ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2959/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 mai 2000, reclamanta D.M.F.P.I. Liberia a chemat în judecată pe pârâta SC C.T. SRL București, pentru a fi obligată la plata sumei de 104.100 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea mai multor transporturi de marfă (banane), precum și la plata dobânzii legale de 6% pe an, cu cheltuieli de judecată. Pârâta a formulat o cerere reconvențională, prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de 193.168,18 dolari S.U.A., reprezentând pierderi din achitarea taxelor vamale și T.V.A., odată cu vămuirea transportului de banane de pe navele C.C. și S.C.

Prin sentința civilă nr. 2883 din 11 aprilie 2001, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 104.100,36 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare marfă neachitată și 46.077.400 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea reconvențională formulată de pârâtă, ca nefondată. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 150 din 28 octombrie 2002, a admis apelul pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, în sensul că a obligat pe pârâtă la plata sumei de 97.655,86 dolari S.U.A., penalități în lei la data efectuării plății, cu 40.000.000 lei cheltuieli de judecată la fond, menținând dispozițiile referitoare la cererea reconvențională și obligând pe intimata-reclamantă la cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.977.000 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta a declarat recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei și admiterea cererii sale reconvenționale, întrucât instanța de apel nu a analizat cu rigoare probele existente și nu a manifestat rol activ, iar expertul desemnat în cauză a dat dovadă de subiectivitate în întocmirea expertizei și în răspunsurile la obiecțiile formulate. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, în raport cu susținerile pe care pârâta le face prin recursul scris, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Soluția criticată se fundamentează corect pe verificările și constatările raportului de expertiză contabil întocmit în cauză, care a examinat toate livrările, pe categorii de marfă, în raport cu actele de recepție și de documentele cu care s-au făcut plățile, reținând că pârâta mai are de plată suma de 97.655,86 dolari S.U.A., pentru care a fost angajată răspunderea sa, prin obligarea la achitarea acestei sume în lei la data plății. Este, deci, de reținut că pârâta a primit cantitățile de marfă în discuție, a acceptat-o și datorează reclamantei prețul, care nu a fost contestat în nici un fel cu ocazia efectuării livrărilor în litigiu. Soluția instanțelor este corectă și sub aspectul respingerii cererii reconvenționale a pârâtei, care, practic, invocă propria sa culpă.

Cum pârâta nu a făcut alte dovezi concludende în raport cu criticile sale din recurs, expertiza întocmită clarificând toate aspectele privind livrările, documentele de recepție și cele de plată, nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte, privind lipsa rolului activ al instanței și caracterul subiectiv al expertizei. În consecință, recursul pârâtei se privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC C.T. SRL București împotriva deciziei nr. 150 A din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2003.