ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3903/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Bacău, prin sentința penală nr. 153 din 18 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul E.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din același cod. În temeiul art. 86 1 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilind și măsurile de supraveghere încredințate Serviciului de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Bacău. S-a reținut, în esență, că, inculpatul, profesor de filozofie la Grupul Școlar Henri Coandă din Bacău, a pretins, indirect, și a primit direct de la B.I.V., elev în clasa a XII-a, suma de 500.000 lei în scopul promovării la materia de filozofie, pe care o preda.

Curtea de Apel Bacău, secția penală, prin decizia nr. 424 din 10 decembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat, a casat sentința cu privire la pedeapsa aplicată și, reținând circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., a redus pedeapsa la 2 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) din același cod. Totodată, a dispus în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgând atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare prevăzute de art. 83. S-a motivat că probele cauzei atestă vinovăția inculpatului în sarcina căruia este dovedită infracțiunea de luare de mită, neputând fi înlăturate în apărare probele care indică pretinderea și primirea banilor (denunțul, bancnotele tratate chimic, procesul verbal de constatare a sumei asupra inculpatului, depozițiile martorilor).

Referitor la pedeapsă s-a apreciat că nu au fost respectate în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., omițându-se a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante deși acestea rezultă cu prisosință din actele dosarului. Declarând recurs împotriva acestei hotărâri, inculpatul a solicitat să fie achitat, deoarece probele administrate sunt contradictorii și nu fac dovada faptei reținute în sarcina sa. Recursul este nefondat. Starea de fapt a fost reținută de instanțe pe baza unor probe directe, administrate și analizate complet de instanța de fond, analiză reiterată și de instanța de apel în fața căreia inculpatul a susținut nevinovăția sa. Pe baza acestor probe a fost reținută corect vinovăția inculpatului care a pretins și primit o sumă de 500.000 lei de la un elev pentru a-l promova la materia pe care o preda în liceu și anume filozofie.

Față de această situație, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat. Drept consecință, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include și onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 424 din 10 decembrie 2002 a Curții de Apel Bacău. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 19 septembrie 2003.