu interpretarea dată textului de lege pe calea recursului în interesul legii menționat.
Dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordine publică, în sensul că un grefier care are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, este obligat să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate, iar, în caz contrar, instanța va putea invoca și din oficiu excepția necompetenței teritoriale.
Prin urmare, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.
De vreme ce Curtea de Apel Alba Iulia, în circumscripția căreia se află Tribunalul Sibiu, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Timișoara, în circumscripția căreia se află Tribunalul Timiș (instanță competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Sibiu este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.