ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4188/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 189 din 11 septembrie 2002 a Tribunalului Suceava, a fost condamnat inculpatul B.C.C., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., așa cum a fost modificat prin Legea nr. 169/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare, cu executare în regim de detenție. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 2 iulie 2000 la 31 octombrie 2000. Conform art. 61 C. pen., a fost menținută liberarea condiționată a inculpatului, dispusă la 3 noiembrie 1999. S-a constatat că prejudiciul, în sumă de 200.000 lei, a fost recuperat prin restituire.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: La 30 iunie 2000, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a acostat-o în zona Piața Mică a municipiului Suceava, pe partea vătămată M.O.; inculpatul a și agresat partea vătămată, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 1-2 zile îngrijiri medicale. Partea vătămată a fugit, iar inculpatul și-a însușit o parte din bunurile acesteia, în sumă de 200.000 lei. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o, în sensul că se impune achitarea sa, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv vinovăția.

Împotriva sentinței a declarat apel și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, care a invocat starea de recidivă postcondamnatorie în care a fost comisă fapta; a solicitat majorarea pedepsei și schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 și art. 76 C. pen. Prin decizia penală nr. 376 din 11 noiembrie 2002, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat; a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, desființând sentința apelată și, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 și art. 76 C. pen.

și a majorat pedeapsa la 3 ani închisoare. A menținut celelalte dispoziții. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul B.C.C., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe fond, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, iar instanța de apel, în mod just, a corectat încadrarea juridică a faptei și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului. Cu privire la motivul de recurs formulat de inculpat și care vizează achitarea, întrucât lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, se constată că nu este fondat și nu poate fi primit.

Astfel, probatoriul administrat în cauză demonstrează fără dubii fapta și vinovăția inculpatului. Susținerile inculpatului, în sensul că ar fi găsit plasa cu țigări și cafea lângă boscheți, că nu o cunoaște pe partea vătămată și că nu a lovit-o pe aceasta, sunt contrazise de declarațiile martorilor P.L., T.A., T.A., care relatează că l-au văzut pe inculpat cum a târât partea vătămată circa 5-6 m, a îmbrâncit-o de un copac, după care i-a sustras din geantă o parte din bunuri și le-a pus într-o pungă. De asemenea, concubina inculpatului, B.C., declară că în data de 30 iunie 2002 a fost acasă, iar pe la orele 19,00 a sosit inculpatul, în stare de ebrietate, care i-a povestit că a lovit o femeie din Republica Moldova și i-a luat și respectivele bunuri (plasa cu țigări și cafea).

La aceste aspecte se adaugă și adresa nr. 264 din 5 iulie 2000 a Serviciului de Medicină Legală Suceava, din care rezultă că, la 30 iunie 2000, partea vătămată a fost agresată prin loviri cu corpuri contondente cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale. Față de aceste considerente, se apreciază că solicitarea inculpatului de achitare nu poate fi primită, urmând să fie respins recursul declarat, ca nefondat, conform dispozitivului. Văzând și dispozițiile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.C.C. împotriva deciziei penale nr. 376 din 11 noiembrie 2002 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2003.