ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2004

Asupra

recursului de față:

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

București secția a-I penală, prin sentința nr. 961 din 22 octombrie 2002, a

condamnat pe inculpatul M.D. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de consum de droguri prevăzută de art. 4 din Legea  nr.143/2000 și

la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea

ambele cu aplicarea art. 37 lit.b C. pen.

În baza

art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite și s-a dispus

ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.

A dedus

din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 2 martie 2002 și a menținut

starea de arest.

S-a

constatat consumată în timpul analizelor de laborator cantitatea de 1,52 g opium.

În baza

art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului.

Pentru

a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost depistat în ziua de

2 martie 2003   de către o patrulă a poliției iar la cererea acesteia de a

prezenta actele de identitate, a fugit fiind reținut cu ajutorul martorului P.D.

În timp ce era condus spre mașina poliției, a scos din buzunar și a aruncat o

agendă telefonică și un pachețel conținând două bucăți de substanță brun

solidă, învelite într-o folie din plastic.

Condus

la sediul secției de poliție inculpatul a declarat că se numește A.M. și

profitând de un moment de neatenție a lucrătorilor de poliție, a înghițit

pachetul cu substanța maronie ce se afla pe-o măsuță din apropierea  sa.

Transportat la spital, a fost extras din esofagul  inculpatului, prin

endoscopie, pachetul înghițit.

A

rezultat că inculpatul a mai fost condamnat pentru fals privind identitatea și

consum de droguri în anul 1998 la 3 ani închisoare pedeapsă executată și s-a

dispus expulzarea sa.

Potrivit

pașaportului eliberat în Iran, a rezultat că se numește M.D.  și nu A.M.

Substanța

solidă de culoare maronie, analizată  prin metoda cromatografiei în strat

subțire, în Laboratorul de analize fizico–chimice droguri din cadrul

Inspectoratului General de poliție s-a dovedit a fi opium drog care face parte

din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000.

Apelul

declarat de inculpat care a criticat sentința numai sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 826/A din 12 decembrie 2002  pronunțată de Curtea de

Apel București, secția a II-a penală.

Inculpatul

prin memoriul trimis din penitenciar, în termenul legal a atacat decizia cu

recurs. A cerut casarea hotărârilor, reducerea pedepsei și să fie expulzat.

Recursul

este nefondat.

Verificând

actele și lucrările de la dosar  se constată că atât instanța de fond cât și

cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de

lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului pedepse cu

respectarea prevederilor  art. 72 C. pen.

Critica

vizând greșita individualizare nu este fondată având în vedere pericolul social

al faptelor săvârșite dar mai ales persoana inculpatului, recidivist, condamnat

în anul 1998 la 3 ani închisoare pentru infracțiuni de aceeași natură. Reținând

că pedeapsa anterioară nu și-a atins  scopul  și   după   executare

inculpatul  a   săvârșit   la   scurt  timp infracțiunea de consum de substanțe

stupefiante și pentru a scăpa de răspundere s-a prezentat sub o identitate

falsă, prima instanță a apreciat corect că se impune aplicarea unei pedepse mai

aspre, făcând astfel o justă individualizare.

Conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul  va fi respins ca

nefondat.

În

temeiul art. 385

17

alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C.

proc. pen. se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă.

Văzând

și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D.  împotriva deciziei penale nr. 826

din 12 decembrie 2002   a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce

din pedeapsă  durata reținerii și arestării preventive de la  2 martie 2002

până la 13 ianuarie 2004.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000

lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului desemnat în cauză se va plăti din fondul

Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi  13 ianuarie 2004.