ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5815/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 19 aprilie 2004, condamnatul

petent S.M. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr.

179/2000 a Tribunalului București, susținând că în cauză sunt incidente

dispozițiile art. 15 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile

intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

A susținut condamnatul că în speță

se impune înlăturarea agravantei prevăzută de art. 146 C. pen., față de

valoarea prejudiciului de 155 milioane lei, care nu mai atrage în prezent

aplicarea agravantei.

Prin sentința penală nr. 950 din 20

iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, reținând cauza spre

judecare prin declinarea competenței de soluționare de către Judecătoria

sectorului 5 București, s-a reținut că încadrarea juridică a faptei a fost

corect reținută, în raport cu pericolul social al faptei care a produs

consecințe deosebit de grave socotind că nu sunt întrunite cerințele art. 458

alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri petentul

a declarat apel reiterând același motiv.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 679/ A din 16 septembrie 2004, examinând

apelul, a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu

sunt aplicabile prevederile art. 15 C. pen.

Împotriva acestei decizii pronunțată

de instanța de control judiciar, petentul a formulat recurs, solicitând

reducerea pedepsei față de dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 207/2000.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările

dosarului se constată că, instanțele corect au reținut faptul că nu sunt

îndeplinite cerințele art. 458 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la

intervenirea unei legi care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a

pronunțat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea

care se execută.

Or, încadrarea juridică a faptei a

fost corect reținută și a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind

modificate limitele pentru infracțiunea de furt calificat, ci doar cuantumul

valorii de la care se consideră că fapta a avut consecințele deosebit de grave.

În atare situație, o eventuală

schimbare de încadrare juridică, ar trebui pusă în discuția părților, pentru ca

instanța să reaprecieze gravitatea faptei în raport cu valoarea pagubei

(aspecte deja soluționate definitiv, intrate în puterea lucrului judecat) și

care nu pot fi modificate pe calea unei contestații la executare.

Ca atare, Curtea, în temeiul

prevederilor art. 385

15

pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge

recursul declarat de condamnatul S.M., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 679/ A din 16

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

noiembrie 2004.