ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4616/2004

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 311

pronunțată la data de 3 martie 2004, în dosarul penal nr. 723/2004, Tribunalul

București, secția a II-a penală, a hotărât:

În temeiul art. 334 C. proc. pen.,

dispune, din oficiu, schimbarea încadrării juridice a faptelor penale din

infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, prevăzut de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, și de deținere de droguri pentru consum propriu, fără

drept, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 243/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit.

a) C. pen., în infracțiunile de trafic de droguri de mare risc, în forma

continuată, prevăzut de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și de deținere de droguri pentru consum

propriu, fără drept, în forma continuată, prevăzut de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.

pen.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe

inculpatul M.R.V., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în forma continuată.

În temeiul art. 2 alin. (2) din

Legea 143/2000, aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani,

potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În temeiul art. 4 din Legea 143/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., condamnă pe același inculpat la

pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de

droguri pentru consum propriu fără drept, în forma continuată.

În temeiul art. 33 lit. a), raportat

la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește cele două pedepse cu

închisoarea aplicate, așa încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea,

respectiv pedeapsa de 12 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen.,

aplică inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 5 ani, a cărei executare începe după executarea pedepsei

închisorii, potrivit art. 66 C. pen.

În temeiul art. 88 alin. (1) C. pen.,

deduce din pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare perioada arestului

preventiv, începând cu data de 3 decembrie 2002, la zi.

În temeiul art. 350 C. proc. pen.,

menține starea de arest a inculpatului.

În temeiul art. 17 alin. (1),

raportat la art. 18 alin. (1) și (3) din Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea

specială de la inculpat a cantității de 0,89 grame heroină în amestec cu

cofeină, a seringii de unică folosință și a plicului mic cu sare de lămâie.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, dispune confiscarea specială de la inculpat a sumei de

6.550.000 lei, depusă în baza chitanței nr. 3723734/4.12.2002, emisă de D.G.P.M.B.,

serviciul Financiar.

Respinge, ca neîntemeiată cererea

privind restituirea sumei de 6.500.000 lei, formulată de inculpat.

În temeiul art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., obligă pe inculpat la plata sumei de 15.700.00 lei, cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 700.000 lei, onorarii apărători din

oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Lucrătorii de poliție din cadrul

Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog București, au fost

sesizați despre existența unor persoane care dețin și comercializează droguri.

După ce denunțătorul a cumpărat o

doză de stupefiante de la inculpatul A.D.A., acestuia i s-a făcut percheziție

domiciliară, găsindu-se heroină.

Inculpatul și-a recunoscut faptele

explicând prezența heroinei prin propriul consum și prezența banilor înseriați

la denunțător, prin aceea că îl împrumutase cu bani și cu ocazia restituirii i

s-a făcut “înscenarea” cu droguri.

Situația de fapt și vinovăția au

fost însă dovedite cu probe care au infirmat apărarea inculpatului și anume:

procesul verbal de consemnare a denunțului oral și declarația denunțătorului ca

martor, A.D.A., declarațiile martorilor S.M., T.M., D.A., T.C. și I.I. (ultimii

doi, martori asistenți); copia fișei medicale a inculpatului și declarația

acestuia, procesul verbal de percheziție, procesul verbal de înseriere a

bancnotelor folosite, procesul verbal al analizei de laborator.

Instanța de fond a constatat ca

fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri

pentru consum propriu, iar în ceea ce privește infracțiunea de trafic de

stupefiante de mare risc se reține, spre deosebire de rechizitor fiind

realizată în ambele variante, respectiv și alin. (1) nu doar alin. (2). S-a

considerat că reținerea variantei agravate nu se poate face fără trimiterea la

conținutul de bază al infracțiunii.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 328/ A din 28 aprilie 2004, pronunțată în

dosarul penal nr. 1167/2004 a decis:

Admite apelurile declarate de Parchetul

de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.R.V., împotriva sentinței

penale nr. 311 din 3 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a

II-a penală, în dosarul nr. 723/2003. Desființează în parte sentința penală și

rejudecând, în fond:

Descontopește pedeapsa de 12 ani

închisoare aplicată inculpatului M.R.V. și repune pedepsele în individualitatea

lor astfel: 12 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută

de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și 4 ani închisoare pentru infracțiunea, prevăzută de art. 4 din Legea

143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Reduce pedeapsa aplicată

inculpatului de la 12 ani la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

În baza art. 4 din Legea 143/2000

condamnă pe inculpatul M.R.V. la o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) și art. 35 C. pen., în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de

10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Compută prevenția pentru inculpat de

la 3 decembrie 2002 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea 143/2000, cu referire la art. 118 lit. d) C. pen., confiscă de la

inculpat suma de 250.000 lei, obținută din săvârșirea infracțiunii, sumă

dispusă în baza chitanței nr. 3723734 din 4 decembrie 2002, emisă de D.G.P.M.B.,

serviciul Financiar.

Dispune restituirea sumei de 700.000

lei către martora T.M. și a sumei de 5.600.000 lei către inculpatul M.R.V.,

sume depuse în baza chitanței 3723734 din 4 decembrie 2002.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

S-a avut în vedere că deținerea de

droguri pentru consum propriu este o infracțiune continuă, nefiind aplicabile

dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a redus pedeapsa de la 12 ani la

10 ani închisoare, ținând cont de situația familiară, comportament anterior și

sinceritatea inculpatului din ultima sa declarație.

S-au restituit sumele de bani cu

privire la care nu se făcuse dovada că ar proveni din droguri.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei (art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc.

pen.). Recurentul a solicitat casarea deciziei sub acest aspect și reducerea

pedepsei.

Înalta Curte de Casație și Justiție

examinând hotărârea atacată și sentința în raport de critica formulată cât și

din oficiu, constată că motivul invocat este neîntemeiat și nu există vreo

cauză de nulitate.

Infracțiunile săvârșite fac parte

dintr-o categorie de acte antisociale dintre cele mai grave. Instanța de apel

ținând seama de situația personală a inculpatului și de atitudinea sinceră

adoptată de inculpat a redus pedeapsa cu 2 ani închisoare, neexistând temeiuri

pentru ca aceasta să fie redusă mai mult.

Astfel fiind, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca

nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 88 C. pen., se va

deduce prevenția la zi, iar potrivit dispozițiilor art. 191 alin. (2) C. pen.,

recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, fiind în culpă

procesuală prin respingerea recursului său.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul M.R.V. împotriva deciziei penale nr. 328 din 28 aprilie 2004 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 3 decembrie 2002, până la 17

septembrie 2004.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se

va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

septembrie 2004.