ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6157/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6157/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la
Tribunalul Olt, la data de 25 septembrie 2002, reclamanții B.M., ș.a.,
(personal auxiliar la Tribunalul Olt) au chemat în judecată pe pârâții
Tribunalul Olt, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,
pentru a fi obligați la restituirea sumelor încasate pe nedrept prin reținerea
nelegală a procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurarea
de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, cu aplicarea
coeficientului de inflație la data executării hotărârii.
Sesizat cu soluționarea cauzei
Tribunalul Olt, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 1064 din 10 decembrie
2002 a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Tribunalul Olt, Ministerul
Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. să restituie procentul de 7 % în cuantum de
215.966.047 lei, sumă care va fi reactualizată la data punerii în executare a
hotărârii, reprezentând contribuție asigurări de sănătate și care a fost
reținută în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001.
A admis cererea de chemare în
garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat C.N.A.S. să restituie
procentul de 25 % din sumă către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
A admis excepția invocată de Curtea
de Apel Craiova și Ministerul Justiției și a constatat lipsa calității
procesuale pasive a Curții de Apel Craiova.
A respins excepțiile invocate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.,
Ministerul Justiției și C.N.A.S. privind lipsa calității procesuale și
necompetența teritorială, ca neîntemeiate.
Soluția a fost menținută de Curtea
de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, prin decizia civilă nr. 436 din 28
februarie 2003, ca urmare a respingerii ca nefondate a recursurilor declarate
de pârâții Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
În conformitate cu prevederile art. 27
lit. f) din Legea nr. 92/1992 cu modificările ulterioare și ale art. 330 pct. 2
C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor
menționate, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea
ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
S-a susținut, în esență, că prin
hotărârile pronunțate instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a
asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6,
art. 52 și art. 55 din care rezultă, că magistrații și personalul auxiliar nu
fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției
bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Recursul în anulare este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 99
alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu
modificările și completările ulterioare, magistrații în activitate sau pensionarii,
precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază
în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de
acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor,
prevede alin. (2), se stabilesc prin hotărâre de guvern. În acest sens a fost
emisă H.G. nr. 409/1998 care în art. 1 a prevăzut că personalul menționat
beneficiază în mod gratuit de servicii de asistență medicală, de medicamente și
proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de
sănătate.
Această gratuitate de care
beneficiază magistrații și personalul auxiliar în temeiul Legii nr. 92/1992,
modificată și completată, nu presupune scutirea de plată a contribuției pentru
asigurările sociale de sănătate.
Într-adevăr, gratuitățile prevăzute
de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru
personalul auxiliar) se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997
care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității
asigurării.
De la această regulă generală
obligatorie sunt excepțiile privind persoanele scutite de plata contribuției
pentru asigurările de sănătate prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.
În conformitate cu art. 52 din lege
persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru
asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și
art. 55.
Cum, magistrații și celălalt
personal prevăzut de Legea nr. 92/1992 nu sunt menționați printre persoanele
exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai printr-o
greșită aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acțiunea
reclamanților, soluție confirmată de curtea de apel.
În consecință, recursul în anulare
urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate și în
fond, a fi respinsă acțiunea reclamanților. Totodată urmează a fi respinsă
cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție împotriva deciziei civile nr. 436 din 28 februarie 2003 a Curții de
Apel Craiova, secția conflicte și litigii de muncă, precum și a sentinței
civile nr. 1064 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Olt, secția civilă, pe
care le casează și respinge acțiunea reclamanților, precum și cererea de
chemare în garanție formulată împotriva C.N.A.S.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.