ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1022/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1022/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 878 din 7

octombrie 2003, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina

inculpatului Y.K.R. din infracțiunea de trafic de droguri de mare risc,

prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, în infracțiunea de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000

și a înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen., reținute față

de inculpații Y.K.R. și E.N., în raport de infracțiunea prevăzută de art. 5 din

Legea 143/2000.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul

Y.K.R., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc.

În baza art. 4 din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

deținere de droguri fără drept pentru consum propriu.

În baza art. 5 din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de punere la

dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul Y.K.R., va executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a computat

timpul prevenției față de inculpatul Y.K.R. de la 27 noiembrie 2002 la zi și în

baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive de

la 13 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003 (inclusiv).

În baza art. 4 din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul E.N. la pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără

drept de droguri, pentru consum propriu.

În baza art. 5 din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

punere la dispoziție a locuinței în vederea consumului de droguri.

În baza art. 4 din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 14 lit. c) și art. 74 lit. a) C. pen., a condamnat pe același

inculpat la pedeapsa de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de deținere fără drept de droguri pentru consum propriu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul E.N. va executa pedeapsa cea mai grea de un an și 8 luni

închisoare.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a computat

timpul prevenției față de inculpatul E.N. de la 27 noiembrie 2002 la zi și în

baza art. 350 C. proc. pen., a prelungit durata măsurii arestării preventive de

la 13 octombrie 2003, la 12 noiembrie 2003 (inclusiv).

În baza art. 118 lit. e) C. pen. și art.

17 alin. (1) din Legea 143/2000 a dispus confiscarea cantității de 179.760

grame opiu, 32,780 grame opiu și 42.800 grame opiu (găsite în locuința

inculpatului Y.K.R., indisponibilizate la I.G.P., Direcția Cazier Judiciar și

Evidența Operativă, conform dovezii din 2 decembrie 2002, droguri care conform art.

18 alin. (1) din Legea 143/2000 vor fi distruse, cu păstrarea de contraprobe.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea cantității de 20,20

grame opiu, 8,630 grame opiu și 7,490 grame opiu (găsite în locuința

inculpatului E.N. și indisponibilizate la I.G.P., Direcția Cazier Judiciar și

Evidența Operativă, conform dovezii din 2 decembrie 2002, droguri care, conform

art. 18 alin. (1) din Legea 143/2000 vor fi distruse, cu păstrarea de

contraprobe.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea unui vas de ceramică și a unei narghilele care au servit la

săvârșirea infracțiunii.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 15 noiembrie 2002, în

baza autorizației emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție,

secția Combatere a Criminalității Organizate și Antidrog, colaboratorul H. a cumpărat

de la inculpatul Y.K.R. un pachet ce conținea opiu, cu 6 dolari S.U.A./ gram,

pe care l-a predat investigatorului sub acoperire M., constatându-se că

pachetul conținea cantitatea de 1.02 grame opiu, astfel cum rezultă din

raportul de constatare tehnico-științifică din 20 noiembrie 2002, întocmit de

Laboratorul de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.

La data de 27 noiembrie 2002, cu

ocazia unei percheziții efectuate la locuința inculpatului Y.K.R. de către

lucrători de poliție din cadrul I.G.P., Direcția Generală de Combatere a

Criminalității Organizate și Antidrog, Biroul Antidrog împreună cu un procuror

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, au fost găsite

în dormitorul inculpatului următoarele: un baton de aproximativ 10 cm lungime

ce conținea o substanță de culoare maronie, solidă, împachetată în scotch

transparent, o pungă din plastic de culoare verde împachetată în scotch

transparent ce conținea o substanță solidă, o punguță din plastic transparent

sigilată prin ardere la un capăt, ce conținea o substanță de culoare neagră,

aceasta fiind găsită în buzunarul unei haine a inculpatului, tot în buzunarul

unei haine o pungă din plastic transparent înfășurată în scotch ce conținea o

substanță solidă de culoare neagră și tot în aceeași haină încă două punguțe

din plastic transparent, sigilate la capăt prin ardere, ce conținea o substanță

de culoare neagră; o pungă de culoare portocalie ce conținea o substanță solidă

de culoare neagră și două pungi din plastic de culoare portocalie ce conțineau

o substanță solidă.

În urma examinării fizico-chimice

din cadrul I.G.P. s-a stabilit că probele ridicate de la domiciliul inculpatului

Y.K.R. (pungile ce conțineau o substanță de culoare neagră), conțin cantitatea

de 287,10 grame opiu, substanță ce face parte din Tabelul II anexă la Legea nr.

143/2000.

În baza autorizației nr. 365/P/2002

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, secția de Combatere a

Criminalității Organizate și Antidrog, tot la data de 27 noiembrie 2002 a fost

efectuată o percheziție domiciliară la locuința inculpatului E.N., sub tabla de

la pervazul geamului din bucătărie a fost găsită o pungă din material plastic

de culoare albă, ce conținea o substanță pulverulentă de culoare bej și două

componente ale unei narghilele, iar sub pervazul geamului din dormitor au fost

găsite patru punguțe din material plastic, transparent, ce conțineau o

substanță solidă de culoare neagră.

În urma examinării fizico-chimice

din cadrul I.G.P. s-a stabilit că probele ridicate de la domiciliul

inculpatului E.N. conțin cantitatea de 39,50 grame opiu, substanță ce face

parte din Tabelul II anexă la Legea nr. 143/2000, iar în narghileaua și vasul

de ceramică ridicate din locuința inculpatului, s-au pus în evidență urme de opiu.

La data de 3 decembrie 2002 cu

ocazia efectuării unei percheziții corporale asupra inculpatului E.N., aflat în

arestul I.G.P., Direcția Cercetări Penale, s-au găsit mai multe comprimate,

prin raportul de constatare tehnico-științifică din 7 decembrie 2002

stabilindu-se că 5 comprimate conțin ca substanță activă metadona, iar un

comprimat conține diazepam.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, respectiv: proces verbal de percheziție domiciliară la locuințele inculpaților

Y.K.R. și E.N., procesul verbal de sesizare din oficiu și actele care atestă

efectuarea activităților specifice de investigare, planșe foto, raport de

constatare tehnico-științifică din 7 decembrie 2002, întocmit de Laboratorul de

analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P., adresa și procesul verbal din

3 decembrie 2002 întocmite ca urmare a depistării inculpatului E.N., care

deținea la locul de detenție metadona, raport de constatare tehnico-științifică

din 20 noiembrie 2002 întocmit de Laboratorul de analize fizico-chimice droguri

din cadrul I.G.P., raport de constatare tehnico-științifică din 27 noiembrie 2002

și din 28 noiembrie 2002, întocmit de același laborator din cadrul I.G.P.,

dovada din 2 decembrie 2002 de indisponibilizare la I.G.P., DGJEO a cantității

de opiu rămase în urma efectuării analizelor fizico-chimice, declarațiile

martorilor asistenți.

În faza de cercetare judecătorească,

fiind audiat, inculpatul Y.K.R. a declarat că este consumator de opiu de

aproximativ 16 ani, pe care îl procura de la numitul B.S., că nu are nici un

fel de implicare în vreo activitate ilicită de comercializare a drogurilor și

că nu a pus la dispoziția vreunei persoane locuința proprie pentru consumul

acestora, el consumând singur opiu, fără ca nici familia sa să știe.

Deși din declarația dată de

inculpatul E.N. în cursul urmăririi penale a rezultat că împreună cu inculpatul

Y.K.R., a consumat opiu fie la locuința sa fie la locuința acestuia din urmă,

audiat fiind de către instanța de fond, inculpatul E.N. a revenit asupra

declarației sale, arătând că este consumator de opiu, însă de fiecare dată

consuma singur, motivând această revenire pe considerentul că în cursul

urmăririi penale nu a beneficiat de prezența unui translator, fapt ce a făcut

greoaie comunicarea cu organele de urmărire penală, motivare înlăturată de

instanță, întrucât astfel cum rezultă din examinarea declarațiilor date de

inculpat în faza de urmărire penală, audierea acestuia s-a realizat în prezența

unui translator autorizat.

Prin decizia penală nr. 722/ A din 3

decembrie 2003 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de

inculpații Y.K.R. și E.N., împotriva sentinței penale nr. 878 din 7 octombrie

2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat în parte sentința și

rejudecând în fond:

A descontopit pedeapsa rezultantă de

7 ani închisoare, aplicată inculpatului Y.K.R. în pedepsele componente de 7 ani

închisoare, un an și 6 luni închisoare și 2 ani închisoare, pe care le-a repus

în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.

A înlăturat aplicarea art. 74 lit.

a) C. pen. și a majorat pedepsele aplicate inculpatului de la 7 ani închisoare,

la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și de la un an și 6 luni închisoare la 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

urmând ca inculpatul să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C.

pen., pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.

A descontopit pedeapsa rezultantă de

un an și 8 luni închisoare aplicată inculpatului E.N. în pedepsele componente

de un an și 6 luni și un an și 8 luni închisoare, pe care le-a repus în

individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000.

A înlăturat aplicarea art. 74 lit.

a) C. pen. și a majorat pedepsele aplicate inculpatului de la un an și 6 luni

la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din

Legea nr. 143/2000 și de la un an și 8 luni închisoare la 3 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 14 lit. c) din Legea nr. 143/2000, urmând ca inculpatul să

execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai

grea de 3 ani închisoare.

A dedus prevenția pentru inculpați,

de la 27 noiembrie 2002, la zi.

A menținut starea de arest a

inculpaților.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

Instanța de apel a reținut că din

probele administrate în cauză, faptei prevăzută de art. 5 din Legea 143/2000,

îi lipsește unul din elementele constitutive, respectiv caracterul organizat al

punerii la dispoziție a locuinței, întrucât inculpații, conaționali fiind, se

vizitau reciproc, ocazional, prilej cu care consumau droguri (opiu), fără să

existe intenția directă de a folosi locuințele pentru comiterea infracțiunii, prevăzută

de art. 5 din Legea 143/2000.

Totodată, instanța de apel a mai

constatat că în raport de atitudinea procesuală a inculpaților, de gradul de

pericol social sporit al infracțiunilor reținute în sarcina lor, prima instanță

a reținut în mod greșit, în favoarea acestora dispozițiile art. 74 lit. a) C.

pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpații: E.N. solicitând redozarea pedepsei aplicate prin

reținerea în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen., care în mod

netemeinic i-au fost înlăturate de instanța de apel, arătând că se afla în

tratament de dezintoxicare, în momentul când i-au fost depistate tabletele de

metadonă și că acestea îi fuseseră prescrise de doctor și Y.K.R., solicitând,

în principal, achitarea pentru infracțiunea de trafic de droguri, urmând a se

reține în sarcina lui doar infracțiunea de consum de droguri, recunoscând că

este fumător de opiu de 16 ani, iar în subsidiar, redozarea pedepsei aplicate.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând decizia atacată, în raport

de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect

reținută, iar vinovăția ambilor inculpați, pe deplin dovedită, fiind susținută

de ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Apărarea inculpatului E.N., în

sensul că pastilele de metadonă găsite supra sa în arestul poliției îi fuseseră

prescrise de doctor, este infirmată de declarația acestuia, în care arată că

aceste pastile le procurase pentru consum propriu de la o cunoștință și le avea

asupra sa în momentul introducerii în arest, deoarece nu fusese percheziționat.

Cât privește individualizarea

pedepsei, instanța de apel a avut în vedere gravitatea infracțiunilor săvârșite

de inculpatul E.N., că deși acesta recunoscând faptele comise, prin

declarațiile sale a încercat, în mod evident, să evite implicarea și a altor persoane

din comunitatea iraniană de la care își cumpăra drogurile, precum și

împrejurarea că inculpatul a perseverat în activitatea infracțională, chiar și

după arestarea sa (fiind depistat în arest cu droguri asupra sa).

Analizând decizia atacată prin prisma

motivului principal de recurs invocat de inculpatul Y.K.R., respectiv achitarea

acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, se constată că

din probele aflate la dosar, respectiv procesul verbal, încheiat la percheziția

domiciliară efectuată la locuința inculpatului Y.K.R., rezultă că s-au găsit

mai multe doze de opiu, împrăștiate în mai multe locuri, astfel încât

coroborate cu alte probe, respectiv cantitatea mare de opiu depistată (peste

250 gr.), precum și modalitatea în care era ambalată această cantitate, în mai

multe pachețele, împreună cu procese verbale, întocmite de investigatorul sub

acoperire M. și colaboratorul acestuia H., în care se menționează faptul că

acesta din urmă a cumpărat un pachețel ce conținea opiu de la inculpatul Y.K.R.,

duc la concluzia că drogurile găsite la domiciliul acestuia erau destinate

înstrăinării către alte persoane, concluzie față de care Curtea apreciază că

încadrarea juridică dată faptelor reținute în sarcina inculpatului a fost

corect stabilită, iar vinovăția acestuia pe deplin dovedită.

Sub aspectul redozării pedepsei, se

constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost just individualizată de către

instanța de apel, care a avut în vedere atitudinea procesuală nesinceră a

inculpatului Y.K.R., gradul de pericol social al infracțiunilor săvârșite, de-a

lungul mai multor ani, precum și urmările socialmente periculoase ale acestor

fapte.

Împrejurările că inculpații sunt

infractori primari și că anterior arestării desfășurau o activitate utilă, nu

constituie automat circumstanțe atenuante, acestea trebuind a fi analizate și

au celelalte circumstanțe personale ale inculpaților.

Ca atare, după verificarea cauzei și

în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

recursurile fiind nefondate Curtea urmează a le respinge, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei

decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații Y.K.R. și E.N., împotriva deciziei penale nr. 722/ A

din 3 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Compută din pedepsele aplicate

inculpaților, timpul arestării preventive de la 27 noiembrie 2002, la 20

februarie 2004, pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții inculpați să plătească

statului suma de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Onorariul pentru interpretul de

limbă persană se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 februarie 2004.