ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 428/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 661 din 8 octombrie 2003, Tribunalul Timiș i-a condamnat pe inculpații S.E.G. la 12 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ), lit. a), b) și c) C. pen. și C.O.D. la 8 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, faptă prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2 1 ), lit. a), b) și c) C. pen. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut în fapt că, în dimineața zilei de 11 februarie 2003, după o prealabilă pregătire și înțelegere inculpații S.E.G. și C.O.D. s-au dus să sustragă bunuri din locuința părții vătămate M.E., situată în Timișoara, str. Gelu.

Inculpatul C.O.D. a rămas de pază la poartă, iar inculpatul S.E.G. a pătruns în locuință de unde a sustras mai multe bijuterii din aur, un aparat video și două componente ale calculatorului părții vătămate. În timpul furtului, inculpatul C.O.D. a fost surprins de N.D., soacra lui M.E., pe care a lovit-o, a imobilizat-o și a legat-o cu un batic la gură, pentru a nu-l împiedica în vreun fel să-și realizeze în întregime spargerea plănuită. Pe baza informațiilor date de N.D., cei doi inculpați au fost prinși de organele poliției și arestați în aceeași zi. Prin decizia penală nr. 411 A din 12 noiembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva sentinței instanței de fond.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs ambii inculpați, inculpatul S.E.G. solicitând micșorarea pedepsei, în considerarea situației sale personale, iar inculpatul C.O.D. a cerut să fie achitat, susținând că nu a luat parte la comiterea infracțiunii. Recursurile nu sunt fondate. Participarea inculpatului C.O.D. la săvârșirea infracțiunii este dovedită cu declarațiile coinculpatului S.E.G. și cu declarațiile martorilor I.M., N.A., T.G. și D.L. Astfel, inculpatul S.E.G. a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței că a comis fapta împreună cu inculpatul C.O.D., acesta rămânând în stradă și având sarcina de a-i asigura paza, în timpul comiterii spargerii.

Martora I.M., concubina inculpatului C.O.D. a declarat că aceștia au plecat dimineața împreună din apartamentul în care locuiau toți trei, adică martora și cei doi inculpați și că inculpații s-au întors după câteva ore tot împreună, având sacoșa cu bunurile furate. Martorul N.A., care și acesta locuia în aceeași casă cu inculpații, a declarat organelor judiciare că i-a văzut pe aceștia, în ziua când s-a comis infracțiunea, examinând o pungă cu bijuterii și că inculpații i-au cerut să aprecieze ce greutate au acele bijuterii. Tot atunci, martorul a văzut aparatura electronică sustrasă de inculpați de la partea vătămată. În sfârșit, martorul T.G. a declarat că s-a întâlnit cu inculpații în apropierea locuinței în care s-a comis infracțiunea și aveau asupra lor o sacoșă pe care „o cărau împreună”, iar martora D.L.

a declarat că l-a văzut pe inculpatul C.O.D. în fața imobilului în care s-a comis infracțiunea, la data și la ora comiterii faptei. Toate aceste probe fiind administrate în condițiile legii și fiind concludente, se constată că este nefondată susținerea inculpatului C.O.D., în sensul că nu a participat la comiterea faptei, neexistând, în consecință temeiuri să se dispună achitarea acestuia. În ceea ce privește pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată inculpatului S.E.G., se constată că instanțele au individualizat corect pedeapsa, ținând seama de pericolul ridicat al infracțiunii comise și de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen., nefiind cazul ca pedeapsa arătată să fie redusă. În consecință urmează ca recursurile inculpaților să fie respinse, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.O.D. și S.E.G. împotriva deciziei penale nr. 411 din 12 noiembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada arestării preventive de la 12 februarie 2003 la 23 ianuarie 2004. Obligă pe recurenți să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 ianuarie 2004.