ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1380/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: După parcurgerea unui prim ciclu, procesual, prin sentința penală nr. 258 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Galați, au fost condamnați inculpați: 1. P.I. la 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 86 9 C. pen., s-a revocat executarea la locul de muncă a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 145 din 18 octombrie 1996 a aceluiași tribunal, iar în baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., s-a contopit restul rămas neexecutat de 2 ani o lună și 23 zile, cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare la care s-a adăugat un spor de un an închisoare, în total 14 ani închisoare.

2. M.V. la 13 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 42 C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului M.V., a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 26 noiembrie 1997 la zi și a obligat pe ambii inculpați, în solidar, să plătească 1.911.285.806 lei părții civile SC C.M. SA Câmpulung Muscel, iar pe inculpatul M.V. la 69.835.426 lei părții civile SC S. SRL Galați, despăgubiri civile, precum și la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele.

Partea vătămată SC C.M. SA Câmpulung Muscel avea de încasat de la SC S. Galați peste 2 miliarde lei, reprezentând c/valoarea produselor livrate acesteia, iar aceasta din urmă își plătea datoriile prin intermediul altor societăți comerciale care la rândul lor se aprovizionau cu tablă de la aceasta, iar c/valoarea o achitau direct creditorilor săi. Inculpatul P.I., cunoscând această situație, în scopul de a realiza foloase materiale ilicite, a luat legătura cu inculpatul M.V. pe care l-a determinat să-i predea actele societății sale, SC B. SRL Tecuci și prin intermediul acesteia au ridicat la 11 septembrie 1997 cantitatea de 278,21 tone tablă, în valoare de 1.021.794.182 lei. Inculpații după ce au ridicat tabla au valorificat-o la diferiți beneficiari și banii încasați i-au însușit.

Pentru plată inculpații au emis fila C.E.C. Seria B 0000127333 din 7 noiembrie 1997 pentru suma de 1.021.794.182 lei fără a avea disponibil în cont, SC B. SRL Tecuci, fiind în interdicție bancară. Prejudiciul cauzat părții vătămate, în valoare reactualizată de 1.911.285.182 lei nu a fost recuperat. În sarcina inculpatului M.V. s-a mai reținut că la 27 august 1997 a primit de la SC S. SRL Galați tablă în valoare de 136.694.934 lei și după ce a valorificat-o a achitat în numerar 66.859.508 lei, iar pentru diferența de preț a emis fila C.E.C. 00127332 la 12 octombrie 1997, fără a avea disponibil în cont, prejudiciul reactualizat fiind de 69.835.426 lei.

Prin decizia penală nr. 158 din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați, s-au admis apelurile declarate de inculpați, s-a desființat parțial sentința penală menționată, în sensul că s-a înlăturat din încadrarea juridică alin. (5) al art. 215 C. pen., precum și pedepsele complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., menținând pedepsele de 13 ani închisoare, pentru inculpatul M.V. și 14 ani închisoare pentru inculpatul P.I. În motivarea deciziei s-a arătat că potrivit O.U. nr. 207/2000 și legii de aprobare a acesteia nr. 456/2001, faptele comise de inculpați, nu mai au consecințe deosebit de grave, în raport de cuantumul prejudiciului care este sub 2 miliarde lei.

Împotriva acestei decizii inculpați au declarat recurs, solicitând, prin motive comune, reducerea pedepselor aplicate. Inculpatul M.V. a mai susținut că hotărârile instanțelor, de fond și de apel, nu cuprind motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată în cauză, iar instanța de apel a procedat la schimbarea încadrării juridice fără a pune în discuția părților, fiind astfel prejudiciat prin imposibilitatea de a-și face apărările necesare. Procurorul de ședință a mai susținut că, în apel s-a agravat situația inculpatului P.I. în propria-i cale de atac, întrucât inițial se reținuse de prima instanță aplicarea doar a art. 37 lit. b) C. pen., iar în rejudecare s-au aplicat și prevederile art. 37 lit. a) C. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 9, 14 și 17 1 C. proc.

pen. Recursurile declarate de inculpați sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare. Din examinarea hotărârilor pronunțare în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpaților și de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică infracțiunii de înșelăciune comise, astfel că susținerea sub aceste aspecte că soluțiile pronunțate nu cuprind motivele pe care se întemeiază, nu este întemeiată. De asemenea, nu este întemeiată nici critica formulată de apărătorul inculpatului M.V. cu privire la nepunerea în discuția părților a schimbării încadrării juridice prin înlăturarea alin. (5) al art. 215 C. pen., întrucât însăși apărătorul acestuia, a cerut, în apel schimbarea încadrării juridice în acest sens, ca motiv de apel, cu care celelalte părți, procurorul și instanța au fost de acord.

Prin urmare câtă vreme însăși inculpatul, prin apărătorul său a cerut schimbarea încadrării juridice, drept motive de apel, critica din recurs, în acest sens, nu este întemeiată. Este întemeiată însă cererea procurorului cu privire la înlăturarea aplicării prevederilor art. 37 lit. b) C. pen., față de inculpatul P.I. Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare cu executare la locul de muncă prin sentința penală nr. 145 din 18 octombrie 1996 a Tribunalului Galați, pentru infracțiunea de înșelăciune. Cum inculpatul, în timpul executării acestei pedepse a comis altă infracțiune, corect instanța de fond a revocat în baza art. 86 9 C. pen., executarea pedepsei la locul de muncă și a reținut starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Pe de altă parte, greșit instanța de fond a reținut și starea de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen., întrucât, după cum s-a arătat mai sus, fișa de cazier judiciar nu justifică întrunirea condițiilor și a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. Or, acest aspect a format și motivul invocat de procuror în apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați împotriva primei sentințe penale pronunțată în cauză (nr. 345 din 25 octombrie 1999), iar instanța de apel (Curtea de Apel Galați) prin decizia penală nr. 143 din 17 martie 2000, a admis apelurile declarate de procuror și inculpați, a casat sentința penală și a trimis cauza pentru rejudecare sub acest aspect. Prin urmare, prima sentință a fost casată și în apelul procurorului nu se poate susține că instanța de apel a cărei decizie este supusă recursului de față, ar fi înrăutățit situația inculpatului în propria cale de atac cum susține procurorul.

Pentru motivele expuse urmează a se înlătura aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., față de inculpatul P.I. În sfârșit este întemeiată și critica referitoare la modul de individualizare a pedepselor. Instanța de apel a reținut, că faptele inculpaților nu au avut consecințe deosebit de grave pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 10 la 20 ani, motiv pentru care a schimbat încadrarea juridică într-o infracțiune pentru care se prevede o pedeapsă mai ușoară (3 la 15 ani închisoare), dar a menținut pedepsele aplicate de instanța de fond. Or, în raport de cuantumul prejudiciilor cauzate se constată că nu se justifică stabilirea unor pedepse orientate spre limita maximă prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., astfel că se vor admite recursurile declarate de inculpați sub acest aspect, se va casa decizia atacată și se vor reduce pedepsele, cu înlăturarea sporului de pedeapsă, aplicat inculpatului P.I., potrivit dispozitivului de mai jos.

Din pedeapsa aplicată inculpatului M.V. se va deduce durata arestării preventive. Onorariile de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații P.I. și M.V. împotriva deciziei penale nr. 158 din 10 aprilie 2002 a Curții de Apel Galați. Casează decizia penală menționată numai cu privire la pedepsele aplicate inculpaților și la aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și a sporului de pedeapsă de un an închisoare față de inculpatul P.I. Înlătură aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat inculpatului P.I. Reduce pedepsele aplicate inculpaților, de la câte 13 ani închisoare la câte 10 ani închisoare. Menține dispoziția de revocare, în baza art. 86 9 C. pen., a executării pedepsei de 3 ani închisoare la locul de muncă, aplicată inculpatului P.I.

prin sentința penală nr. 145 din 18 octombrie 1996 a Tribunalului Galați și în baza art. 39 alin. (1) și (2) C. pen., contopește restul de 2 ani, o lună și 23 zile rămas neexecutat din această pedeapsă, cu pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 10 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.V., durata arestării preventive de la 26 noiembrie 1997, la 19 martie 2003. Onorariile de avocat, în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2003.