ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #148197)

CAMERĂ

other

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, decizie (scj.ro #148197) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Liberare condiționată. Concurs de infracțiuni. Pedeapsă rezultantă

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele

Indice alfabetic:

Drept penal

liberare condiționată

concurs de infracțiuni

C. pen.,

art. 105 alin. (2)

Legea nr. 187/2012,

art. 10

În cazul în care instanța este învestită cu judecarea unei infracțiuni săvârșite sub imperiul Codului penal anterior, în concurs cu o infracțiune săvârșită sub imperiul noului Cod penal, pentru care s-a dispus condamnarea la pedeapsa închisorii, sunt incidente dispozițiile art. 10 din Legea nr. 187/2012 și, în consecință, este aplicabil tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni prevăzut în noul Cod penal. În acest caz, dacă s-a dispus liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii aplicate pentru infracțiunea săvârșită sub imperiul noului Cod penal, iar în raport cu pedeapsa rezultantă aplicată potrivit dispozițiilor noului Cod penal sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 100 din același cod, instanța poate acorda liberarea condiționată, în temeiul dispozițiilor art. 105 alin. (2) din noul Cod penal.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 329/A din 11 decembrie 2018

Prin sentința nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie s-au hotărât, în principal, următoarele:

I. În baza art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 375 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 2 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

A fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe durata și în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 36 alin. (1) C. pen. anterior și art. 35 alin. (3) C. pen. anterior, a fost contopită pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa închisorii de 3 ani și 8 luni și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, aplicate prin sentința nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv de 3 ani și 8 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 3 ani, fără adăugarea vreunui spor.

II. În baza art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa principală 4 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de luare de mită.

În baza art. 86

C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale sub supraveghere.

În baza art. 86

C. pen. anterior, a fost stabilit un termen de încercare de 6 ani, de la data rămânerii definitive a sentinței.

În baza art. 86

C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de probațiune; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale sub supraveghere.

Împotriva sentinței nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A. și B.

Examinând apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sunt întemeiate, între altele, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

În acord cu prima instanță de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că inculpatul A., subinspector în cadrul Secției 6 Poliție Rurală C., fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu în legătură cu o sesizare formulată de numita D. împotriva numitului E. pentru o pagubă de 2.000 lei, a pretins, în perioada 12-14 ianuarie 2013, de la E., prin intermediul inculpatului B. - avocat, suma de 1.500 euro pentru soluționarea favorabilă a sesizării respective.

Apelantul inculpat B. (avocat) a intermediat, în perioada 12-14 ianuarie 2013, pretinderea sumei de 1.500 euro, de către subinspectorul de poliție A., în legătură cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, în sensul rezolvării în mod favorabil martorului E. a sesizării primite la Secția 6 Poliție Rurală C., formulată de numita D., pentru o pretinsă pagubă de 2.000 lei cauzată de martor.

În drept, fapta comisă de inculpatul A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cât privește apelantul inculpat B., fapta săvârșită de acesta întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen.

Legea penală mai favorabilă aplicabilă inculpatului A. este Codul penal anterior, având în vedere că instanța de apel consideră că se justifică a fi reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. anterior care reglementează posibilitatea reținerii unor împrejurări, altele decât cele prevăzute în art. 74 alin. (1) C. pen. anterior, ca circumstanțe atenuante judiciare, așa încât apare ca întemeiat motivul de apel al inculpatului vizând greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată.

Individualizarea judiciară a pedepselor presupune aplicarea cumulată a criteriilor prevăzute în art. 72 alin. (1) C. pen. anterior referitoare la dispozițiile părții generale a codului, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Așadar, în principiu, criteriile generale de individualizare a pedepsei vizează gravitatea infracțiunii săvârșite, periculozitatea infractorului evaluată după împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii, scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Individualizarea pedepsei nu este un proces arbitrar, subiectiv, ci reprezintă rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probator, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate. Ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real, persoana inculpatului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei inculpatului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Ținând cont de aceste criterii, instanța de apel consideră că pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de luare de mită se justifică a fi diminuată, în temeiul art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6, art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, art. 5 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la 1 an și 4 luni închisoare.

Achiesând la argumentele expuse de prima instanță pentru individualizarea pedepsei, Înalta Curte de Casație și Justiție consideră că, în raport cu fapta comisă și persoana inculpatului A., trebuie să se reflecte mai pregnant în cuantumul pedepsei aplicate împrejurarea că luarea de mită s-a comis în varianta pretinderii unei sume de bani, după cum trebuie să se dea eficiența cuvenită împrejurării că fapta ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită înaintea celor două infracțiuni pentru care a fost condamnat definitiv, anterior, prin sentința nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală, la pedepse de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare.

Nu lipsit de relevanță este și faptul că, de la data comiterii infracțiunii de luare de mită (12-14 ianuarie 2013), a trecut o perioadă semnificativă de timp, aspect care trebuie evaluat în procesul de individualizare a pedepsei.

Instanța de apel constată ca fiind întemeiat și motivul de apel prin care s-a criticat modalitatea în care prima instanță a realizat contopirea pedepsei aplicate în prezenta cauză cu pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiuni concurente, însă, pentru un alt argument decât cel invocat de parchet, și anume pentru omisiunea aplicării dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

Astfel, potrivit art. 10 din legea amintită, tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni se aplică potrivit legii noi atunci când cel puțin una dintre infracțiunile din structura pluralității a fost comisă sub legea nouă, chiar dacă pentru celelalte infracțiuni pedeapsa a fost stabilită potrivit legii vechi, mai favorabilă.

În cauză, se constată că inculpatul A. a comis infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, în perioada 12-14 ianuarie 2013, adică înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, din 1 februarie 2014.

Această infracțiune, fiind săvârșită înainte de condamnarea definitivă a inculpatului pentru alte infracțiuni, este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, săvârșite după intrarea în vigoare a noului Cod penal din 1 februarie 2014, în perioada 8 iulie 2014 - 11 iulie 2014.

Prin menționata hotărâre, inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de trafic de influență prevăzută în art. 291 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Existând ipoteza prevăzută în art. 10 din Legea nr. 187/2012, prima instanță de fond trebuia să facă aplicarea acestor dispoziții legale, ceea ce înseamnă, ca și tehnică juridică, că trebuia descontopită pedeapsa rezultantă stabilită definitiv prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, pedepsele în individualitatea lor trebuiau contopite cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză conform dispozițiilor art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., respectiv lângă pedeapsa cea mai grea să se adauge sporul de o treime din totalul celorlalte pedepse.

În concret, ținând cont de cuantumul pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare care va fi aplicată în prezenta cauză și pedepsele definitiv aplicate pentru infracțiuni concurente, în cuantum de 3 ani închisoare și 2 ani închisoare, pedepsei celei mai grele de 3 ani închisoare i se va alătura sporul de o treime din totalul pedepselor de 1 an și 4 luni închisoare și 2 ani închisoare, respectiv sporul de 1 an, 1 lună și 10 zile, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.

După stabilirea pedepsei principale rezultante în conformitate cu aceste dispoziții legale, în temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., se va menține numai pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

Pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ce formează obiectul prezentei cauze, nu se poate aplica pedeapsă complementară, fiind incidente dispozițiile art. 65 alin. (1) C. pen. anterior care interzic aplicarea acestui tip de pedeapsă dacă pedeapsa principală este mai mică de 2 ani închisoare. Prin urmare, vor fi înlăturate pedepsele complementare și accesorii prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior, aplicate prin sentința apelată.

De asemenea, se va face aplicarea dispozițiilor art. 45 alin. (5) C. pen. privind pedepsele accesorii aplicate definitiv prin aceeași decizie penală.

Față de actele și lucrările dosarului, inclusiv sentința penală nr. 2683 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu, se constată că inculpatul A. a executat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni aplicată prin sentința nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, de la 11 iulie 2014 la data de 16 ianuarie 2017, când a fost liberat condiționat.

În consecință, din pedeapsa rezultantă ce va fi aplicată în cauză, în temeiul art. 72 alin. (1) C. pen., se va deduce perioada de timp de la 11 iulie 2014 la data de 16 ianuarie 2017.

Instanța de apel consideră că, raportat la pedeapsa de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare, sunt îndeplinite condițiile art. 105 alin. (2) C. pen., pentru acordarea liberării condiționate inculpatului A. (în cauză, nu pot fi luate în discuție, cum a solicitat apărătorul ales, dispozițiile art. 61 alin. 1 C. pen. anterior privind menținerea liberării condiționate, față de aplicabilitatea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012).

În acest sens, se constată executată fracția de pedeapsă prevăzută în art. 100 alin. (1) lit. a) C. pen., inculpatul executând 2 ani, 8 luni și 28 de zile, adică mai mult de două treimi din pedeapsa de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare, în perioada 11 iulie 2014 - 16 ianuarie 2017, cumulat cu cele 82 de zile câștigate ca urmare a muncii prestate, cum s-a reținut definitiv prin sentința penală nr. 2683 din 15 noiembrie 2016 pronunțată de Judecătoria Târgu-Jiu.

De asemenea, se constată întrunite cerințele art. 100 alin. (3) C. pen., în sensul că, deși la calculul fracției de pedeapsă pentru acordarea liberării condiționate s-a ținut seama de zilele câștigate prin munca prestată, din pedeapsa stabilită de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare s-a executat cel puțin jumătate din durata acesteia.

Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate face abstracție, după cum s-a mai arătat, de împrejurarea că infracțiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost săvârșită înaintea celor pentru care a fost condamnat la o altă pedeapsă cu închisoarea din executarea căreia a fost liberat condiționat, că prezenta infracțiune prezintă un grad de pericol social mai redus decât al celor pentru care fusese condamnat definitiv anterior și că, prin sentința nr. 2683 din 15 noiembrie 2016 a Judecătoriei Târgu-Jiu prin care s-a dispus liberarea condiționată a lui A., s-a arătat că acesta se poate reintegra în societate și beneficiază de mediul de suport necesar reinserției sociale, în cursul judecății în prezenta cauză făcând dovada cu înscrisuri că este angajat, ca dispecer, pe perioadă nedeterminată începând cu data de 23 februarie 2017 la societatea F., caracterizarea primită de la locul de muncă fiind una favorabilă.

Prin urmare, în baza art. 105 alin. (2) C. pen., se va acorda liberarea condiționată inculpatului A. cu privire la executarea pedepsei de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.

Aplicând aceleași criterii de individualizare a pedepsei în cazul inculpatului B., Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că o justă individualizare a pedepsei impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare și reducerea termenului de încercare al suspendării executării pedepsei sub supraveghere de la 6 ani, cât a fixat prima instanță, la 5 ani.

Pornind de la considerentele primei instanțe referitoare la individualizarea pedepsei și motivele de apel ale parchetului, Înalta Curte de Casație și Justiție notează că opțiunea unui inculpat pentru procedura simplificată a recunoașterii vinovăției nu poate constitui un motiv de sancționare mai severă pentru inculpatul care a respins aplicarea unei asemenea proceduri.

Deopotrivă, se reține că rolul central în activitatea infracțională l-a avut inculpatul A., care a și inițiat activitatea infracțională, așa încât inculpatul B. a intermediat pretinderea mitei în legătură cu atribuțiile de serviciu ale primului inculpat, funcționar public, într-un sens care să-l avantajeze pe martorul E.

Fără a lipsi de importanță gravitatea faptei săvârșite - infracțiune de corupție și calitatea pe care o avea inculpatul la momentul de referință - avocat, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că perioada de timp scursă de la data comiterii infracțiunii, împrejurarea că inculpatul B. este la primul conflict cu legea penală și datele ce caracterizează persoana acestuia - dezvoltate în Raportul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune și de martorul G. - constituie circumstanțe cărora trebuie să li se dea eficiență sporită în sensul aplicării unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare individualizat după aceleași criterii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău și inculpații A. și B. împotriva sentinței nr. 20 din 17 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

A desființat, în parte, sentința apelată și, rejudecând:

A descontopit pedeapsa principală de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată inculpatului A. și a repus pedepsele în individualitatea lor.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. anterior, art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și art. 5 C. pen., de la 2 ani și 8 luni închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

A înlăturat pedepsele complementară și accesorie prevăzute în art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) C. pen. anterior.

A constatat că infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 pentru care inculpatul A. a fost condamnat în prezenta cauză la 1 an și 4 luni închisoare este concurentă cu infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința nr. 2798 din 10 decembrie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală, definitivă prin decizia nr. 438 din 18 martie 2015 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.

A făcut aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse, și anume 1 an, 1 lună și 10 zile închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (5) C. pen., a aplicat, alături de pedeapsa principală, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani și pedeapsa accesorie prevăzută în art. 66 alin. (1) lit. a) și lit. b) C. pen.

A dedus din durata pedepsei principale rezultante perioada executată de la 11 iulie 2014 la 16 ianuarie 2017.

În baza art. 105 alin. (2) C. pen., a acordat liberarea condiționată inculpatului A. cu privire la executarea pedepsei de 4 ani, 1 lună și 10 zile închisoare.

A redus pedeapsa principală aplicată inculpatului B. pentru complicitate la infracțiunea de luare de mită prevăzută în art. 26 raportat la art. 254 alin. (1) C. pen. anterior cu referire la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și cu aplicarea art. 5 C. pen. de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare.

A menținut suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și a redus termenul de încercare prevăzut în art. 86