ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3146/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Constanța, prin sentința penală nr. 554 din 12 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpatul R.A.A. la: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în temeiul art. 82 a stabilit termen de încercare de 3 ani. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., care prevăd consecințele ce decurg din săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Din pedeapsa aplicată s-a dedus perioada arestării preventive de la 5 februarie 2002, până la 19 februarie 2002. În baza art. 254 alin. (3) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, în folosul statului, a sumei de 6.000.000 lei. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 2.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, urmează a se avansa, către B.C.A.J. Constanța, din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Inculpatul R.A.A. a fost încadrat ca lector la catedra de informatică și metode numerice din cadrul Facultății de Matematică și Informatică a Universității Ovidius Constanța.

În cursul anului universitar 2001-2002, inculpatul a predat disciplina „utilizarea calculatorului” între studenți fiind și numiții S.M., P.T.I., D.M., C.Șt., D.A.M., I.C.S., C.N.C.D. și C.C.I., care au susținut colocviul în sesiunea de examene, din ianuarie - februarie 2002. Întrucât studenții mai sus-nominalizați nu obținuseră nota de promovare în cursul anului universitar și aveau temeri că vor promova colocviul, l-au întrebat pe inculpat ce trebuie să facă pentru a promova ori a obține note mai mari. Cu prilejul discuțiilor purtate pe această temă, inculpatul le-a pretins studenților câte 600.000 lei pentru o notă de promovare și câte 1.200.000 lei pentru note mari. În aceste condiții, la data de 2 februarie 2002, studenta S.M.

a dat inculpatului suma de 1.200.000 lei și a obținut nota 9, P.T. suma de 600.000 lei și a obținut nota 6, la colocviu pentru disciplina „utilizarea calculatorului”. La 22 ianuarie 2002, studenta D.A.M. a susținut colocviul și a fost notată cu 4, iar când a discutat cu inculpatul și i-a spus că dorește nota 8, acesta i-a pretins suma de 1.200.000 lei față de afirmația studentei că nu are acea sumă, inculpatul i-a pretins suma de 800.000 lei. Cum studenta D.A.M. nu avea decât suma de 700.000 lei, i-a dat inculpatului această sumă, cu precizarea că restul de 100.000 lei îi va da ulterior, iar inculpatul i-a acordat nota 8. La rândul său studenta I.C.S. a dat inculpatului suma de 30 dolari S.U.A.

și a fost notată cu 9 deși notările din cursul semestrului nu-i permiteau promovarea colocviului. Studenta C.M. a dat inculpatului suma de 30 dolari S.U.A., după ce a susținut colocviul la data de 22 ianuarie 2002 și drept urmare acesta a notat-o cu 8. Studenta C.C. a dat inculpatului 1.200.000 lei și a obținut nota 9, iar D.M. a dat aceeași sumă și a obținut tot nota 9. Din cercetări a mai rezultat că inculpatul obișnuia ca la lucrările de laborator să noteze rezultatele studenților, iar înainte de sesiunea de examene, în întâlnirile cu aceștia, să le facă cunoscute aceste rezultate spunându-le că pentru a promova colocviul trebuia să ia la examinare nota 8 și 9. Această cerință impusă de inculpat, i-a determinat pe studenți să-i dea sumele de bani pretinse pentru a putea fi declarați promovați la sfârșitul anului universitar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul R.A.A. Prin apelul declarat Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a criticat hotărârea primei instanțe cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului pe care o consideră prea mică solicitând majorarea acesteia, și cu privire la greșita confiscare a sumelor de bani ce au constituit obiectul material al dării de mită, în sensul înlăturării acestei dispoziții. Inculpatul a criticat aceeași hotărâre, în principal, cu privire la greșita sa condamnare, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și condamnat (art. 254 C. pen.), iar, în subsidiar cu privire la greșita reținere a dispozițiilor art. 42 C. pen., care nu-și găsesc justificări în cauză.

Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 116/ P din 4 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul R.A.A. Prin aceeași decizie, inculpatul R.A.A. a fost obligat să plătească statului suma de 400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Cu privire la apelul declarat de către inculpatul R.A.A., instanța de apel, a arătat că „susținerile inculpatului, că deși a primit bani de la studenții nominalizați, nu a făcut acest lucru pentru a-i promova la colocviul disciplinei “utilizarea calculatorului” ci pentru că a făcut cu aceștia pregătiri în afara programului de studiu, prevăzute în planul de învățământ, nu este confirmată de probele administrate”.

Această susținere a inculpatului, a arătat instanța de apel, este infirmată de declarațiile date de studenții în cauză care, în ambele faze ale procesului penal, au arătat că, „fie anterior susținerii colocviului, fie după susținerea acestuia, i-a întrebat ce note doresc în raport cu notările meditațiilor, pentru a promova, și le-a condiționat obținerea notelor necesare scopului amintit, de plata unor sume de bani între 1.200.000 lei pentru notele de 8-10, 700.000 lei și 500.000 lei pentru notele 7-6”. S-a mai arătat că, întrucât inculpatul a primit de la studenți sumele de bani la diferite intervale de timp, deci prin acte materiale diferite cu participanți diferiți, activitatea sa infracțională s-a desfășurat într-o perioadă de timp în care a acționat, însă în baza unei rezoluții unice, corect s-a făcut aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Cu privire la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, instanța de apel, a arătat că nu este întemeiat, în cauză făcându-se o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. și s-a avut în vedere poziția procesuală a inculpatului care a fost sincer, este căsătorit, are 2 copii minori și care justifică reținerea în favoarea sa de circumstanțe atenuante, constatându-se totodată că și modalitatea de executare a pedepsei a fost bine aleasă, existând temeiuri că scopul pedepsei, prevăzut în art. 52 C. pen., se poate realiza și fără executarea pedepsei prin privare de libertate. În legătură cu confiscarea sumelor de bani primite de către inculpat s-a arătat că „potrivit art. 254 alin. (3) C. pen., bani, valorile sau orice alte bunuri, care au făcut obiectul luării de mită se confiscă” și „întrucât banii în cauză au fost obținuți de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii de mită, tribunalul în mod corect a decis confiscarea acestor sume”.

Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul R.A.A. pe care a criticat-o pentru unul din aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume greșita sa condamnare pentru infracțiunea de luare de mită, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite cerințele acestei infracțiuni nici din punct de vedere al laturii obiective nici al laturii subiective, solicitând a se dispune achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările de la dosar, se constată că atât prima instanță, cât și instanța de apel au reținut o corectă situație de fapt, confirmată de probele existente administrate în cauză, în raport cu care au dat faptei o încadrare juridică legală și pentru care i-a aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.

Potrivit art. 254 alin. (1) C. pen., întrunește elementele infracțiunii de luare de mită, fapta funcționarului care direct sau indirect, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. În cazul din speță, se constată că inculpatul, titular al disciplinei „utilizarea calculatorului” profitând de funcția ce o îndeplinea a pretins studenților care susțineau colocviul la această disciplină, atât pentru a promova examenul, cât și pentru a obține note mai mari, diferite sume de bani, cuantificate în baremuri fixe.

Aflați într-o asemenea situație, studenții au fost nevoiți să dea curs cererii inculpatului, în sensul că aceștia i-au dat sumele de bani pretinse, iar el le-a acordat note, conforme cu baremul stabilit. Susținerea inculpatului că sumele de bani ar reprezenta o recompensă plătită de studenți pentru orele suplimentare efectuate în laborator este singulară și contrazisă de declarațiile celor care au fost constrânși să dea mită și nu în ultimul rând cu flagrantul organizat, când inculpatul a fost surprins primind sume de bani de la studenți. Așa fiind, se constată că în cauză, în mod corect s-a reținut vinovăția inculpatului și că fapta acestuia așa cum rezultă din situația de fapt și probele administrate întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, pentru care justificat a fost condamnat.

Neexistând nici un dubiu cu privire la vinovăția inculpatului urmează a se constata că în cauză motivul de casare invocat, achitarea sa, este nefondat. Pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.A.A. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul art. 485 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.A. împotriva deciziei penale nr. 116/ P din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada executată prin arest preventiv de la 5 februarie 2002, la 19 februarie 2002. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 1 iulie 2003.