ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2007/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a luat act de declarația condamnatului D.I. de renunțare la judecarea cererii sale de reabilitare judecătorească privind pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare care i s-a aplicat prin sentința penală nr. 31 din 3 martie 1992 a aceleiași instanțe. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 4 din 14 noiembrie 2003, admițând apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat parțial sentința primei instanțe, respingând, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească formulată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că renunțarea la judecată, fiind o instituție de drept civil nu poate fi aplicată și în cadrul procesului penal, unde operează principiul oficialității, situație în care prima instanță trebuia să soluționeze cererea pe fond, în raport de probele existente la dosar până la acea dată. Împotriva menționatelor hotărâri, condamnatul a declarat recurs în temeiul art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., susținând că acestea sunt contrare legii. Recursul este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc. pen., actele desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de cazul când prin lege se dispune altfel.

Legiuitorul a consacrat, totodată, prin art. 4 din același cod, rolul activ, ca regulă de bază după care trebuie să se conducă organele judecătorești penale în vederea aflării adevărului, între cele două principii existând o strânsă legătură. Cum dispozițiile Codului de procedură penală, sunt de strictă interpretare, rezultă că, în cazul reabilitării, legiuitorul nu a prevăzut instituția renunțării la judecarea cauzei, situație în care, conform principiilor enunțate mai sus, prima instanță avea obligația să verifice, din oficiu, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, urmând ca în funcție de aceasta să dispună admiterea ori respingerea cererii. În raport de cele expuse, hotărârile pronunțate fiind contrare legii, urmează ca recursul declarat de condamnat să fie admis, a se casa aceste hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Giurgiu.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de condamnatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 aprilie 2003.