ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4494/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4494/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 495/1996,
Curtea de Apel București a declinat competența privind soluționarea acțiunii
introdusă de reclamanții Z.G., I.F., ș.a., în contradictoriu cu Prefectura
județului Ialomița – Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, Consiliul Local
Fetești, D.I., D.G. și D.D., în favoarea Judecătoriei Fetești.
Împotriva acestei sentințe au
declarat recurs, reclamanții Z.G., I.F., Z.M., G.Z, precum și pârâții D.G. și
D.I., prin mandatarul acestora cu procură generală, D.D.
Avându-se în vedere faptul că pe
parcursul judecării cauzei, a decedat recurentul Z.G., la data de 20 mai 1997
s-a dispus suspendarea recursului, conform art. 243 pct. 1 C. proc. civ., în
vederea introducerii în cauză a moștenitorilor.
Dat fiind faptul că de la acea dată
și până la soluționarea recursului, nu s-a făcut nici o dovadă în ce privește
calitatea de moștenitori ai unuia din recurenți, dat fiind faptul că cererea de
recurs nu a fost semnată de toți reclamanții-recurenți, deși au fost citați în
acest scop (încheierea din 3 aprilie 1997), rezultă că nu sunt îndeplinite
condițiile de formă cerute de art. 112 C. proc. civ., pentru admisibilitatea
recursului reclamanților.
Deși se poate constata a fi
îndeplinite condițiile cerute de art. 248 și art. 250 alin. (1) C. proc. civ.,
pentru constatarea perimării aceluiași recurs, așa după cum a solicitat
mandatarul pârâților, față de neîndeplinirea cerințelor imperative ale art. 112
C. proc. civ., recursul reclamanților va fi respins pentru acest considerent.
În ce privește recursul pârâților,
acesta va fi respins pentru inexistența interesului în admiterea lui, așa după
cum s-a susținut cu prilejul dezbaterii fondului recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de
D.D. și D.I., precum și de Z.M., G.Z., I.F. și Z.G. împotriva sentinței civile
nr. 495 din 5 iunie 1996 a Curții de Apel București, secția de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 23 iunie 2004.