ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2602/2004

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: A.M., ș.a., au chemat în judecată Tribunalul Dolj, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligați pârâții să le restituie sumele de bani reprezentând procentul de 7 % contribuția de asigurări de sănătate reținută pentru fiecare dintre reclamanți pe perioada 1 ianuarie 2000-30 martie 2001 actualizată cu rata inflației, când potrivit legii trebuiau să beneficieze de asistență medicală, medicamente și proteze fără plata vreunei contribuții bănești. În drept au fost invocate dispozițiile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 118/2001 pentru aprobarea O.U.G.

nr. 179/1999; art. 183 alin. (1) și urm. C. muncii, art. 64, art. 70, art. 72 și art. 73 din Legea nr. 168/1999. Prin întâmpinare Ministerul Justiției a invocat pe lângă apărările de fond și excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât indemnizațiile respective au fost reținute de Tribunalul Dolj și nu de minister. De asemenea, a invocat și lipsa calității procesuale pasive a Tribunalului Dolj motivat de faptul că sumele reținute cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate nu au intrat în bugetul tribunalului. La rândul ei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în garanție C.N.A.S. pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților să se dispună prin aceeași hotărâre obligarea chematei în garanție să le restituie cuantumul de 25 % din suma pretinsă de reclamanți ce a fost virată în contul acesteia, în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

C.N.A.S. a invocat excepția lipsei necompetenței teritoriale a Tribunalului Dolj conform art. 5 C. proc. civ. Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a admis acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamanților suma reținută în procent de 7 % contribuție de asigurare socială de sănătate din salariul cuvenit fiecăruia, pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001 reactualizată cu coeficientul de devalorizare a leului, defalcat pe fiecare lună, începând cu data reținerii fiecărei sume și până la executarea efectivă a hotărârii. A fost respinsă cererea de chemare în garanție a C.N.A.S. București. Instanța de fond a reținut că față de Legea nr. 145/1998, Legea de organizare judecătorească nr. 92/1992 are caracterul de lege specială și având în vedere că legea cadru este ulterioară Legii nr. 92/1992, aceasta nu poate modifica sau abroga decât în mod expres legea specială anterioară.

S-a considerat că dispozițiile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu au fost abrogate prin nici un act normativ de același rang, iar Ordinul nr. 74 din 7 iunie 2000 invocat de Ministerul Justiției nu poate înlătura un text dintr-o lege organică, astfel că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din autoritatea judecătorească, beneficiază de asigurările sociale de sănătate fără plata contribuției, iar sumele reținute, până în luna februarie 2002, sunt supuse restituirii, deoarece reținerile s-au efectuat fără vreo culpă din partea reclamanților. De asemenea, constatând că reclamanții au încheiat contracte de asigurări sociale cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și nu cu C.N.A.S., contribuția de 7 % fiind virată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., a fost respinsă cererea de chemare în garanție.

Tot astfel, în considerentele hotărârii instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată atât excepția necompetenței teritoriale față de prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 și art. 9 C. proc. civ. cât și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte, având în vedere raporturile de muncă existente între reclamanți și Tribunalul Dolj, care este ordonator secundar de credite sub coordonarea Ministerului Justiției care este ordonator principal de credite. Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, prin decizia nr. 3084 din 12 decembrie 2002 a respins recursurile declarate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și Ministerul Justiției împotriva sentinței nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj, Secția conflicte de muncă și litigii de muncă reiterând argumentele instanței de fond care au motivat soluția de admitere a acțiunii.

În contra acestor hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv că au fost pronunțate prin încălcarea esențială a legii, respectiv a art. 1 alin. (2), art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 din care rezultă că magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, s-a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate. Recursul în anulare este fondat. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 99 din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească, magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și u scutirea de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, care constituie o obligație distinctă. Gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării. De la această regulă generală obligatorie există excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege, persoana asigurată are obligația unei contribuții bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55. Întrucât magistrații nu sunt menționați printre persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai prin greșita aplicare a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea reclamanților, soluție confirmată de curtea de apel. Față de cele ce preced, recursul în anulare urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge atât acțiunea cât și cererea de chemare în garanție. De asemenea, urmează a fi respinsă și cererea de suspendare a executării hotărârilor criticate ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție împotriva deciziei nr. 3084 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, și în fond respinge acțiunea reclamanților. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Respinge cererea de suspendare a executării sentinței nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, ca rămasă fără obiect. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.