ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1380/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

După parcurgerea unui prim ciclu, procesual,

prin sentința penală nr. 258 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Galați, au fost

condamnați inculpați:

ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și

b) C. pen.

În baza art. 86

9

C. pen.,

s-a revocat executarea la locul de muncă a pedepsei de 3 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 145 din 18 octombrie 1996 a aceluiași

tribunal, iar în baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., s-a contopit restul

rămas neexecutat de 2 ani o lună și 23 zile, cu pedeapsa aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care

s-a adăugat un spor de un an închisoare, în total 14 ani închisoare.

ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.,

pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului M.V., a dedus din pedeapsa aplicată, durata

arestării preventive de la 26 noiembrie 1997 la zi și a obligat pe ambii inculpați,

în solidar, să plătească 1.911.285.806 lei părții civile SC C.M. SA Câmpulung

Muscel, iar pe inculpatul M.V. la 69.835.426 lei părții civile SC S. SRL

Galați, despăgubiri civile, precum și la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele.

Partea vătămată SC C.M. SA Câmpulung

Muscel avea de încasat de la SC S. Galați peste 2 miliarde lei, reprezentând

c/valoarea produselor livrate acesteia, iar aceasta din urmă își plătea

datoriile prin intermediul altor societăți comerciale care la rândul lor se

aprovizionau cu tablă de la aceasta, iar c/valoarea o achitau direct

creditorilor săi.

Inculpatul P.I., cunoscând această

situație, în scopul de a realiza foloase materiale ilicite, a luat legătura cu

inculpatul M.V. pe care l-a determinat să-i predea actele societății sale, SC

B. SRL Tecuci și prin intermediul acesteia au ridicat la 11 septembrie 1997

cantitatea de 278,21 tone tablă, în valoare de 1.021.794.182 lei.

Inculpații după ce au ridicat tabla

au valorificat-o la diferiți beneficiari și banii încasați i-au însușit.

Pentru plată inculpații au emis fila

C.E.C. Seria B 0000127333 din 7 noiembrie 1997 pentru suma de 1.021.794.182 lei

fără a avea disponibil în cont, SC B. SRL Tecuci, fiind în interdicție bancară.

Prejudiciul cauzat părții vătămate,

în valoare reactualizată de 1.911.285.182 lei nu a fost recuperat.

În sarcina inculpatului M.V. s-a mai

reținut că la 27 august 1997 a primit de la SC S. SRL Galați tablă în valoare

de 136.694.934 lei și după ce a valorificat-o a achitat în numerar 66.859.508

lei, iar pentru diferența de preț a emis fila C.E.C. 00127332 la 12 octombrie

1997, fără a avea disponibil în cont, prejudiciul reactualizat fiind de

69.835.426 lei.

Prin decizia penală nr. 158 din 10

aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, s-au admis apelurile declarate de

inculpați, s-a desființat parțial sentința penală menționată, în sensul că s-a

înlăturat din încadrarea juridică alin. (5) al art. 215 C. pen., precum și

pedepsele complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., menținând pedepsele de 13 ani închisoare, pentru inculpatul M.V.

și 14 ani închisoare pentru inculpatul P.I.

În motivarea deciziei s-a arătat că

potrivit O.U. nr. 207/2000 și legii de aprobare a acesteia nr. 456/2001,

faptele comise de inculpați, nu mai au consecințe deosebit de grave, în raport

de cuantumul prejudiciului care este sub 2 miliarde lei.

Împotriva acestei decizii inculpați

au declarat recurs, solicitând, prin motive comune, reducerea pedepselor

aplicate.

Inculpatul M.V. a mai susținut că

hotărârile instanțelor, de fond și de apel, nu cuprind motivele pe care se

întemeiază soluția pronunțată în cauză, iar instanța de apel a procedat la

schimbarea încadrării juridice fără a pune în discuția părților, fiind astfel

prejudiciat prin imposibilitatea de a-și face apărările necesare.

Procurorul de ședință a mai susținut

că, în apel s-a agravat situația inculpatului P.I. în propria-i cale de atac,

întrucât inițial se reținuse de prima instanță aplicarea doar a art. 37 lit. b)

C. pen., iar în rejudecare s-au aplicat și prevederile art. 37 lit. a) C. pen.,

temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 14 și 17

1

C.

proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați

sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Din examinarea hotărârilor

pronunțare în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpaților și de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică infracțiunii de înșelăciune comise, astfel că susținerea sub

aceste aspecte că soluțiile pronunțate nu cuprind motivele pe care se

întemeiază, nu este întemeiată.

De asemenea, nu este întemeiată nici

critica formulată de apărătorul inculpatului M.V. cu privire la nepunerea în

discuția părților a schimbării încadrării juridice prin înlăturarea alin. (5)

al art. 215 C. pen., întrucât însăși apărătorul acestuia, a cerut, în apel

schimbarea încadrării juridice în acest sens, ca motiv de apel, cu care

celelalte părți, procurorul și instanța au fost de acord.

Prin urmare câtă vreme însăși

inculpatul, prin apărătorul său a cerut schimbarea încadrării juridice, drept

motive de apel, critica din recurs, în acest sens, nu este întemeiată.

Este întemeiată însă cererea

procurorului cu privire la înlăturarea aplicării prevederilor art. 37 lit. b)

C. pen., față de inculpatul P.I.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare la locul de

muncă prin sentința penală nr. 145 din 18 octombrie 1996 a Tribunalului Galați,

pentru infracțiunea de înșelăciune.

Cum inculpatul, în timpul executării

acestei pedepse a comis altă infracțiune, corect instanța de fond a revocat în

baza art. 86

9

C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă și a

reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C.

pen.

Pe de altă parte, greșit instanța de

fond a reținut și starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit.

b) C. pen., întrucât, după cum s-a arătat mai sus, fișa de cazier judiciar nu

justifică întrunirea condițiilor și a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen.

Or, acest aspect a format și motivul

invocat de procuror în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați

împotriva primei sentințe penale pronunțată în cauză (nr. 345 din 25 octombrie

1999), iar instanța de apel (Curtea de Apel Galați) prin decizia penală nr. 143

din 17 martie 2000, a admis apelurile declarate de procuror și inculpați, a

casat sentința penală și a trimis cauza pentru rejudecare sub acest aspect.

Prin urmare, prima sentință a fost

casată și în apelul procurorului nu se poate susține că instanța de apel a

cărei decizie este supusă recursului de față, ar fi înrăutățit situația

inculpatului în propria cale de atac cum susține procurorul.

Pentru motivele expuse urmează a se

înlătura aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., față de inculpatul P.I.

În sfârșit este întemeiată și

critica referitoare la modul de individualizare a pedepselor.

Instanța de apel a reținut, că

faptele inculpaților nu au avut consecințe deosebit de grave pentru care se

prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, motiv pentru care a schimbat

încadrarea juridică într-o infracțiune pentru care se prevede o pedeapsă mai

ușoară (3 la 15 ani închisoare), dar a menținut pedepsele aplicate de instanța

de fond.

Or, în raport de cuantumul

prejudiciilor cauzate se constată că nu se justifică stabilirea unor pedepse

orientate spre limita maximă prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., astfel că

se vor admite recursurile declarate de inculpați sub acest aspect, se va casa

decizia atacată și se vor reduce pedepsele, cu înlăturarea sporului de

pedeapsă, aplicat inculpatului P.I., potrivit dispozitivului de mai jos.

Din pedeapsa  aplicată inculpatului

M.V. se va deduce durata arestării preventive.

Onorariile de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de inculpații

P.I. și M.V. împotriva deciziei penale nr. 158 din 10 aprilie 2002 a Curții de

Apel Galați.

Casează decizia penală menționată

numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților și la aplicarea art. 37

lit. b) C. pen. și a sporului de pedeapsă de un an închisoare față de

inculpatul P.I.

Înlătură aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat inculpatului P.I.

Reduce pedepsele aplicate

inculpaților, de la câte 13 ani închisoare la câte 10 ani închisoare.

Menține dispoziția de revocare, în

baza art. 86

9

C. pen., a executării pedepsei de 3 ani închisoare la

locul de muncă, aplicată inculpatului P.I. prin sentința penală nr. 145 din 18

octombrie 1996 a Tribunalului Galați și în baza art. 39 alin. (1) și (2) C.

pen., contopește restul de 2 ani, o lună și 23 zile rămas neexecutat din

această pedeapsă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată în cauză,

inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului M.V., durata arestării preventive de la 26 noiembrie 1997, la 19

martie 2003.

Onorariile de avocat, în sumă de

câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 martie 2003.