ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5815/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 19 aprilie 2004, condamnatul petent S.M. a formulat contestație la executare împotriva sentinței penale nr. 179/2000 a Tribunalului București, susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 15 C. pen., privind aplicarea legii mai favorabile intervenite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. A susținut condamnatul că în speță se impune înlăturarea agravantei prevăzută de art. 146 C. pen., față de valoarea prejudiciului de 155 milioane lei, care nu mai atrage în prezent aplicarea agravantei.

Prin sentința penală nr. 950 din 20 iulie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, reținând cauza spre judecare prin declinarea competenței de soluționare de către Judecătoria sectorului 5 București, s-a reținut că încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută, în raport cu pericolul social al faptei care a produs consecințe deosebit de grave socotind că nu sunt întrunite cerințele art. 458 alin. (1) C. proc. pen. Împotriva acestei hotărâri petentul a declarat apel reiterând același motiv. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 679/ A din 16 septembrie 2004, examinând apelul, a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 15 C. pen.

Împotriva acestei decizii pronunțată de instanța de control judiciar, petentul a formulat recurs, solicitând reducerea pedepsei față de dispozițiile prevăzute de O.U.G. nr. 207/2000. Recursul este nefondat. Analizând actele și lucrările dosarului se constată că, instanțele corect au reținut faptul că nu sunt îndeplinite cerințele art. 458 alin. (1) C. proc. pen., referitoare la intervenirea unei legi care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, ori o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară decât cea care se execută. Or, încadrarea juridică a faptei a fost corect reținută și a intrat în puterea lucrului judecat, nefiind modificate limitele pentru infracțiunea de furt calificat, ci doar cuantumul valorii de la care se consideră că fapta a avut consecințele deosebit de grave.

În atare situație, o eventuală schimbare de încadrare juridică, ar trebui pusă în discuția părților, pentru ca instanța să reaprecieze gravitatea faptei în raport cu valoarea pagubei (aspecte deja soluționate definitiv, intrate în puterea lucrului judecat) și care nu pot fi modificate pe calea unei contestații la executare. Ca atare, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de condamnatul S.M., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 679/ A din 16 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 noiembrie 2004.