ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3770/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I penală,

prin sentința nr. 669 din 22 iulie 2002, a condamnat pe inculpații:

- I.J. la două pedepse a câte 2 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat (2

fapte), prevăzută și pedepsită de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1), art.

209 alin. (1) lit. a), e) și g) C. pen.;

- B.L. la două pedepse a câte 2 ani

închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat (2 fapte),

prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1)

lit. a), e) și g) C. pen. și C.C. la două pedepse a câte 2 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (2 fapte), prevăzută și

pedepsită de art. 208 alin. (1), raportat la art. 209 alin. (1) lit. a), e) și

g) C. pen.

Condamnările s-au dispus prin schimbarea

încadrării juridice a faptelor, în baza art. 334 C. proc. pen., pentru fiecare

inculpat din art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a),

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și a art. 34

lit. b) C. pen., tribunalul a contopit pedepsele aplicate, fiecare urmând a

executa pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, pe care, în temeiul art. 81

și art. 82, cu respectarea art. 83 C. pen., a suspendat condiționat executarea

ei pe un termen de încercare de 4 ani și a dispus punerea deîndată în libertate

a inculpaților.

Instanța a constatat că fiecare

inculpat a fost arestat în perioada 24 mai – 22 iulie 2002, că nu s-au

constituit părți civile în cauză, fiecare inculpat fiind obligat la câte

1.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, tribunalul a

reținut, în fapt, că în seara de 23 mai 2002, inculpații au oprit pe F.D. și

F.A., ce se întorceau de la un spectacol vizionat la Romexpo și care erau

însoțiți de alte două persoane. Inculpatul I.J. le-a solicitat să-i arate o

stație service și în timp ce s-a îndepărtat câțiva metri pentru a i se arăta

locul, ceilalți doi inculpați au sustras fără a folosi acte de violență de la

părțile vătămate, un telefon mobil și suma de 700.000 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București, prin care a

considerat-o netemeinică și nelegală în ceea ce privește greșita schimbare a

încadrării juridice a faptelor, precum și pentru greșita individualizare a

pedepselor, față de modalitatea de săvârșire a infracțiunilor.

Secția I penală a Curții de Apel

București, prin decizia penală nr. 677 din 29 octombrie 2002, a admis apelul

declarat de parchet, a desființat parțial sentința și: în baza art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2), raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpatul I.J. la două pedepse de câte un an închisoare, cu aplicarea art. 71,

raportat la art. 64 C. pen., iar conform art. 26, raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c și alin. (2

1

) lit. a), cu aplicarea art. 74 alin.

(1) lit. a) și alin. (2), raportat la art. 76 C. pen., a condamnat pe

inculpații B.L. și C.C. la două pedepse de câte un an închisoare fiecare, cu

aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

instanța a dispus confiscarea de la inculpați a sumei de 60.000 lei.

Examinând cauza în temeiul motivelor

invocate prin apelul declarat, instanța de control judiciar a constatat că, în

noaptea de 23 mai 2002, părțile vătămate, care erau împreună cu martorii A.B.G.

și T.C.G. au fost acostați pe str. Turda, în dreptul parcului Sf. Maria, de

către cei trei inculpați, care le-au cerut 10.000 lei. Partea vătămată F.A. a

scos din buzunar această sumă, însă ceilalți i-au cerut și restul de bani,

proferând mai multe amenințări. Inculpatul I.J. a introdus mâna în buzunarul

părții vătămate, de unde a luat suma de 60.000 lei, iar inculpatul B.L., prin

amenințare, i-a luat părții vătămate F.D., telefonul mobil din mână.

Aceste fapte, a reținut curtea, sunt

dovedite cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor, precum și cu

recunoașterea parțială a lor de către cei trei inculpați, fiind lipsită de

relevanță revenirea părților vătămate, în faza cercetării judecătorești, asupra

declarațiilor date inițial și prin care „au relatat în contradictoriu că nu

s-ar fi exercitat violențe asupra lor”.

În termen legal, decizia a fost

atacată cu recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București și de către inculpați.

Parchetul consideră netemeinică

hotărârea, pe de o parte, în raport cu încadrarea juridică dată faptelor comise

de inculpații B.L. și C.C., care au săvârșit faptele sub forma autoratului și

nu a complicității, cum greșit s-a reținut, iar, pe de altă parte sub aspectul

pedepselor aplicate, care sunt deosebit de blânde, prin reținerea nejustificată

în favoarea inculpaților a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C.

pen.

La rândul lor, inculpații apreciază

decizia ca netemeinică, deoarece banii și telefonul mobil au fost sustrași fără

violență sau amenințare, astfel că se impune menținerea sentinței primei

instanțe, ca fiind temeinică și legală.

Examinând recursurile declarate, în

raport de cazurile de recurs prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

17 și pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul parchetului fondat, urmând a fi

admis, iar recursurile inculpaților nefondate, urmând a fi respinse.

declarat de parchet, acesta se dovedește fondat, întrucât din coroborarea

tuturor mijloacelor de probă dispuse și administrate atât și faza de cercetare

penală, cât și în cea a cercetării judecătorești, rezultă că cei trei inculpați

au amenințat cu bătaia părțile vătămate, după care i-au controlat în buzunare

și le-au luat banii și telefonul mobil.

Corespunde, de asemenea,

probatoriului și faptul că în fața instanței atât părțile, cât și martorii au

revenit, fără nici o justificare asupra declarațiilor constante date în faza de

urmărire penală prin care au relatat că la sustragerea banilor și a telefonului

s-au folosit amenințarea cu bătaia și violența (smulgerea din mână a

telefonului).

Având în vedere că aceste ultime

declarații nu se bazează pe argumente temeinice și convingătoare, Curtea le va

înlătura, apreciind că plângerile părților vătămate formulate imediat după

săvârșirea faptelor, coroborate cu declarațiile martorilor A.B.G. și T.C.G.,

luate cu același prilej dovedesc că toți inculpații au săvârșit sub forma

autoratului infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., în care sens va

schimba încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații B.L. și C.C.

- Fondată se dovedește și critica

referitoare la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, care, în raport cu

modalitatea și împrejurările săvârșirii faptelor, cât și cu atitudinea

oscilantă și nesinceră a acestora, vor fi majorate pentru toți de la un an

închisoare, la 2 ani și 6 luni, sancțiuni corespunzătoare atât gradului de

pericol social concret al faptelor, cât și al inculpaților.

declarate de inculpați, cu luarea în considerare a datelor ce au condus la

admiterea recursului parchetului, vor fi respinse, ca nefondate.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazurilor de

recurs invocate, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va

admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și va dispune

conform dispozitivului, iar în temeiul art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) din același cod, va respinge, ca nefondate, recursurile inculpaților

I.J., B.L. și C.C., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr.

677 din 29 octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală, privind

pe inculpații I.J., B.L. și C.C.

Casează decizia atacată numai cu

privire la încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpații B.L. și C.C.,

precum și cu privire la pedepsele aplicate tuturor inculpaților.

Înlătură aplicarea art. 33 și a art.

34 C. pen. și descontopește pedepsele rezultante de câte un an închisoare,

aplicate inculpaților B.L. și C.C. în pedepsele componente, după cum urmează:

Pentru inculpatul B.L.:

- un an închisoare, aplicată pentru

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2), lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) și a art. 76 din același cod;

- un an închisoare, aplicată pentru

comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2), lit. b) și

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1),

lit. a) și alin. (2) și a art. 76 din același cod.

Pentru inculpatul C.C.:

- două pedepse de câte un an

închisoare, aplicate pentru complicitate la comiterea a două infracțiuni de tâlhărie,

prevăzute de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și a art. 76 din același cod.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptelor comise de inculpații B.L. și C.C. din

complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la

art. 211 alin. (2), lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. (o

faptă, inculpatul B.L. și două fapte inculpatul C.C.), în infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. (o faptă, inculpatul B.L. și două fapte inculpatul C.C.) și cu

menținerea dispozițiilor art. 74 și a art. 76 C. pen., condamnă pe inculpați la

câte 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 și a art. 34 C.

pen., să execute fiecare câte 2 ani și 6 luni închisoare.

Modifică pedepsele aplicate

inculpatului I.J., în sensul că le majorează de la câte un an închisoare (două

fapte), la câte 2 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în temeiul art. 33 și a

art. 34 C. pen., să execute pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare.

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.J., B.L. și C.C. împotriva aceleiași decizii.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul arestării preventive a fiecărui inculpat de la 24 mai 2002, la 22 iulie

2002.

Obligă pe recurenții inculpați B.L.

și C.C. la plata sumei de câte 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, fiecare, din care, suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției, iar pe recurentul inculpat I.J. la plata, cu același titlu, a sumei

de 1.000.000 lei.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.