ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 834/2025

Ședința publică din data de 15 mai 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

- recunoașterea stării de discriminare în care au fost plasați de către pârâți, în materie salarială, având în vedere calitatea de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaționale "Justiție" pentru perioada august 2018-la zi și în continuare, prin neacordarea salariului de baza brut lunar și cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase, prin raportare la specialiștii IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și, în consecință, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale;

- repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâților la plata, pe perioada august 2018 - la zi și în continuare, pentru fiecare lună și până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar și cuantum sporuri, cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar și a cuantumului sporurilor evocate, plătite specialiștilor IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație stabilit de Institutul National de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadentei plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile drepturilor salariale ale acestora) și până la plata efectivă a sumelor solicitate.

În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 3 din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului de specialitate și conex din instanțe și parchete, art. 1 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, pct. 53 din Legea nr. 207/2018, art. 120 alin. (6) și (7) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară și Deciziei Curții Constituționale nr. 794 din 15.12.2016,

Prin sentința civilă nr. 925 din 13 decembrie 2024, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Botoșani.

În motivare, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., deoarece reclamanții, având calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani, nu își desfășoară activitatea la Tribunalul Botoșani (competent teritorial, potrivit dreptului comun al muncii) sau la o instanță inferioară acesteia.

În continuare, instanța reținând prevederile art. 278 alin. (2) și art. 269 alin. (1) din Codul Muncii a declinat competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, în a cărui circumscripție se află atât domiciliile ori reședințele reclamanților, cât și locul lor de muncă.

Prin sentința nr. 195 din 4 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut că reclamanții din prezenta cauză au calitatea de grefieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și în temeiul art. 127 alin. (3) raportat la art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuiau să introducă o acțiune privind drepturi salariale la unul din tribunalele aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate Curții de Apel Suceava.

Având în vedere că, în acord cu aceste dispoziții, reclamanții s-au adresat Tribunalului Bacău, instanță care era competentă să soluționeze cauza, dată fiind alegerea efectuată de reclamanți, instanța a declinat competența acestei instanțe.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Bacău și Tribunalul Botoșani, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru următoarele considerente:

Obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței teritoriale a instanței de judecată.

Instanța a fost învestită cu un conflict de muncă, prin care reclamanții, în calitate de grefieri la Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, au solicitat repararea prejudiciului creat prin neacordarea drepturilor salariale sub forma unor sporuri prin raportare la specialiștii IT din cadrul parchetelor.

Față de calitatea reclamanților de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., astfel cum au fost interpretate prin Decizia (RIL) nr. 7/2016 a instanței supreme, în sensul că normele speciale de competență evocate sunt incidente și în situația grefierilor care își desfășoară activitatea în cadrul parchetelor de pe lângă instanțele judecătorești.

Așadar, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. devine aplicabil și în cazul în care reclamantul este nu numai judecător sau procuror, ci și grefier, și își desfășoară activitatea la instanța competentă să soluționeze cauza sau la instanța ierarhic superioară celei competente să soluționeze cauza, potrivit legii, ori la parchetele de pe lângă aceste instanțe.

Totodată, este de subliniat faptul că nu pot fi reținute prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

1

C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet de pe lângă o instanță, așa cum este în cauza pendinte.

În acest context, prin raportare la calitatea reclamanților de grefieri în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani și caracterul imperativ al dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în cauză, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Prin urmare, atât timp cât Curtea de Apel Bacău, în circumscripția căreia se află Tribunalul Bacău, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Suceava, în circumscripția căreia se află Tribunalul Botoșani (instanța care ar fi fost competentă din punct de vedere material), rezultă că Tribunalul Bacău este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Așa fiind, reclamanții și-au manifestat opțiunea, în condițiile dispozițiilor legale evocate, determinând, în mod legal, competența teritorială a Tribunalului Bacău în soluționarea cererii de chemare în judecată.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3), raportat la art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2025.