ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2959/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 25 mai 2000, reclamanta D.M.F.P.I.

Liberia a chemat în judecată pe pârâta SC C.T. SRL București, pentru a fi

obligată la plata sumei de 104.100 dolari S.U.A., reprezentând contravaloarea

mai multor transporturi de marfă (banane), precum și la plata dobânzii legale

de 6% pe an, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a formulat o cerere

reconvențională, prin care solicită obligarea reclamantei la plata sumei de

193.168,18 dolari S.U.A., reprezentând pierderi din achitarea taxelor vamale și

T.V.A., odată cu vămuirea transportului de banane de pe navele C.C. și S.C.

Prin sentința civilă nr. 2883 din 11

aprilie 2001, Tribunalul București a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe

pârâtă la plata sumei de 104.100,36 dolari S.U.A., reprezentând contravaloare

marfă neachitată și 46.077.400 lei cheltuieli de judecată, respingând cererea

reconvențională formulată de pârâtă, ca nefondată.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 150 din 28 octombrie 2002, a admis apelul

pârâtei, a schimbat în parte sentința civilă de mai sus, în sensul că a obligat

pe pârâtă la plata sumei de 97.655,86 dolari S.U.A., penalități în lei la data

efectuării plății, cu 40.000.000 lei cheltuieli de judecată la fond, menținând

dispozițiile referitoare la cererea reconvențională și obligând pe intimata-reclamantă

la cheltuieli de judecată în apel în sumă de 2.977.000 lei.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești pârâta a declarat

recurs, solicitând, în esență, respingerea acțiunii reclamantei și admiterea

cererii sale reconvenționale, întrucât instanța de apel nu a analizat cu

rigoare probele existente și nu a manifestat rol activ, iar expertul desemnat

în cauză a dat dovadă de subiectivitate în întocmirea expertizei și în

răspunsurile la obiecțiile formulate.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor aflate la

dosarul cauzei, în raport cu susținerile pe care pârâta le face prin recursul

scris, se constată că acestea nu pot conduce la casarea hotărârii atacate, întrucât

nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.

Soluția criticată se fundamentează

corect pe verificările și constatările raportului de expertiză contabil întocmit

în cauză, care a examinat toate livrările, pe categorii de marfă, în raport cu

actele de recepție și de documentele cu care s-au făcut plățile, reținând că

pârâta mai are de plată suma de 97.655,86 dolari S.U.A., pentru care a fost

angajată răspunderea sa, prin obligarea la achitarea acestei sume în lei la data

plății.

Este, deci, de reținut că pârâta a

primit cantitățile de marfă în discuție, a acceptat-o și datorează reclamantei

prețul, care nu a fost contestat în nici un fel cu ocazia efectuării livrărilor

în litigiu.

Soluția instanțelor este corectă și

sub aspectul respingerii cererii reconvenționale a pârâtei, care, practic,

invocă propria sa culpă.

Cum pârâta nu a făcut alte dovezi

concludende în raport cu criticile sale din recurs, expertiza întocmită

clarificând toate aspectele privind livrările, documentele de recepție și cele

de plată, nu pot fi primite susținerile recurentei pârâte, privind lipsa

rolului activ al instanței și caracterul subiectiv al expertizei.

În consecință, recursul pârâtei se

privește, ca nefondat, și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta SC C.T. SRL București

împotriva deciziei nr. 150 A din 28 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 9 iunie 2003.