ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 686/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1022 din 27 octombrie 2003 Tribunalul București a respins cererea condamnatului M.F. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.197/2001 a aceluiași tribunal, ca nefondată. Instanța a reținut că motivele invocate, de ordin familial, respectiv situația materială și locativă precară a celor cinci copii ai săi, nu constituie împrejurări speciale, în sensul art. 453 lit.c) din C. proc. pen., din a căror cauză continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecințe grave pentru familia acestuia. Din ancheta socială efectuată rezultă că cei cinci copii locuiesc în apartament proprietate de stat cu mama lor, divorțată de condamnat și atât aceasta cât și mama condamnatului nu doresc punerea în libertate a acestuia întrucât este violent.

Apelul condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 699 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel București. Împotriva acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor și în rejudecare admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru cazul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen. Verificând hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Împrejurările invocate în susținerea cererii, respectiv situația materială dificilă a copiilor săi și condițiile improprii de locuit, nu sunt generate de începerea executării pedepsei și nici nu ar fi înlăturată dacă recurentul condamnat ar fi pus în libertate.

Pe de altă parte, copii se află în întreținerea mamei acestora, D.A., care a divorțat de condamnat și atât aceasta cât și mama condamnatului nu sunt de acord cu punerea în libertate a recurentului întrucât este o persoană violentă. Constatând că decizia instanței de apel este legală și temeinică, recursul condamnatului va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 699 din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.