ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 147/2004

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București secția a-I penală, prin sentința nr. 961 din 22 octombrie 2002, a condamnat pe inculpatul M.D. la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri prevăzută de art. 4 din Legea nr.143/2000 și la 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de fals privind identitatea ambele cu aplicarea art. 37 lit.b C. pen. În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen. pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. A dedus din pedeapsa aplicată, arestarea preventivă de la 2 martie 2002 și a menținut starea de arest. S-a constatat consumată în timpul analizelor de laborator cantitatea de 1,52 g opium.

În baza art. 117 C. pen. a dispus expulzarea inculpatului. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost depistat în ziua de 2 martie 2003 de către o patrulă a poliției iar la cererea acesteia de a prezenta actele de identitate, a fugit fiind reținut cu ajutorul martorului P.D. În timp ce era condus spre mașina poliției, a scos din buzunar și a aruncat o agendă telefonică și un pachețel conținând două bucăți de substanță brun solidă, învelite într-o folie din plastic. Condus la sediul secției de poliție inculpatul a declarat că se numește A.M. și profitând de un moment de neatenție a lucrătorilor de poliție, a înghițit pachetul cu substanța maronie ce se afla pe-o măsuță din apropierea sa.

Transportat la spital, a fost extras din esofagul inculpatului, prin endoscopie, pachetul înghițit. A rezultat că inculpatul a mai fost condamnat pentru fals privind identitatea și consum de droguri în anul 1998 la 3 ani închisoare pedeapsă executată și s-a dispus expulzarea sa. Potrivit pașaportului eliberat în Iran, a rezultat că se numește M.D. și nu A.M. Substanța solidă de culoare maronie, analizată prin metoda cromatografiei în strat subțire, în Laboratorul de analize fizico–chimice droguri din cadrul Inspectoratului General de poliție s-a dovedit a fi opium drog care face parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000. Apelul declarat de inculpat care a criticat sentința numai sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 826/A din 12 decembrie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Inculpatul prin memoriul trimis din penitenciar, în termenul legal a atacat decizia cu recurs. A cerut casarea hotărârilor, reducerea pedepsei și să fie expulzat. Recursul este nefondat. Verificând actele și lucrările de la dosar se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt, încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-au aplicat inculpatului pedepse cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. Critica vizând greșita individualizare nu este fondată având în vedere pericolul social al faptelor săvârșite dar mai ales persoana inculpatului, recidivist, condamnat în anul 1998 la 3 ani închisoare pentru infracțiuni de aceeași natură.

Reținând că pedeapsa anterioară nu și-a atins scopul și după executare inculpatul a săvârșit la scurt timp infracțiunea de consum de substanțe stupefiante și pentru a scăpa de răspundere s-a prezentat sub o identitate falsă, prima instanță a apreciat corect că se impune aplicarea unei pedepse mai aspre, făcând astfel o justă individualizare. Conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul va fi respins ca nefondat. În temeiul art. 385 17 alin. (4) cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen. se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă. Văzând și dispozițiile art.192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 826 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 martie 2002 până la 13 ianuarie 2004. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul cuvenit interpretului desemnat în cauză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 ianuarie 2004.