ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 686/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1022 din 27 octombrie 2003 Tribunalul București a respins  cererea

condamnatului M.F. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 10

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.197/2001 a aceluiași tribunal,

ca nefondată.

Instanța

a reținut că motivele invocate, de ordin familial, respectiv situația materială

și locativă precară a celor cinci copii ai săi, nu constituie  împrejurări  speciale,

în  sensul  art. 453   lit.c)   din  C. proc. pen., din a căror cauză

continuarea executării pedepsei de către condamnat ar avea consecințe grave

pentru familia acestuia.

Din

ancheta socială efectuată rezultă că cei cinci copii locuiesc în apartament

proprietate de stat cu mama lor, divorțată de condamnat și atât aceasta cât și

mama condamnatului nu doresc punerea în libertate a acestuia întrucât este

violent.

Apelul

condamnatului a fost respins prin decizia penală nr. 699 din 24 noiembrie 2003

a Curții de Apel București.

Împotriva

acestei decizii condamnatul a declarat recurs, solicitând casarea hotărârilor

și în rejudecare admiterea cererii și întreruperea executării pedepsei pentru

cazul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Verificând

hotărârea atacată în baza materialului de la dosar, Înalta Curte constată că

recursul nu este fondat.

Împrejurările

invocate în susținerea cererii, respectiv situația materială dificilă a

copiilor săi și condițiile improprii de locuit, nu sunt generate de începerea

executării pedepsei și nici nu ar fi înlăturată dacă recurentul condamnat ar fi

pus în libertate.

Pe de

altă parte, copii se află în întreținerea mamei acestora, D.A., care a divorțat

de condamnat și atât aceasta cât și mama condamnatului  nu sunt de acord cu

punerea în libertate a recurentului întrucât este o persoană violentă.

Constatând

că decizia instanței de apel este legală și temeinică, recursul condamnatului va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de condamnatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 699

din 24 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă pe recurent la

plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 4 februarie 2004.