ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3079/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 25 din 14 februarie 2001, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.N. la 2 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.; la un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.; la un an închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 și la 1.000.000 lei amendă, pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen.

să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea vătămată B.T. și la 1.000.000 lei daune morale către partea civilă F.M. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea de 18 martie 1999, fiind surprins, în timp ce încerca să sustragă produse petroliere dintr-un recipient care aparținea Schelei P. Drăgășani, inculpatul a exercitat acte de violență asupra plt. de poliție P.G. și a celor doi angajați P. care executau serviciul de pază și control, provocându-le vătămări corporale, ce au necesitat între 12 și 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. Curtea de Apel Pitești, rejudecând cauza după casare, prin decizia penală nr. 13 din 16 ianuarie 2003, a respins, ca nefondat apelul prin care inculpatul B.N.

solicita achitarea, susținând că nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat. Împotriva menționatei decizii, același inculpat a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în apel, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina sa nu sunt dovedite. Recursul este tardiv. Potrivit art. 385 3 C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru partea prezentă la dezbateri sau la pronunțare, iar pentru părțile care au lipsit, precum și pentru inculpatul deținut, de la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii. Din actele dosarului rezultă că deși decizia atacată s-a pronunțat la data de 16 ianuarie 2003, inculpatul apelant, fiind prezent la dezbateri, în stare de libertate, declarația de recurs formulată de acesta a fost depusă și înregistrată la Curtea de Apel Pitești la 6 februarie 2003, cu depășirea deci a termenului de 10 zile prevăzut de lege.

În consecință, recursul formulat de inculpatul B.N., fiind tardiv declarat, urmează a fi respins, ca atare, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul B.N. împotriva deciziei nr. 13 din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel Pitești, ca tardiv introdus. Obligă pe inculpat să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare. Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2003.