ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 587/ PI din 17 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost condamnat inculpatul L.Șt. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 20 mai 2003 la zi. Totodată, în baza art. 255 alin. (5) C. pen., s-a dispus restituirea sumei de 300.000 lei către B.M.A. și 200.000 lei către M.C. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: La data de 15 mai 2003, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș a fost sesizat de numita B.M.A.

că inculpatul L.Șt. profesor la Grupul Sector Agricol Sânnicolaul Mare, unde aceasta era elevă în clasa a X-a, i-a solicitat suma de 300.000 lei pentru a-i da o notă care să-i permită promovarea clasei la disciplina „Microbiologie”, disciplină predată de inculpat. În declarație, denunțătoarea a arătat că în primul semestru al anului școlar a rămas corijentă la această materie, iar în semestrul II având situația școlară neîncheiată i-a fost pretinsă suma menționată de către inculpat pentru a i se încheia situația cu o medie care să-i permită promovarea anului școlar. Denunțătoarea a mai arătat că inculpatul își făcuse un obicei din a cere diverse sume de bani de la elevi, fie pentru a le acorda note de promovare fie pentru a le da note mai mari decât cele meritate, indicând numele altor colegi de clasă, cărora inculpatul le-a solicitat bani sau bunuri.

În acest scop au fost audiați elevii J.L., G.A., M.C., T.O. și G.B.I., toți fiind ascultați în prezența părinților și toți recunoscând că au dat bani sau alte bunuri inculpatului la solicitarea acestuia în scopul arătat mai sus. Pe baza acestor indicii, s-a organizat prinderea în flagrant a inculpatului, motiv pentru care au fost tratate chimic trei bancnote de câte 100.000 lei, iar denunțătoarea a fost dotată cu un reportofon în vederea înregistrării pe bandă magnetică a convorbirii. La data de 19 mai 2003, după terminarea orei de microbiologie, inculpatul i-a solicitat denunțătoarei ca împreună cu G.B.I., să-l însoțească la o terasă unde urma să i se remită suma convenită anterior. În jurul orelor 14,00, cei trei au ajuns la T. unde au ocupat o masă.

De menționat că denunțătoarea avea asupra ei în afara celor 300.000 lei capcanați chimic, încă 200.000 lei, bani ce-i fuseseră dați de martora M.C. spre a fi înmânați inculpatului în același scop. La un moment dat, martorul G.B.I. l-a întrebat pe inculpat când poate să-i dea bani denunțătoarei B.M., iar inculpatul i-a răspuns că în orice moment. După ce a avut loc această discuție, denunțătoarea i-a înmânat inculpatului suma de 500.000 lei, acesta i-a numărat și i-a pus într-un pliant al firmei Orange, confirmându-i că-i va da nota de trecere. La circa 10 minute după primirea banilor, organele de procuratură s-au prezentat la masa unde se aflau inculpatul, denunțătoarea și martorul G.B.I., și, după ce și-au declarat identitatea, în prezența unor martori asistenți asupra inculpatului, s-a găsit suma de 500.000 lei.

Situația de fapt expusă, a fost stabilită pe baza denunțurilor, proceselor verbale de aplicarea unei capcane chimice, procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, notei de redare a conținutului înregistrării audio, depozițiilor martorilor B.M.A., G.B.I., J.L., M.C., T.O. și G.A., probe coroborate cu declarațiile inculpatului. Curtea de Apel Timișoara, prin decizia penală nr. 417/ A din 13 noiembrie 2003, a admis apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată, a aplicat dispozițiile art. 74 – art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa de la 3 ani închisoare la un an și 6 luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței și s-a computat perioada arestării preventive. Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul. Prin recursul parchetului se critică hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 65 C. pen., iar pedeapsa stabilită a fost greșit individualizată, întrucât a fost redusă prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante. Oral, reprezentantul parchetului a solicitat să se deducă reținerea de 24 ore. La rândul său inculpatul a solicitat să se dea un efect sporit circumstanțelor atenuante și să se dispună suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Recursurile sunt fondate însă numai pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. În cauză, a fost stabilită în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrându-se fapta comisă de inculpat în textul de lege mai sus-menționat. Hotărârea instanței de apel este însă nelegală, întrucât a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi. Potrivit acestui text de lege, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi stabilită dacă pedeapsa principală este închisoarea de cel puțin 2 ani, condiție care trebuie îndeplinită și în cazul în care aplicarea acestei pedepse este obligatorie potrivit legii.

Întrucât prin admiterea apelului inculpatului, instanța de apel a redus pedeapsa principală la un an și 6 luni închisoare, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi nu au temei legal, deoarece nu este îndeplinită condiția privind durata minimă a pedepsei principale stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății. Ca atare, sub un prim aspect, decizia atacată va fi casată și se va înlătura aplicarea art. 65 C. pen., de pe lână pedeapsa principală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Pe de altă parte, decizia pronunțată este greșită și cu privire la perioada deducerii reținerii și arestării preventive a inculpatului. Așa cum rezultă din ordonanța de reținere din 19 mai 2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș inculpatul L.Șt.

a fost reținut pe o perioadă de 24 ore din data de 19 mai 2003, reținere care a fost omisă, a fi dedusă de către instanța de control judiciar. În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, aspect sub care hotărârea este criticată atât de parchet, cât și de făptuitor, Curtea constată că în cauză au fost respectate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Astfel, la dozarea pedepsei s-a ținut seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de persoana inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul, fost cadru didactic, calitate în care avea un rol important în educarea tinerei generații, prin comportamentul său infracțional, a adus atingere statutului profesoral și a comis infracțiunea în condițiile circumstanței aparente prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., imprimă faptei un pericol social care exclude posibilitatea aplicării art. 81 C. pen., cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o poziție oscilantă, față de infracțiune, deși a fost pus un flagrant iar toate probele administrate evidențiau vinovăția sa. Totodată, nu trebuie omise elementele de circumstanțiere ale inculpatului care este infractor primar, a avut o comportare bună anterior săvârșirii faptei în familie și la locul de muncă.

Sub ultimul aspect este de relevat că inculpatul a fost caracterizat elogios de conducerea școlii și a Universității de Științe Agricole, inculpatul fiind șef de an, remarcându-se prin activitate, conștiinciozitate și seriozitate. Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de apel, iar pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit și în modalitatea clară, apare ca sine lezată, motiv pentru care decizia atacată nu va fi menținută sub acest aspect. În raport de considerentele arătate, recursurile declarate vor fi admise în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. c) C. proc. pen. și se va casa decizia Curții de Apel Timișoara numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 65 C. pen.

și la nededucerea reținerii de 24 de ore, din data de 19 mai 2003. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul L.Șt. împotriva deciziei penale nr. 417/ A din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată, numai cu privire la greșita aplicare a pedepsei complimentare și nededucerea timpului reținerii de 24 ore. Înlătură aplicarea art. 65 C. pen., de pe lângă pedeapsa principală. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de 24 ore din data de 19 mai 2003 și arestul preventiv la zi. Menține celelalte dispoziții ale deciziei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2004.