ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2602/2004

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A.M., ș.a., au chemat în judecată Tribunalul

Dolj, Ministerul Justiției și C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. pentru a fi obligați pârâții

să le restituie sumele de bani reprezentând procentul de 7 % contribuția de

asigurări de sănătate reținută pentru fiecare dintre reclamanți pe perioada 1

ianuarie 2000-30 martie 2001 actualizată cu rata inflației, când potrivit legii

trebuiau să beneficieze de asistență medicală, medicamente și proteze fără

plata vreunei contribuții bănești.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 99

și art. 141 din Legea nr. 92/1992 anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 118/2001

pentru aprobarea O.U.G. nr. 179/1999; art. 183 alin. (1) și urm. C. muncii,

art. 64, art. 70, art. 72 și art. 73 din Legea nr. 168/1999.

Prin întâmpinare Ministerul Justiției a invocat

pe lângă apărările de fond și excepția lipsei calității procesuale pasive

întrucât indemnizațiile respective au fost reținute de Tribunalul Dolj și nu de

minister.

De asemenea, a invocat și lipsa calității

procesuale pasive a Tribunalului Dolj motivat de faptul că sumele reținute cu

titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate nu au intrat în bugetul

tribunalului.

La rândul ei C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. a chemat în

garanție C.N.A.S. pentru ca în cazul în care se va admite acțiunea reclamanților

să se dispună prin aceeași hotărâre obligarea chematei în garanție să le

restituie cuantumul de 25 % din suma pretinsă de reclamanți ce a fost virată în

contul acesteia, în baza art. 21 alin. (2) lit. c) din Statutul C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

C.N.A.S. a invocat excepția lipsei necompetenței

teritoriale a Tribunalului Dolj conform art. 5 C. proc. civ.

Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și

litigii de muncă, prin sentința civilă nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a admis

acțiunea și a obligat pârâții să restituie reclamanților suma reținută în

procent de 7 % contribuție de asigurare socială de sănătate din salariul

cuvenit fiecăruia, pentru perioada 1 ianuarie 2000-31 martie 2001 reactualizată

cu coeficientul de devalorizare a leului, defalcat pe fiecare lună, începând cu

data reținerii fiecărei sume și până la executarea efectivă a hotărârii.

A fost respinsă cererea de chemare în garanție a

C.N.A.S. București.

Instanța de fond a reținut că față de Legea nr. 145/1998,

Legea de organizare judecătorească nr. 92/1992 are caracterul de lege specială

și având în vedere că legea cadru este ulterioară Legii nr. 92/1992, aceasta nu

poate modifica sau abroga decât în mod expres legea specială anterioară. S-a

considerat că dispozițiile art. 99 și art. 141 din Legea nr. 92/1992 nu au fost

abrogate prin nici un act normativ de același rang, iar Ordinul nr. 74 din 7

iunie 2000 invocat de Ministerul Justiției nu poate înlătura un text dintr-o

lege organică, astfel că magistrații și personalul auxiliar de specialitate din

autoritatea judecătorească, beneficiază de asigurările sociale de sănătate fără

plata contribuției, iar sumele reținute, până în luna februarie 2002, sunt

supuse restituirii, deoarece reținerile s-au efectuat fără vreo culpă din

partea reclamanților.

De asemenea, constatând că reclamanții au

încheiat contracte de asigurări sociale cu C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și nu cu C.N.A.S.,

contribuția de 7 % fiind virată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., a fost respinsă

cererea de chemare în garanție.

Tot astfel, în considerentele hotărârii instanța

a apreciat ca fiind neîntemeiată atât excepția necompetenței teritoriale față

de prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 și art. 9 C. proc. civ. cât și

excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte, având în vedere

raporturile de muncă existente între reclamanți și Tribunalul Dolj, care este

ordonator secundar de credite sub coordonarea Ministerului Justiției care este

ordonator principal de credite.

Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de

muncă, prin decizia nr. 3084 din 12 decembrie 2002 a respins recursurile

declarate de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. și Ministerul Justiției împotriva sentinței

nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj, Secția conflicte de muncă

și litigii de muncă reiterând argumentele instanței de fond care au motivat

soluția de admitere a acțiunii.

În contra acestor hotărâri, în temeiul art. 330

pct. 2 C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pe motiv că au fost

pronunțate prin încălcarea esențială a legii, respectiv a art. 1 alin. (2),

art. 4, art. 6, art. 52 și art. 55 din Legea nr. 145/1997 din care rezultă că

magistrații nu fac parte din categoriile de persoane exceptate de la plata

contribuției pentru fondul asigurărilor sociale de sănătate. De asemenea, s-a

solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.

Recursul în anulare este fondat.

Astfel, în conformitate cu prevederile art. 99

din Legea nr. 92 din 4 august 1992 pentru organizarea judecătorească,

magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze.

Această gratuitate nu echivalează și u scutirea

de plata contribuției bănești lunare pentru asigurările sociale de sănătate,

care constituie o obligație distinctă.

Gratuitățile prevăzute de Legea nr. 92/1992 în

art. 99 (pentru magistrați) și art. 141 (pentru personalul auxiliar) se acordă

numai în condițiile cuprinse în Legea nr. 145/1997 care, la art. 1 alin. (2) și

art. 4 instituie regula generală a obligativității asigurării.

De la această regulă generală obligatorie există

excepțiile privitoare la persoanele scutite de plata contribuției pentru

asigurările sociale de sănătate, prevăzute în art. 6 și art. 55 din Legea nr. 145/1997.

În conformitate cu art. 52 din lege, persoana

asigurată are obligația unei contribuții bănești lunare pentru asigurările

sociale de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 6 și art. 55.

Întrucât magistrații nu sunt menționați printre

persoanele exceptate de la plata acestei contribuții, se constată că, numai

prin greșita aplicare a prevederilor legale, tribunalul a admis acțiunea

reclamanților, soluție confirmată de curtea de apel.

Față de cele ce preced, recursul în anulare

urmează a fi admis, a casa hotărârile atacate și în fond a respinge atât

acțiunea cât și cererea de chemare în garanție. De asemenea, urmează a fi

respinsă și cererea de suspendare a executării hotărârilor criticate ca fiind

rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție împotriva deciziei nr. 3084 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel

Craiova, secția civilă.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și litigii de muncă, și în fond respinge acțiunea reclamanților.

Respinge cererea de chemare în garanție

formulată de C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Respinge cererea de suspendare a executării

sentinței nr. 1434 din 29 octombrie 2002 a Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și litigii de muncă, ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2004.