ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2003

La data de 13 mai 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții S.C.”V.P.C.”SRL și O.V.împotriva deciziei nr.239 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel București – Secția a III-a civilă. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 13 mai 2003, iar pronunțarea s-a amânat la 27 mai 2003, la 2 iunie 2003, apoi la 11 iunie 2003.

C U RT E A

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 1999 sub nr.5450 pe rolul Tribunalului București reclamantul G.F.a chemat în judecată pe pârâtelele A.V.și S.C.”V.P.C.I.”SRL solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța: - să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 noiembrie 1994 cu pârâta A.V.pentru clauză ilicită și fraudă la lege; - să oblige pe pârâta A.V.la restituirea sumei de 14.000 dolari S.U.A. încasați ca avans; - să oblige S.C.”V.P.I.” SRL la restituirea sumei de 1000 dolari S.U.A.

încasați cu titlu de comision la data de 25 decembrie 1994 în vederea intermedierii operațiunii de vânzare; - să oblige ambele pârâte la plata de daune interese; - să oblige pe pârâte la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării acesteia; - să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată. După un prim ciclu procesual, prin decizia nr.239 A din 17 mai 2002 Curtea de Apel București – Secția a III-a civilă, investită prin decizia nr.5498 din 4 decembrie 2001 cu rejudecarea apelurilor a admis apelul declarat de pârâta A.V., a schimbat în parte sentința civilă apelată în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.274 dolari cu titlu de daune interese.

A dispus obligarea pârâtei la daune interese reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 14.000 dolari S.U.A. la care a fost obligată a o restitui de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 20 octombrie 1999 până la achitare. A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. A respins apelul declarat de pârâta S.C.”V.P.C.I.”SRL. A obligat reclamantul la 9.677.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta A. V. A obligat pârâta S.C.”V.P.C.I.”SRL la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că: 1. În ce privește apelul declarat de pârâta A.V.a fost găsit întemeiat doar în ce privește acordarea de daune interese deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul la data de 15 noiembrie 1994 este un antecontract de vânzare-cumpărare, cauzele de valabilitate nu sunt respectate în totalitate.

Astfel este încălcat art.3 din Legea 54/1998 care a modificat Legea 18/1991 și art.41 alin.2 din Constituția României care dispun că cetățenii străini și apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. În această situație actul juridic încheiat între părți este lovit de nulitate absolută și părțile sunt puse în situația anterioară. De asemenea, nu sunt incidente dispozițiile Decretului 167/1968. Susținerile pârâtei cu privire la obligarea acesteia la plata daunelor interese sunt întemeiate deoarece creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației iar dacă acest lucru nu este cu putință, el are dreptul la dezdăunare. 2. Cât privește apelul S.C.”V.P.C.I.”SRL a fost găsit netemeinic deoarece actul juridic este lovit de nulitate absolută.

Împotriva acestei decizii pârâții S.C.”V.P.C.I.”SRL și O.(fostă A.) V. au formulat recurs. În recursul său S.C.”V.P.C.I.”SRL invocă motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 9 și 10 C.proc.civ.criticând hotărârea în esență pentru că instanța nu a ținut seama de faptul că a avut doar calitatea de intermediar, situație în care nu are calitate procesuală pasivă, iar conform Codului CAEN 7031 nu își asuma riscuri proprii lucrând pe contul terților. De asemenea, este vorba de un apartament, nu de un teren. Mai este criticată hotărârea pentru că nu a arătat ce tip de răspundere operează (contractuală sau delictuală), în speță operează prescripția extinctivă, viza de ședere în România a reclamantului era expirată la data încheierii antecontractului.

În recursul său întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.– O.(Al.) V. în esență critică hotărârea instanței de apel pentru că în mod greșit a aplicat principiul „restitutio in integrum” că G.F.era obligat să cunoască dispozițiile legale. Instanța a aplicat principiile răspunderii civile contractuale deși a declarat contractul lovit de nulitate absolută. Având ca obiect doar o obligație de a face antecontractul nu face să se transmită vreun drept din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului. Avansul de 14.000 U.S.D. este o clauză de arvună cu caracter de dezicere. Dreptul la acțiune este prescris. Recursurile sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare. I. În ce privește recursul formulat de S.C.”V.P.C.I.”SRL, criticile urmează a fi înlăturate după cum urmează: - Nu poate fi primită critica privind lipsa calității procesuale pasive.

Instanțele judecătorești au pronunțat hotărâri legale obligând-o la restituirea comisionului ca urmare a constatării nulității absolute pentru cauză ilicită și fraudă la lege a contractului și ca urmare a repunerii în situația anterioară (fila 6 dosar 5450/1999 Tribunalul București – secția a IV-a civilă). - De asemenea, nu poate fi primită critica referitoare la faptul că în speță operează prescripția extinctivă deoarece o acțiune în restituirea prestațiilor ca urmare a constatării nulității absolute a unui contract nu se fundamentează pe răspunderea contractuală. Ca efect al nulității în mod retroactiv se consideră că acel contract nu a existat niciodată și prin urmare restituirea prestațiilor nu se mai poate cere decât invocând ca temei juridic al cererii dispozițiile privitoare la îmbogățirea fără justă cauză.

Recurenta arată greșit că termenul de prescripție se calculează de la momentul la care intimatul a luat cunoștință de imposibilitatea executării antecontractului de vânzare-cumpărare. Prescripția dreptului la acțiune în restituirea unei prestații executate în temeiul unui act lovit de nulitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii organului de jurisdicție prin care s-a constatat nulitatea absolută sau s-a pronunțat nulitatea relativă. - În ce privește motivul invocat bazat pe art.304 pct.10 C.proc.civ., nu este dezvoltat, așa încât nu se reține spre analiză. II.

Criticile formulate în recursul declarat de O.(A.)V.urmează a fi înlăturate după cum urmează: - intimatului cetățean străin nu i se poate imputa faptul că nu a cunoscut legea română; în schimb, O.(A.)V.era obligată să cunoască dispozițiile legale și să nu încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu cauză ilicită; - instanțele au verificat dacă la data încheierii antecontractului au fost respectate condițiile de validitate impuse de lege neputând fi primite criticile recurentei privind aplicarea greșită a principiilor răspunderii civile contractuale și faptul că instanțele nu au ținut seama de faptul că obiectul este o obligație de a face.

Antecontractul are la bază o cauză ilicită, a fost încheiat cu fraudarea legii; - criticile privind prescripția dreptului la acțiune urmează a fi înlăturate cu aceeași argumentare folosită la primul recurs; - critica privind clauza de arvună cu caracter de dezicere urmează a fi înlăturată în raport de împrejurarea că G.F.a investit instanțele de judecată a se pronunța asupra nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită și fraudă la lege (inclusiv clauzele 3 și 4). Restituirea sumei de 14.000 USD a fost cerută ca efect al îmbogățirii fără justă cauză și nu ca efect al răspunderii contractuale; - în mod corect instanța de apel a acordat dobânzi lui G.F.aplicând dispozițiile art.1088 C.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile declarate de S.C.”V.P.C.I.”SRL și de O.V.împotriva deciziei civile nr.239 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2003.