ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1646/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 573 din 24

octombrie 2002, Tribunalul Iași a condamnat pe inculpatul G.P. la o pedeapsă de

12 ani închisoare și 5 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art.

197 alin. (1) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

S-a  menținut starea de arest a inculpatului

și s-a dedus arestarea preventivă, începând cu data de 5 iulie 2001.

S-a constatat că partea vătămată nu

s-a constituit parte civilă.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, următoarele:

În noaptea de 30 iunie 2001,

inculpatul a consumat băuturi alcoolice la un bar în localitatea Popricani,

județul Iași, până în jurul orelor 3,00.

În timp ce se deplasa spre

domiciliul surorii sale a observat pe partea vătămată P.C.N., care mergea

singură spre casă.

Inculpatul a urmărit-o pe aceasta,

s-a apropiat de ea și i-a cerut să-l urmeze pentru a întreține un raport

sexual.

Întrucât victima, minoră cu vârsta

sub 14 ani, a refuzat, inculpatul a lovit-o cu palma peste față. Partea

vătămată a început să strige după ajutor, iar inculpatul i-a pus mâna la gură,

a mobilizat-o și a condus-o până la marginea localității Popricani, unde,

printr-o spărtură a unui gard, a împins-o pe partea vătămată într-o grădină, a

pus puloverul său pe jos și i-a cerut acesteia să se dezbrace.

Întrucât partea vătămată a refuzat,

a dezbrăcat-o de pantaloni și chiloți, a așezat-o pe pulover și a întreținut cu

aceasta un raport sexual.

Partea vătămată a reușit să fugă, a

ajuns la domiciliu și apoi a anunțat organele de poliție.

S-a mai reținut că partea vătămată a

suferit leziuni vindecabile în 5-6 zile de îngrijiri medicale și că inculpatul

a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, condamnarea anterioară

fiind tot pentru o faptă de viol.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat apel inculpatul, cu motivarea că pedeapsa aplicată este prea

mare față de împrejurarea că o cunoaște pe victimă.

Prin decizia penală nr. 14 din 14

ianuarie 2003, Curtea de Apel Iași a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de instanța

de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul G.P., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul inculpatului este nefondat pentru următoarele

motive:

Instanța de fond, a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptei comise de acesta.

Cât privește individualizarea

pedepsei, se apreciază că s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., gradul ridicat de pericol social al infracțiunii comise,

împrejurările comiterii faptei, cât și starea de recidivă a inculpatului atrasă

de săvârșirea unei alte fapte de viol, anterior, așa încât, pedeapsa aplicată,

atât prin cuantum, cât și sub aspectul modalității de executare, corespunde

scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.

Cât privește motivul invocat de

inculpat pentru susținerea cererii de reducere a pedepsei, în sensul că o cunoștea

pe partea vătămată, acesta este pueril, neputând fi luat în considerare.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat, conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat G.P. împotriva deciziei penale nr. 14 din 14 ianuarie 2003

a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 5 iulie 2001, până la 1 aprilie 2003.

Obligă recurentul la 1.400.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

aprilie 2003.