ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.11.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5003/2003

HOTĂRÂRE
05.11.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5003/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 6

februarie 2003 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații G.M.A. la

pedepsele de 2 ani închisoare, în baza art. 257 alin. (1), cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și un an închisoare, în baza art. 292 C. pen., stabilindu-se,

conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpata să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a

executării acestei pedepse conform art. 81, art. 82 și art. 83 C. pen., pe o

durată de 4 ani și A.M.I., în baza art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și

art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.

Conform art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate a inculpatului din executarea pedepsei de 8

ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1898 din 23 mai 1995 a

Judecătoriei Iași și contopirea restului de 1149 zile rămas neexecutat cu

pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 1149 zile

închisoare.

Potrivit art. 88 C. pen., s-au dedus

din pedepsele aplicate duratele arestării preventive de la 5 martie 2002 la 3

mai 2002, pentru inculpata G.M.A. și de la 5 martie 2002 la zi, pentru

inculpatul A.M.I.

În baza art. 257 alin. ultim C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 1400 dolari S.U.A. sau

contravaloarea în lei și a sumei de 1.150.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că inculpata G.M.A. și inculpatul A.M.I., în

perioada noiembrie 2001 – ianuarie 2002, au pretins și primit de la numiții

P.M. și M.M. suma totală de 1300 dolari S.U.A. pentru a interveni pe lângă

lucrătorii de poliție din cadrul Serviciului de Pașapoarte Iași.

S-a mai reținut că aceeași inculpată

în luna octombrie 2000 a pretins de la numita M.A. suma de 1.300.000 lei și a

primit 300.000 lei pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție din cadrul

Poliției Municipiului Iași în vederea cercetării în stare de libertate a

numitului D.P., în luna septembrie 2001 a pretins și primit de la numita R.M.

suma de 750.000 lei pentru a interveni pe lângă lucrătorii de poliție din cadrul

Poliției Municipiului Iași în vederea recuperării unor bunuri sustrase și în

luna iulie 2001 a pretins și primit de la numitul N.I. suma de 100.000 lei

pentru a interveni pe lângă o grefieră a Tribunalului Iași în vederea anulării

unei amenzi contravenționale.

De asemenea, s-a mai reținut că

inculpata a completat în fals o cerere adresată Serviciului de Pașapoarte Iași

pe numele lui M.M., în vederea deținerii unei adeverințe consulare.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite în baza proceselor-verbale de constatare a

infracțiunilor întocmite de organele de urmărire penală, a plângerilor și

declarațiilor numiților P.M., M.M., M.A., R.M. și N.I., a declarațiilor

martorilor M.D., S.C., P.V., P.I., M.F., N.M., D.P., B.A. și S.R., probe coroborate

cu recunoașterile depline și amănunțite ale inculpaților.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 201 din 2 iunie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași și de inculpata G.M.A. și a desființat în parte sentința

primei instanțe numai cu privire la aplicarea grațierii, a cuantumului

pedepsei, a modalității de executare și a confiscării speciale.

Rejudecând, instanța de control a

descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente și

a constatat grațiată în baza art. 1 și 2 din Legea nr. 543/2002 pedeapsa de un

an închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 292 C.

pen.

Totodată, au fost menținute

dispozițiile art. 81 C. pen., privitoare la aceeași pedeapsă și în baza art.

120 alin. (2) C. pen., a fost redus termenul de încercare la 2 ani.

Referitor la pedeapsa aplicată

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., a fost majorată pedeapsa de la 2 ani la 2 ani și 10 luni

închisoare, înlăturându-se pentru această pedeapsă dispozițiile art. 81, art.

82 și art. 83 C. pen. și ale art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile de

confiscare de la ambii inculpați a sumelor de 1300 dolari S.U.A. și 1.150.000

lei și s-a decis în baza art. 257 alin. ultim C. pen., confiscarea de la

inculpata G.M.A. a sumelor de 800 dolari S.U.A. și 4.000.000 lei și de la

inculpatul A.M.I. a sumei de 450 dolari S.U.A.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de control judiciar a considerat că hotărârea tribunalului este

greșită ca urmare a omisiunii de a constata grațiată pedeapsa aplicată

inculpatei G.M.A., în baza art. 292 C. pen., fapta fiind anterioară publicării

Legii nr. 543/2002.

Totodată, s-a apreciat greșit

individualizată pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art. 257 alin. (1) C.

pen., sub aspectul cuantumului sancțiunii și modalitatea de executare.

De asemenea, s-a constatat că au

fost aplicate greșit dispozițiile art. 257 alin. (1) C. pen., referitoare la

confiscarea sumelor ce au făcut obiectul infracțiunii de trafic de influență.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpata G.M.A. care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa pentru infracțiunea de

trafic de influență prevăzută de art. 257 C. pen., a fost greșit

individualizată, ea solicitând menținerea hotărârii primei instanțe.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Probele administrate în cauză au

confirmat vinovăția inculpatei în săvârșirea, în baza aceleiași rezoluții a

infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 257 alin. (1), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constând în pretinderea și primirea unor

sume de bani în vederea exercitării unor influențe asupra unor lucrători de

poliție de la Serviciul de Pașapoarte Iași pentru obținerea prelungirii

pașaportului ori a unor documente necesare obținerii vizei pentru Anglia, de la

Poliția Municipiului Iași, pentru cercetarea în stare de libertate a unei

persoane care a săvârșit infracțiunea de tâlhărie ori pentru recuperarea unor

bunuri furate și asupra unei grefiere de la Tribunalul Iași în vederea anulării

unei amenzi contravenționale.

Față de întinderea perioadei infracționale

cuprinsă între lunile iulie 2001 și ianuarie 2002, având în vedere modul în

care au fost comise faptele și sumele importante pretinse și primite de la cei

cinci cumpărători de influență, în mod justificat instanța de apel, potrivit

art. 72 și art. 52 C. pen., a considerat că se impune majorarea pedepsei,

orientată înspre minimul legal și executarea acesteia în regim de detenție în

vederea asigurării prevenirii generale și reintegrării în comunitate a

inculpatei.

Deoarece au fost respectate criteriile

arătate de dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen., critica referitoare la

greșita individualizare a pedepsei și solicitarea recurentei de menținere a

pedepsei aplicate de prima instanță nu pot fi primite.

Întrucât motivul de casare invocat

este neîntemeiat, iar din actele dosarului nu se constată existența unor cazuri

de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge

recursul declarat de inculpată, cu obligarea acesteia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu desemnat inculpatei să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata G.M.A. împotriva deciziei penale nr. 201 din 2 iunie 2003

a Curții de Apel Iași.

Obligă pe inculpată la plata sumei

de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-23
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 435/2004
Asupra recursurilor penale de față; Văzând actele și lucrările dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 874 din 21 decembrie 2001, Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 41 al
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3660/2004
de art. 71 și art. 64 din același cod. A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 20 martie – 12 iunie 2003; 5. - V.M.E. la: - un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C.
ÎCCJ 2003-02-04
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 517/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata S.E.P. împotriva deciziei penale nr.568/A din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, Secția a II –a penală. S-a prezentat recurenta inculpată, aflată în stare de arestat, asistată
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4190/2012
prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani. S-a constatat că infracțiunile de mai sus sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la 7 ani și 6 luni prin Sentința penală nr. 44 din 13 noiembrie 2002 a
ÎCCJ 2003-11-05
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4997/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 606 din 5 noiembrie 2002 a Tribunalului Iași au fost condamnați inculpații: U.R.F. la pedepsele de 2 ani închisoare, în baza art. 208
Sursă