ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2376/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Iași, la 7 august 2000, reclamanta, sucursala E.L.E. Iași din cadrul

SC T.A. SA București, a chemat în judecată Casa de Copii Preșcolari Iași,

solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 14.133.783 lei, reprezentând

contravaloare majorări întârzieri la plată, cu cheltuieli de judecată, pentru

plata cu întârziere a energiei termice furnizate în perioada iulie – decembrie

1997, consum decontat cu întârziere.

Prin sentința civilă nr. 1898,

pronunțată, la 19 decembrie 2000, în dosarul nr. 7802/2000, Tribunalul Iași a

respins acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că, în baza art. 65 din Legea nr. 76/2000, privind

bugetul de stat, modificată prin O.G. nr. 145/2000, obligațiile de plată

neachitate, până la 30 noiembrie 1999, de instituțiile publice finanțate de la

bugetul de stat către diverși furnizori și prestații de servicii pentru

livrarea de energie electrică, termică, gaze naturale, produse petroliere, etc,

se sting la nivelul sumelor datorate de acestea la bugetul de stat în limitele maxime

prevăzute în anexa aceluiași act normativ.

Curtea de Apel Iași, reținând că

majorările de întârziere sunt calculate, conform art. 96, 97 și 98 din

Regulamentul pentru furnizarea și utilizarea energiei termice, și în baza

contractului cu clauză penală, iar, în cauză, întârzierea la plată nu se

datorează unui caz fortuit, prin decizia comercială nr. 427 pronunțată, la 12

noiembrie 2001, în dosarul nr. 1122/2001, a admis apelul reclamantei, a

schimbat sentința pronunțată de tribunal și, în fond, a admis acțiunea

reclamantei, obligând pârâta să plătească acesteia, suma de 14.133.783 lei

majorări de întârziere, plus 1.205.703 lei cheltuieli de judecată la fond și

602.852 lei cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunțate de

instanța de apel, pârâta, Direcția Generală pentru Protecția Drepturilor

Copilului Iași, a declarat recurs.

În motivarea recursului său, pârâta

susține că decizia instanței de apel este nelegală, pentru că nu a reținut

faptul că pârâta este unitate bugetară, aflată în subordinea Consiliului

Județean, că fondurile sunt primite numai după aprobarea bugetului, iar

expertiza efectuată în altă cauză, avută în vedere de instanța de apel, se

referă la fondurile bugetare primite în anul 1999, în timp ce obiectul cauzei

îl constituie întârzierile la plata din anii 1997 și 1998.

Recursul declarat de pârâtă, este

fondat.

Aceasta este unitate bugetară și,

așa cum a reținut corect prima instanță, beneficiază de prevederile art. 65 din

Legea nr. 76 privind bugetul pe anul 2000, în sensul că obligațiile de plată

neachitate până la 30 noiembrie 1999 de instituțiile finanțate de la bugetul de

stat, instituții între care se încadrează și recurenta-pârâtă, se sting la

nivelul sumelor datorate de furnizori la bugetul de stat.

Afirmația apelantei-reclamante,

potrivit căreia ea nu are datorii către bugetul de stat, pentru a putea opera

prevederile legale menționate, nu a fost dovedită în cauză.

Așa fiind, recursul declarat de

pârâtă urmează să fie admis, conform prevederilor art. 312 din C. proc. civ. Decizia

pronunțată de instanța de apel va fi modificată, în scopul respingerii apelului

declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 1898, pronunțată, la 19

decembrie 2000, de Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta, Direcția Generală pentru

Protecția Drepturilor Copilului Iași, împotriva deciziei nr. 427 din 12

noiembrie 2001 a Curții de Apel Iași, pe care o modifică, în sensul că respinge

apelul reclamantei SC T.A. SA, sucursala E.L.E. Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 17 aprilie 2003.