ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6157/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Olt, la data de 25 septembrie 2002, reclamanții B.M., ș.a., (personal auxiliar la Tribunalul Olt) au chemat în judecată pe pârâții Tribunalul Olt, Curtea de Apel Craiova, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., pentru a fi obligați la restituirea sumelor încasate pe nedrept prin reținerea nelegală a procentului de 7 % din salariu cu titlu de primă pentru asigurarea de sănătate în perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001, cu aplicarea coeficientului de inflație la data executării hotărârii. Sesizat cu soluționarea cauzei Tribunalul Olt, Secția civilă, prin sentința civilă nr. 1064 din 10 decembrie 2002 a admis acțiunea și a obligat pe pârâții Tribunalul Olt, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

să restituie procentul de 7 % în cuantum de 215.966.047 lei, sumă care va fi reactualizată la data punerii în executare a hotărârii, reprezentând contribuție asigurări de sănătate și care a fost reținută în perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001. A admis cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și a obligat C.N.A.S. să restituie procentul de 25 % din sumă către C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. A admis excepția invocată de Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției și a constatat lipsa calității procesuale pasive a Curții de Apel Craiova. A respins excepțiile invocate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., Ministerul Justiției și C.N.A.S. privind lipsa calității procesuale și necompetența teritorială, ca neîntemeiate.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, prin decizia civilă nr. 436 din 28 februarie 2003, ca urmare a respingerii ca nefondate a recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. În conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 cu modificările ulterioare și ale art. 330 pct. 2 C. proc. civ. Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, arătând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

S-a susținut, în esență, că prin hotărârile pronunțate instanțele au încălcat prevederile Legii nr. 145/1997 a asigurărilor sociale de sănătate, respectiv art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din care rezultă, că magistrații și personalul auxiliar nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate. Recursul în anulare este fondat. În conformitate cu prevederile art. 99 alin. (1) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, cu modificările și completările ulterioare, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de acordare în mod gratuit a asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor, prevede alin. (2), se stabilesc prin hotărâre de guvern. În acest sens a fost emisă H.G. nr. 409/1998 care în art. 1 a prevăzut că personalul menționat beneficiază în mod gratuit de servicii de asistență medicală, de medicamente și proteze, în condițiile Legii nr. 145/1997 privind asigurările sociale de sănătate. Această gratuitate de care beneficiază magistrații și personalul auxiliar în temeiul Legii nr. 92/1992, modificată și completată, nu presupune scutirea de plată a contribuției pentru asigurările sociale de sănătate. Într-adevăr, gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.

De la această regulă generală obligatorie sunt excepțiile privind persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările de sănătate prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997. În conformitate cu art. 52 din lege persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55. Cum, magistrații și celălalt personal prevăzut de Legea nr. 92/1992 nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai printr-o greșită aplicare a prevederilor legale tribunalul a admis acțiunea reclamanților, soluție confirmată de curtea de apel. În consecință, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunțate în cauză urmează a fi casate și în fond, a fi respinsă acțiunea reclamanților.

Totodată urmează a fi respinsă cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. împotriva C.N.A.S.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei civile nr. 436 din 28 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția conflicte și litigii de muncă, precum și a sentinței civile nr. 1064 din 10 decembrie 2002 a Tribunalului Olt, secția civilă, pe care le casează și respinge acțiunea reclamanților, precum și cererea de chemare în garanție formulată împotriva C.N.A.S. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2004.