ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 308/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 587/ PI din

17 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, a fost condamnat inculpatul

L.Șt. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi

pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin.

(1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 20

mai 2003 la zi.

Totodată, în baza art. 255 alin. (5)

C. pen., s-a dispus restituirea sumei de 300.000 lei către B.M.A. și 200.000

lei către M.C.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

La data de 15 mai 2003, Parchetul de

pe lângă Tribunalul Timiș a fost sesizat de numita B.M.A. că inculpatul L.Șt.

profesor la Grupul Sector Agricol Sânnicolaul Mare, unde aceasta era elevă în

clasa a X-a, i-a solicitat suma de 300.000 lei pentru a-i da o notă care să-i

permită promovarea clasei la disciplina „Microbiologie”, disciplină predată de

inculpat.

În declarație, denunțătoarea a

arătat că în primul semestru al anului școlar a rămas corijentă la această

materie, iar în semestrul II având situația școlară neîncheiată i-a fost

pretinsă suma menționată de către inculpat pentru a i se încheia situația cu o

medie care să-i permită promovarea anului școlar.

Denunțătoarea a mai arătat că

inculpatul își făcuse un obicei din a cere diverse sume de bani de la elevi,

fie pentru a le acorda note de promovare fie pentru a le da note mai mari decât

cele meritate, indicând numele altor colegi de clasă, cărora inculpatul le-a

solicitat bani sau bunuri.

În acest scop au fost audiați elevii

J.L., G.A., M.C., T.O. și G.B.I., toți fiind ascultați în prezența părinților

și toți recunoscând că au dat bani sau alte bunuri inculpatului la solicitarea

acestuia în scopul arătat mai sus.

Pe baza acestor indicii, s-a

organizat prinderea în flagrant a inculpatului, motiv pentru care au fost

tratate chimic trei bancnote de câte 100.000 lei, iar denunțătoarea a fost

dotată cu un reportofon în vederea înregistrării pe bandă magnetică a

convorbirii.

La data de 19 mai 2003, după

terminarea orei de microbiologie, inculpatul i-a solicitat denunțătoarei ca

împreună cu G.B.I., să-l însoțească la o terasă unde urma să i se remită suma

convenită anterior. În jurul orelor 14,00, cei trei au ajuns la T. unde au

ocupat o masă.

De menționat că denunțătoarea avea

asupra ei în afara celor 300.000 lei capcanați chimic, încă 200.000 lei, bani

ce-i fuseseră dați de martora M.C. spre a fi înmânați inculpatului în același

scop. La un moment dat, martorul G.B.I. l-a întrebat pe inculpat când poate

să-i dea bani denunțătoarei B.M., iar inculpatul i-a răspuns că în orice

moment. După ce a avut loc această discuție, denunțătoarea i-a înmânat

inculpatului suma de 500.000 lei, acesta i-a numărat și i-a pus într-un pliant

al firmei Orange, confirmându-i că-i va da nota de trecere.

La circa 10 minute după primirea

banilor, organele de procuratură s-au prezentat la masa unde se aflau

inculpatul, denunțătoarea și martorul G.B.I., și, după ce și-au declarat

identitatea, în prezența unor martori asistenți asupra inculpatului, s-a găsit

suma de 500.000 lei.

Situația de fapt expusă, a fost

stabilită pe baza denunțurilor, proceselor verbale de aplicarea unei capcane

chimice, procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, notei de

redare a conținutului înregistrării audio, depozițiilor martorilor B.M.A.,

G.B.I., J.L., M.C., T.O. și G.A., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului.

Curtea de Apel Timișoara, prin

decizia penală nr. 417/ A din 13 noiembrie 2003, a admis apelul formulat de

inculpat, a desființat în parte sentința atacată, a aplicat dispozițiile art.

74 – art. 76 C. pen. și a redus pedeapsa de la 3 ani închisoare la un an și 6

luni închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale sentinței și s-a computat perioada arestării preventive.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și inculpatul.

Prin recursul parchetului se critică

hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, învederând că

s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 65 C. pen., iar pedeapsa

stabilită a fost greșit individualizată, întrucât a fost redusă prin reținerea

nejustificată a circumstanțelor atenuante. Oral, reprezentantul parchetului a

solicitat să se deducă reținerea de 24 ore.

La rândul său inculpatul a solicitat

să se dea un efect sporit circumstanțelor atenuante și să se dispună suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Recursurile sunt fondate însă numai

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză, a fost stabilită în mod

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrându-se fapta comisă

de inculpat în textul de lege mai sus-menționat.

Hotărârea instanței de apel este

însă nelegală, întrucât a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 65 alin.

(1) și (3) C. pen., privind aplicarea pedepsei complementare a interzicerii

unor drepturi. Potrivit acestui text de lege, pedeapsa complementară a

interzicerii unor drepturi poate fi stabilită dacă pedeapsa principală este

închisoarea de cel puțin 2 ani, condiție care trebuie îndeplinită și în cazul

în care aplicarea acestei pedepse este obligatorie potrivit legii.

Întrucât prin admiterea apelului

inculpatului, instanța de apel a redus pedeapsa principală la un an și 6 luni

închisoare, aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi nu au temei legal,

deoarece nu este îndeplinită condiția privind durata minimă a pedepsei

principale stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății.

Ca atare, sub un prim aspect,

decizia atacată va fi casată și se va înlătura aplicarea art. 65 C. pen., de pe

lână pedeapsa principală, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen.

Pe de altă parte, decizia pronunțată

este greșită și cu privire la perioada deducerii reținerii și arestării

preventive a inculpatului. Așa cum rezultă din ordonanța de reținere din 19 mai

2003 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș inculpatul L.Șt. a fost reținut

pe o perioadă de 24 ore din data de 19 mai 2003, reținere care a fost omisă, a

fi dedusă de către instanța de control judiciar.

În ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, aspect sub care hotărârea este criticată atât

de parchet, cât și de făptuitor, Curtea constată că în cauză au fost respectate

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, la dozarea pedepsei s-a

ținut seama atât de pericolul social concret al faptei comise, cât și de persoana

inculpatului.

Împrejurarea că inculpatul, fost

cadru didactic, calitate în care avea un rol important în educarea tinerei

generații, prin comportamentul său infracțional, a adus atingere statutului

profesoral și a comis infracțiunea în condițiile circumstanței aparente

prevăzute de art. 41 alin. (2) C. pen., imprimă faptei un pericol social care

exclude posibilitatea aplicării art. 81 C. pen., cu atât mai mult cu cât

inculpatul a avut o poziție oscilantă, față de infracțiune, deși a fost pus un

flagrant iar toate probele administrate evidențiau vinovăția sa.

Totodată, nu trebuie omise

elementele de circumstanțiere ale inculpatului care este infractor primar, a

avut o comportare bună anterior săvârșirii faptei în familie și la locul de

muncă. Sub ultimul aspect este de relevat că inculpatul a fost caracterizat

elogios de conducerea școlii și a Universității de Științe Agricole, inculpatul

fiind șef de an, remarcându-se prin activitate, conștiinciozitate și

seriozitate.

Toate aceste elemente de circumstanțiere

ale faptei și făptuitorului au fost analizate de instanța de apel, iar pedeapsa

aplicată, în cuantumul stabilit și în modalitatea clară, apare ca sine lezată,

motiv pentru care decizia atacată nu va fi menținută sub acest aspect.

În raport de considerentele arătate,

recursurile declarate vor fi admise în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. c) C. proc. pen. și se va casa decizia Curții de Apel Timișoara

numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 65 C. pen. și la

nededucerea reținerii de 24 de ore, din data de 19 mai 2003.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și de inculpatul L.Șt. împotriva

deciziei penale nr. 417/ A din 13 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată, numai cu

privire la greșita aplicare a pedepsei complimentare și nededucerea timpului

reținerii de 24 ore.

Înlătură aplicarea art. 65 C. pen.,

de pe lângă pedeapsa principală.

Compută din pedeapsa aplicată inculpatului,

reținerea de 24 ore din data de 19 mai 2003 și arestul preventiv la zi.

Menține celelalte dispoziții ale

deciziei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 ianuarie 2004.