ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2007/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 254 din 4

noiembrie 2002, Tribunalul Giurgiu a luat act de declarația condamnatului D.I.

de renunțare la judecarea cererii sale de reabilitare judecătorească privind

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare care i s-a aplicat prin sentința penală

nr. 31 din 3 martie 1992 a aceleiași instanțe.

Curtea de Apel București, prin

decizia penală nr. 4 din 14 noiembrie 2003, admițând apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, a desființat parțial sentința primei

instanțe, respingând, ca nefondată cererea de reabilitare judecătorească

formulată în cauză.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că renunțarea la judecată, fiind o instituție de

drept civil nu poate fi aplicată și în cadrul procesului penal, unde operează

principiul oficialității, situație în care prima instanță trebuia să

soluționeze cererea pe fond, în raport de probele existente la dosar până la

acea dată.

Împotriva menționatelor hotărâri,

condamnatul a declarat recurs în temeiul art. 385

9

pct. 17

1

C.

proc. pen., susținând că acestea sunt contrare legii.

Recursul este fondat pentru

următoarele considerente:

Potrivit art. 2 alin. (2) C. proc.

pen., actele desfășurării procesului penal se îndeplinesc din oficiu, afară de

cazul când prin lege se dispune altfel.

Legiuitorul a consacrat, totodată,

prin art. 4 din același cod, rolul activ, ca regulă de bază după care trebuie

să se conducă organele judecătorești penale în vederea aflării adevărului,

între cele două principii existând o strânsă legătură.

Cum dispozițiile Codului de procedură

penală, sunt de strictă interpretare, rezultă că, în cazul reabilitării,

legiuitorul nu a prevăzut instituția renunțării la judecarea cauzei, situație

în care, conform principiilor enunțate mai sus, prima instanță avea obligația

să verifice, din oficiu, îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, urmând ca

în funcție de aceasta să dispună admiterea ori respingerea cererii.

În raport de cele expuse, hotărârile

pronunțate fiind contrare legii, urmează ca recursul declarat de condamnat să

fie admis, a se casa aceste hotărâri și a se trimite cauza spre rejudecare

Tribunalului Giurgiu.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

condamnatul D.I. împotriva deciziei penale nr. 4 din 14 noiembrie 2003 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 254 din 4 noiembrie 2002 a Tribunalului Giurgiu și trimite cauza

spre rejudecare la Tribunalul Giurgiu.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 aprilie 2003.