ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3109/2003

Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința penală nr. 128 din 14 noiembrie 2002, Tribunalul Călărași în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T. la 6 ani închisoare. A fost menținută starea de arest a inculpatului și a fost dedusă detenția de la 30 septembrie 2002 la zi. S-a luat act că partea vătămată M.D. nu are pretenții civile în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 827.000 lei, cheltuieli de spitalizare și dobânda legală către partea civilă Spitalul Municipal Oltenița, până la achitarea integrală a debitului. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpat, a sumei de 100.000 lei, contravaloarea peștelui sustras.

În considerentele sentinței, tribunalul a reținut că la data de 23 septembrie 2002, la intersecția unor străzi din municipiul Oltenița, inculpatul, prin exercitarea violenței și prin amenințări i-a sustras părții vătămate M.D. o ladă cu 20 kg pește în valoare de 500.000 lei. Loviturile aplicate părții vătămate, i-au produs leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 150 din 19 martie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat apelul declarat de inculpat. Curtea de apel a reținut ca, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, inculpatul exercitând violențe asupra părții vătămate în vederea sustragerii cantității de pește aparținând acesteia.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel a constatat că a fost corect individualizată în raport cu gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele în care a fost săvârșită și în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, infractor recidivist. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanțele au individualizat corect pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei, cât și persoana inculpatului, infractor recidivist, aplicându-i o pedeapsă de 6 ani închisoare orientată spre minimul special prevăzut de art. 211 alin (2) C. pen. (5 ani închisoare). În consecință, recursul va fi respins ca nefondat. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2002 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 150 din 19 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2002 la 27 iunie 2003. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 iunie 2003.