ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2554/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La data de 13 mai 2003 s-au
luat în examinare recursurile declarate de pârâții S.C.”V.P.C.”SRL și
O.V.împotriva deciziei nr.239 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel București –
Secția a III-a civilă.
Dezbaterile au fost
consemnate în încheierea cu data de 13 mai 2003, iar pronunțarea s-a amânat la
27 mai 2003, la 2 iunie 2003, apoi la 11 iunie 2003.
C U RT E A
Asupra recursurilor de
față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată
la data de 20 decembrie 1999 sub nr.5450 pe rolul Tribunalului București
reclamantul G.F.a chemat în judecată pe pârâtelele A.V.și S.C.”V.P.C.I.”SRL
solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să constate nulitatea
absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 noiembrie
1994 cu pârâta A.V.pentru clauză ilicită și fraudă la lege;
- să oblige pe pârâta A.V.la
restituirea sumei de 14.000 dolari S.U.A. încasați ca avans;
- să oblige S.C.”V.P.I.”
SRL la restituirea sumei de 1000 dolari S.U.A. încasați cu titlu de comision la
data de 25 decembrie 1994 în vederea intermedierii operațiunii de vânzare;
- să oblige ambele pârâte
la plata de daune interese;
- să oblige pe pârâte la
plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe zi întârziere de la data
rămânerii definitive a hotărârii și până la data executării acesteia;
- să oblige pârâtele la
plata cheltuielilor de judecată.
După un prim ciclu
procesual, prin decizia nr.239 A din 17 mai 2002 Curtea de Apel București –
Secția a III-a civilă, investită prin decizia nr.5498 din 4 decembrie 2001 cu
rejudecarea apelurilor a admis apelul declarat de pârâta A.V., a schimbat în
parte sentința civilă apelată în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la
plata sumei de 24.274 dolari cu titlu de daune interese.
A dispus obligarea pârâtei
la daune interese reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 14.000 dolari
S.U.A. la care a fost obligată a o restitui de la data introducerii cererii de
chemare în judecată, 20 octombrie 1999 până la achitare.
A menținut celelalte
dispoziții ale hotărârii apelate.
A respins apelul declarat
de pârâta S.C.”V.P.C.I.”SRL.
A obligat reclamantul la
9.677.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta A. V.
A obligat pârâta
S.C.”V.P.C.I.”SRL la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel
instanța a reținut în esență că:
În ce privește apelul
declarat de pârâta A.V.a fost găsit întemeiat doar în ce privește acordarea de
daune interese deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul
la data de 15 noiembrie 1994 este un antecontract de
vânzare-cumpărare, cauzele de valabilitate nu sunt respectate în totalitate.
Astfel este încălcat art.3 din Legea 54/1998 care a modificat Legea 18/1991 și
art.41 alin.2 din Constituția României care dispun că cetățenii străini și
apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
În această situație actul
juridic încheiat între părți este lovit de nulitate absolută și părțile sunt
puse în situația anterioară.
De asemenea, nu sunt
incidente dispozițiile Decretului 167/1968. Susținerile pârâtei cu privire la
obligarea acesteia la plata daunelor interese sunt întemeiate deoarece
creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației iar dacă
acest lucru nu este cu putință, el are dreptul la dezdăunare.
Cât privește apelul
S.C.”V.P.C.I.”SRL a fost găsit netemeinic deoarece actul juridic este lovit de
nulitate absolută.
Împotriva acestei decizii
pârâții S.C.”V.P.C.I.”SRL și O.(fostă A.) V. au formulat recurs.
În recursul său
S.C.”V.P.C.I.”SRL invocă motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 9 și 10
C.proc.civ.criticând hotărârea în esență pentru că instanța nu a ținut seama de
faptul că a avut doar calitatea de intermediar, situație în care nu are
calitate procesuală pasivă, iar conform Codului CAEN 7031 nu își asuma riscuri
proprii lucrând pe contul terților.
De asemenea, este vorba de
un apartament, nu de un teren.
Mai este criticată
hotărârea pentru că nu a arătat ce tip de răspundere operează (contractuală sau
delictuală), în speță operează prescripția extinctivă, viza de ședere în
România a reclamantului era expirată la data încheierii antecontractului.
În recursul său întemeiat
pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.– O.(Al.) V. în esență critică
hotărârea instanței de apel pentru că în mod greșit a aplicat principiul
„restitutio in integrum” că G.F.era obligat să cunoască dispozițiile legale.
Instanța a aplicat
principiile răspunderii civile contractuale deși a declarat contractul lovit de
nulitate absolută.
Având ca obiect doar o
obligație de a face antecontractul nu face să se transmită vreun drept din
patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Avansul de 14.000 U.S.D.
este o clauză de arvună cu caracter de dezicere.
Dreptul la acțiune este
prescris.
Recursurile sunt nefondate
și urmează a fi respinse ca atare.
I. În ce privește recursul formulat
de S.C.”V.P.C.I.”SRL, criticile urmează a fi înlăturate după cum urmează:
- Nu poate fi primită
critica privind lipsa calității procesuale pasive.
Instanțele judecătorești au
pronunțat hotărâri legale obligând-o la restituirea comisionului ca urmare a
constatării nulității absolute pentru cauză ilicită și fraudă la lege a
contractului și ca urmare a repunerii în situația anterioară (fila 6 dosar
5450/1999 Tribunalul București – secția a IV-a civilă).
- De asemenea, nu poate fi
primită critica referitoare la faptul că în speță operează prescripția
extinctivă deoarece o acțiune în restituirea prestațiilor ca urmare a
constatării nulității absolute a unui contract nu se fundamentează pe
răspunderea contractuală.
Ca efect al nulității în
mod retroactiv se consideră că acel contract nu a existat niciodată și prin
urmare restituirea prestațiilor nu se mai poate cere decât invocând ca temei
juridic al cererii dispozițiile privitoare la îmbogățirea fără justă cauză.
Recurenta arată greșit că
termenul de prescripție se calculează de la momentul la care intimatul a luat
cunoștință de imposibilitatea executării antecontractului de vânzare-cumpărare.
Prescripția dreptului la acțiune în restituirea unei prestații executate în
temeiul unui act lovit de nulitate începe să curgă de la data rămânerii
definitive a hotărârii organului de jurisdicție prin care s-a constatat
nulitatea absolută sau s-a pronunțat nulitatea relativă.
- În ce privește motivul
invocat bazat pe art.304 pct.10 C.proc.civ., nu este dezvoltat, așa încât nu se
reține spre analiză.
II. Criticile formulate în
recursul declarat de O.(A.)V.urmează a fi înlăturate după cum urmează:
- intimatului cetățean
străin nu i se poate imputa faptul că nu a cunoscut legea română; în schimb,
O.(A.)V.era obligată să cunoască dispozițiile legale și să nu încheie un
antecontract de vânzare-cumpărare cu cauză ilicită;
- instanțele au verificat
dacă la data încheierii antecontractului au fost respectate condițiile de
validitate impuse de lege neputând fi primite criticile recurentei privind
aplicarea greșită a principiilor răspunderii civile contractuale și faptul că
instanțele nu au ținut seama de faptul că obiectul este o obligație de a face.
Antecontractul are la bază o cauză ilicită, a fost încheiat cu fraudarea legii;
- criticile privind
prescripția dreptului la acțiune urmează a fi înlăturate cu aceeași argumentare
folosită la primul recurs;
- critica privind clauza de
arvună cu caracter de dezicere urmează a fi înlăturată în raport de
împrejurarea că G.F.a investit instanțele de judecată a se pronunța asupra
nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită
și fraudă la lege (inclusiv clauzele 3 și 4).
Restituirea sumei de 14.000
USD a fost cerută ca efect al îmbogățirii fără justă cauză și nu ca efect al
răspunderii contractuale;
- în mod corect instanța de
apel a acordat dobânzi lui G.F.aplicând dispozițiile art.1088 C.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate
recursurile declarate de S.C.”V.P.C.I.”SRL și de O.V.împotriva deciziei civile
nr.239 A din 17 mai 2002 a Curții de Apel București – secția a III-a
civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 iunie 2003.