ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2024
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 372/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman – secția conflicte de muncă și asigurări sociale și contencios administrativ Fiscal la 21 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B., având calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, cu citarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat să se dispună:
Recunoașterea stării de discriminare creată de către pârâți, în materie salariată, având în vedere calitatea reclamanților de personal auxiliar de specialitate din cadrul familiei ocupaționale "Justiție" pe perioada august 2018-la zi și în continuare, prin neacordarea salariului de baza brut lunar și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase, prin raportare la specialiștii IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor și, în consecință, uniformizarea modului de calcul a acestor drepturi salariale, pe perioada august 2018 la zi și în continuare;
Repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi salariale, respectiv obligarea pârâților la plata către reclamanți, pe perioada august 2018 - la zi și în continuare, pentru fiecare lună și până la recunoașterea efectivă a dreptului, a diferenței dintre suma care li s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să li se plătească, cu titlu de salariu de bază brut lunar și cuantum sporuri, prin luarea în considerare a nivelului maxim al salariului de bază brut lunar și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică și de confidențialitate, precum și a sporului pentru condiții de muncă grele, vătămătoare și periculoase plătite specialiștilor IT - personal auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor;
Actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențe de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să le fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile drepturilor salariale ale reclamanților) și până la plata efectivă a sumelor cuvenite solicitate în capătul de cerere 2 și 3.
Tribunalul Teleorman – secția conflicte de muncă și asigurări sociale și contencios administrativ Fiscal, prin sentința nr. 373 din 7 iunie 2023 a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Tulcea – secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că instanța competentă material și teritorial a soluționa litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, conform art. 269 din Codul muncii.
Pe rolul Tribunalului Tulcea, cauza a fost înregistrată la 22 septembrie 2023, sub același număr de dosar.
Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1423/2023 din 6 decembrie 2023 a admis excepția necompetenței instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect calcul drepturi salariale formulată de reclamanții A. și B., în favoarea Tribunalului Teleorman.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că reclamanții fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Babadag, fiind avută în vedere interpretarea obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție din Decizia nr. 7/16.05.2016 privind recursului în interesul legii, în sensul în care, art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de grefier, fiind aplicabil și în cazul reclamanților.
Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Teleorman – secția conflicte de muncă și asigurări sociale și contencios administrativ Fiscal s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 31 ianuarie 2024, pentru soluționarea conflictului de competență.
Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.
Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că în prezenta cauză instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu în materia conflictelor de muncă, reclamanții A. și B. având calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefier) și conex în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, iar în această calitate au solicitat recunoașterea stării de discriminare creată de către pârâți în materie salariată, repararea prejudiciului creat prin neacordarea acestor drepturi salariale și actualizarea sumelor solicitate, cu indicele de inflație.
Potrivit art. 127 alin. (1) C. proc. civ., "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".
Așadar, art. 127 C. proc. civ. este o normă specială de competență, care se aplică atunci când reclamantul din cererea principală este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.
În acest sens, se reține că Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 7/16.05.2016, pronunțată în recurs în interesul legii a interpretat restrictiv aplicarea textului de lege ce consacră competența facultativă, reținând în dispozitivul deciziei că: "Sintagma "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfășoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță".
Potrivit prevederilor art. 127 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 127 se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.
În speță, se constată că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag - parchet de pe lângă o instanță inferioară celei care ar fi competentă să soluționeze cauza, sens în care, competența teritorială nu poate fi determinată în condițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., care instituie o competență exclusivă în favoarea unei instanțe de același grad din circumscripția unei curți de apel învecinate.
De asemenea, se constată că aceasta nu poate fi determinată nici în raport cu art. 127 alin. (1) și (2)
1
C. proc. civ., cauza nefiind de competența instanței la care reclamanții își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia.
În acest context, se reține că legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială de soluționare a fondului cauzelor având ca obiect acordarea de drepturi salariale de către instanța în raza cărora au domiciliul reclamanții sau reședința ori, după caz sediul, sau locul de muncă.
Potrivit art. 269 din Codul muncii "(1) Judecata conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz sediul)", cauza de față intrând sub jurisdicția muncii, în categoria conflictelor de muncă.
Așadar, art. 127 C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, norma interzicând sesizarea instanței competente, dacă este aceea la care acesta își desfășoară activitatea, or așa cum rezultă din înscrisurile din dosar, reclamanții își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Babadag, astfel că, în speță, nu sunt întrunite cerințele art. 127 C. proc. civ., iar soluționarea cererii este de competența tribunalului în circumscripția în care aceștia își au domiciliu sau reședința, respectiv Tribunalul Tulcea.
Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2024.