ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3079/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 25 din 14

februarie 2001, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul B.N. la 2 ani

închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 20, raportat la art. 208 – art. 209 lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea

art. 13 C. pen.; la un an și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea de ultraj,

prevăzută de art. 239 alin. (2) și (3) C. pen., prin schimbarea încadrării

juridice din infracțiunea prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3) C. pen.; la un

an închisoare, pentru infracțiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 181

și la 1.000.000 lei amendă, pentru infracțiunea de lovire prevăzută de art. 180

alin. (2) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen. să

execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 5.000.000 lei daune morale către partea vătămată B.T. și la 1.000.000

lei daune morale către partea civilă F.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că în noaptea de 18 martie 1999, fiind surprins, în timp ce

încerca să sustragă produse petroliere dintr-un recipient care aparținea

Schelei P. Drăgășani, inculpatul a exercitat acte de violență asupra plt. de

poliție P.G. și a celor doi angajați P. care executau serviciul de pază și

control, provocându-le vătămări corporale, ce au necesitat între 12 și 55 zile

de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Curtea de Apel Pitești, rejudecând

cauza după casare, prin decizia penală nr. 13 din 16 ianuarie 2003, a respins,

ca nefondat apelul prin care inculpatul B.N. solicita achitarea, susținând că

nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat.

Împotriva menționatei decizii,

același inculpat a declarat recurs, reiterând motivele de casare invocate în

apel, în sensul că infracțiunile reținute în sarcina sa nu sunt dovedite.

Recursul este tardiv.

Potrivit art. 385

3

C.

proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile și curge de la pronunțare pentru

partea prezentă la dezbateri sau la pronunțare, iar pentru părțile care au

lipsit, precum și pentru inculpatul deținut, de la comunicarea copiei de pe

dispozitivul hotărârii.

Din actele dosarului rezultă că deși

decizia atacată s-a pronunțat la data de 16 ianuarie 2003, inculpatul apelant,

fiind prezent la dezbateri, în stare de libertate, declarația de recurs

formulată de acesta a fost depusă și înregistrată la Curtea de Apel Pitești la

6 februarie 2003, cu depășirea deci a termenului de 10 zile prevăzut de lege.

În consecință, recursul formulat de

inculpatul B.N., fiind tardiv declarat, urmează a fi respins, ca atare, cu

obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

inculpatul B.N. împotriva deciziei nr. 13 din 16 ianuarie 2003 a Curții de Apel

Pitești, ca tardiv introdus.

Obligă pe inculpat să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 iunie 2003.