ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3109/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 128 din 14

noiembrie 2002, Tribunalul Călărași în baza art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T. la 6 ani

închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă detenția de la 30 septembrie 2002 la zi.

S-a luat act că partea vătămată M.D.

nu are pretenții civile în cauză. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de

827.000 lei, cheltuieli de spitalizare și dobânda legală către partea civilă

Spitalul Municipal Oltenița, până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea în folosul statului de la inculpat, a sumei de 100.000

lei, contravaloarea peștelui sustras.

În considerentele sentinței,

tribunalul a reținut că la data de 23 septembrie 2002, la intersecția unor

străzi din municipiul Oltenița, inculpatul, prin exercitarea violenței și prin

amenințări i-a sustras părții vătămate M.D. o ladă cu 20 kg pește în valoare de

500.000 lei. Loviturile aplicate părții vătămate, i-au produs leziuni ce au necesitat

3-4 zile de îngrijiri medicale.

Prin decizia penală nr. 150 din 19

martie 2003, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat

apelul declarat de inculpat.

Curtea de apel a reținut ca, fiind

întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, inculpatul

exercitând violențe asupra părții vătămate în vederea sustragerii cantității de

pește aparținând acesteia. Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului,

instanța de apel a constatat că a fost corect individualizată în raport cu

gradul de pericol social concret al faptei, circumstanțele în care a fost

săvârșită și în raport cu circumstanțele personale ale inculpatului, infractor

recidivist.

Împotriva acestei decizii, a

declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile Părții generale

a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de

pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Instanțele au individualizat corect

pedeapsa aplicată inculpatului, având în vedere atât gradul de pericol social

concret al faptei, cât și persoana inculpatului, infractor recidivist,

aplicându-i o pedeapsă de 6 ani închisoare orientată spre minimul special

prevăzut de art. 211 alin (2) C. pen. (5 ani închisoare).

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 30

septembrie 2002 la zi.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 150 din 19 martie 2003

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 30 septembrie 2002 la 27 iunie

2003.

Obligă recurentul

inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din

care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 iunie 2003.