ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3771/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 829 din 8

martie 2002, Judecătoria Bacău a condamnat pe inculpații:

L.V. la:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.;

- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.;

Conform art. 61 C. pen., a dispus

revocarea liberării condiționate privind restul de 763 zile rămas neexecutat

din pedeapsa de 4 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

3460 din 30 septembrie 1996 a Judecătoriei Bacău și contopirea acestui rest cu

fiecare din pedepsele aplicate în cauză urmând ca, în final, în temeiul art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea și anume 4

ani închisoare.

H.C.C. la:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. (faptă din 13 iulie 2000);

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.;

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și

art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;

Conform art. 61 C. pen., a dispus

revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 362

zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 3369 din 23 septembrie 1997 a Judecătoriei Bacău și

contopirea acestuia cu fiecare din pedepsele aplicate în cauză, astfel că, în

final, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul H.C.C.

să execute pedeapsa cea mai grea și anume 4 ani închisoare.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a celor doi inculpați, iar, în temeiul art. 88

C. pen., din pedepsele pe care aceștia urmează să le execute s-a dedus timpul

reținerii și al arestării preventive după cum urmează:

- de la 10 august 2000 la zi, pentru

inculpatul L.V. și

- de la 19 decembrie 2000 la zi,

pentru inculpatul H.C.C.

S-a luat act că părțile vătămate

S.C. C.T.T. SRL Bacău și A.V. nu s-au constituit părți civile.

În temeiul art. 14 și art. 346 C.

proc. pen. și art. 998, art. 999 C. civ., inculpatul H.C.C. a fost obligat să

plătească părții civile S.C. S.C. SRL Bacău suma de 965.000 lei cu titlu de

despăgubiri civile, reprezentând diferența din prejudiciul nerecuperat.

Au fost respinse pretențiile

formulate de partea civilă S.C. S.C. SRL Bacău pentru suma de 18.000.000 lei,

ca nefondate.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen. și art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ., inculpații L.V. și H.C.C. au

fost obligați să plătească, în solidar părților civile SC M.M. S.N.C. Bacău

suma de 3.736.000 lei, iar părții civile S.C. C.C. SRL Bacău suma de 9.794.250

lei, pentru ambele cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 118 lit. d) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpatul H.C.C. a sumei de 7.000.000 lei.

În temeiul art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte

3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariile de avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a acestora la

urmărirea penală și instanța de judecată, sume ce urmează a se avansa din

fondul Ministerului Justiției către Baroul de Avocați Bacău.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În perioada mai - septembrie 2000,

inculpații, fie singuri, fie împreună, pe timp de noapte și prin efracție au

sustras diferite bunuri din societăți comerciale amplasate pe raza municipiului

Bacău, după cum urmează:

inculpatul L.V. s-a deplasat pe terasa aparținând SC C.T.T. SRL Bacău, din

parcul Gherăiești, unde, din magazie, a sustras două lăzi frigorifice.

Inculpatul a pătruns în magazie,

prin forțarea lacătului ce asigura ușa de acces cu ajutorul unei răngi. Lăzile

frigorifice le-a cărat pe rând, prin târâre, până la șosea, unde cu ajutorul

unui taximetrist (rămas neidentificat) le-a dus la locuința sa din comuna

Hemeiuși, județul Bacău.

Ulterior, prin intermediul numitului

O.G., care nu a cunoscut proveniența bunurilor, inculpatul a vândut cele două

lăzi frigorifice numiților C.G. și S.A. pentru sumele de câte 1.600.000 lei și

respectiv1.500.000 lei.

Prejudiciul cauzat părții civile SC

C.T.T. SRL Bacău a fost evaluat la suma de 11.000.000 lei și a fost recuperat

prin restituirea celor două lăzi frigorifice.

doi inculpați, pe baza unei înțelegeri prealabile, s-au deplasat la magazinul

aparținând SC M.M. S.N.C. Bacău cu intenția de a sustrage produse din interior.

În timp ce inculpatul H.C.C. asigura

paza, inculpatul L.V. a spart un ochi de geam al vitrinei și a rupt cu mâna

gratiile din punctele de sudură. După aceasta inculpații au schimbat rolurile,

în sensul că inculpatul L.V. a rămas să asigure paza, iar inculpatul H.C.C. a

pătruns în magazin prin spărtura formată, de unde a sustras mai multe bunuri

cum ar fi: țigări, cafea, băuturi alcoolice, conserve, pe care le-a încărcat în

trei saci ce-i avea asupra sa și pe care le-a dat, pe rând, pe geam

inculpatului L.V.

Bunurile au fost transportate de cei

doi inculpați la locuința inculpatului L.V.

Prejudiciul cauzat SC M.M. S.N.C.

Bacău a fost de 3.736.000 lei și nu a fost recuperat, aceasta constituindu-se

parte civilă.

O parte din bunuri au fost vândute

numitului A.G. pentru suma de 1.200.000 lei fără ca acesta să aibă cunoștință

de proveniența lor (este vorba de țigări).

august 2000, în jurul orelor 2,30, inculpații au pătruns, prin efracție, în

incinta magazinului aparținând SC C.C. SRL Bacău, de unde inculpatul H.C. pe

măsură ce sustrăgea bunuri le dădea inculpatului L.V. care le transporta într-o

scară de bloc din apropiere.

Inculpații au încercat să transporte

bunurile sustrase cu ajutorul unui taxi în comuna Hemeiuși, însă au fost

refuzați de șofer, care bănuia că acestea proveneau din furt, motiv pentru care

acesta a încunoștiințat organele de poliție.

În cele din urmă, inculpații au

transportat bunurile la locuința inculpatului L.V. cu un alt taxi, condus de

numitul P.R.I.

Prejudiciul cauzat părții civile

este de 18.259.550 lei și a fost recuperat parțial prin restituire, aceasta

constituindu-se parte civilă pentru diferența de 9.794.250 lei.

inculpatul H.C.C., singur, prin forțarea ușii cu un levier, a pătruns în

incinta magazinului aparținând SC S.C. SRL Bacău de unde a sustras un dozator

de suc F. și cca. 3 cartușe de țigări.

Ulterior, inculpatul a vândut

dozatorul sustras lui A.V. pentru suma de 7.000.000 lei, fără a preciza

acestuia proveniența bunurilor.

Prejudiciul cauzat părții civile a

fost evaluat la suma de 18.965.000 lei din care 18.000.000 lei reprezintă

contravaloarea dozatorului, iar diferența țigările.

Dozatorul a fost restituit părții

civile, iar pentru restul prejudiciului de 965.000 lei aceasta s-a constituit

parte civilă în contra inculpatului.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel inculpații L.V. și H.C.C.

La termenul fixat pentru judecarea

apelurilor cei doi inculpați au declarat că își retrag apelurile declarate,

cerere de care instanța de apel, respectiv Tribunalul Bacău a luat act, prin

decizia penală nr. 528 din 25 aprilie 2002.

Împotriva hotărârii pronunțată de

Judecătoria Bacău, sentința penală nr. 829 din 8 martie 2002, procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, în temeiul art.

409 și al art. 410 alin. (1), partea I pct. 1, 7 și pct. 7

1

teza I

C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, criticând-o cu privire la:

- omisiunea instanței de fond de a

se pronunța asupra unor fapte reținute în sarcina celor doi inculpați, prin

actul de sesizare;

- greșita reținere în sarcina

inculpatului L.V., în legătură cu ultimele două fapte comise, a dispozițiilor

art. 37 lit. b) C. pen., în loc de 37 lit. a) C. pen.;

- pedeapsa rezultantă aplicată

inculpaților a fost stabilită cu încălcarea dispozițiilor art. 34 și art. 61 C.

pen.

a) În motivarea primei critici,

omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra unor fapte reținute în

sarcina inculpaților, s-a arătat următoarele:

La data de 10 aprilie 2001, prin

încheiere, instanța (Judecătoria Bacău) a dispus conexarea dosarului penal nr.

780/2001, corespunzător rechizitoriului nr. 5321/P/2000 din 15 ianuarie 2001 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău, la dosarul penal nr. 10859/2000,

corespunzător rechizitoriului nr. 3416/P/2000 din 4 septembrie 2000 al

aceluiași parchet, astfel că instanța a fost sesizată cu faptele reținute prin

cele două rechizitorii, și care priveau aceleași persoane, respectiv inculpații

din cauza de față.

Conform dispozitivului

rechizitoriului nr. 5321/P/2000 inculpatul H.C.C. a fost trimis în judecată

pentru faptele săvârșite în nopțile de 13 iulie, 17 iulie, 4 august, 9 august

și 28 septembrie, iar inculpatul L.V. pentru faptele comise în nopțile de 20

mai, 13 iulie, 17 iulie și 4 august 2000, iar conform rechizitoriului nr.

5321/2000 inculpatul L.V. a mai fost trimis în judecată și pentru fapta din 9

august 2000, astfel cum rezultă din rechizitoriul nr. 3416/2000.

Cum prin hotărârea pronunțată de

Judecătoria Bacău, inculpatul L.V. a fost condamnat numai pentru faptele

săvârșite la 20 mai, 13 iulie și 9 august 2000, iar inculpatul H.C.C. doar

pentru cele săvârșite la 13 iulie, 9 august și 28 septembrie, rezultă că

aceasta nu s-a pronunțat pentru faptele pe care aceștia le-au săvârșit împreună

în nopțile de 17 iulie și 4 august, prin care SC C.C. SRL a fost prejudiciată

cu suma de 20.231.700 lei, respectiv cu 17.772.300 lei, deși a fost legal

sesizată în modalitatea arătată.

critică s-a arătat că din fișa de cazier judiciar privind pe inculpatul L.V.

rezultă că acesta, prin sentința penală nr. 3460 din 30 septembrie 1996 a

Judecătoriei Bacău, a fost condamnat la 4 ani și 4 luni închisoare și arestat

în perioada 7 martie 1996 – 8 iulie 1998, când a fost liberat condiționat,

pedeapsa urmând a fi considerată executată la 7 iulie 2000, dacă până la

această dată nu ar mai fi comis o nouă infracțiune.

Deși instanța a reținut corect că

acest inculpat a săvârșit prima faptă la 20 mai 2000, în timpul liberării

condiționate, iar următoarele două la 13 iulie și 9 august 2000, în mod greșit

pentru ultimele două a reținut dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., deoarece

pedeapsa anterioară nu putea fi considerată executată câtă vreme nu se

împlinise termenul liberării condiționate.

critică, s-a arătat că la stabilirea pedepsei de executat de către inculpați

modul de a proceda al instanței este greșit.

Astfel, după condamnarea

inculpaților pentru faptele comise, trebuia să se facă aplicarea dispozițiilor

referitoare la concursul de infracțiuni, după care să se dispună revocarea

beneficiului liberării condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat,

în final, pedeapsa rezultantă ca urmare a aplicării concursului de infracțiuni

să fie contopită cu restul de pedeapsă pentru care s-a dispus revocarea

liberării condiționată

[

(art.

61 alin. (1) C. pen.)].

Recursul în anulare este fondat.

Potrivit art. 264 alin. (1) C. proc.

pen., rechizitoriul constituie actul de sesizare al instanței, iar conform art.

317 din același cod, judecata se mărginește la fapta și la persoana arătată în

actul de sesizare a instanței.

Verificând actele și lucrările de la

dosar prin prisma textelor de lege enunțate, se constată că prima instanță,

prin încheierea din 10 aprilie 2001, a dispus conexarea dosarului penal nr.

780/2001 în care s-a întocmit rechizitoriul cu nr. 5321/P/2000 din 15 ianuarie

2001 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bacău la dosarul penal nr. 10859/2000

în care s-a întocmit rechizitoriul nr. 3416/P/2000 din 4 septembrie 2001 a

aceluiași parchet.

Procedând în acest mod, prima

instanță era sesizată cu toate faptele pentru care inculpații au fost trimiși

în judecată prin cele două rechizitorii.

Astfel, prin rechizitoriul cu nr.

5321/P/2000, inculpatul H.C.C. a fost trimis în judecată pentru faptele

săvârșite în nopțile de 13 iulie, 17 iulie, 4 august, 9 august și 28 septembrie

2000, iar inculpatul L.V., pentru faptele comise în nopțile de 20 mai, 13 iulie,

17 iulie și 4 august 2000, iar prin rechizitoriul nr. 3416/P/2000, inculpatul

L.V. a mai fost trimis în judecată și pentru fapta comisă la data de 9 august

2000.

Prin urmare, instanța de judecată

avea obligația să se pronunțe cu privire la vinovăția ori nevinovăția

inculpaților referitor la toate aceste fapte.

Condamnând pe inculpatul L.V. numai

pentru faptele săvârșite la 20 mai, 13 iulie și 9 august 2000, iar pe

inculpatul H.C.C. doar pentru faptele comise la datele de 13 iulie, 9 august și

28 septembrie 2000 și omițând a se pronunța cu privire la faptele săvârșite de

cei doi inculpați, împreună, în nopțile de 17 iulie și 4 august 2000, prima

instanță a pronunțat o hotărâre nelegală.

Întrucât eroarea săvârșită de

instanța de fond nu poate fi înlăturată în nici un fel, singura soluție care se

impune este casarea hotărârii și trimiterea cauzei pentru rejudecare, în

vederea pronunțării și cu privire la vinovăția celor doi inculpați pentru

faptele comise în nopțile de 17 iulie și 4 august 2000.

Întemeiate se constată a fi și

celelalte două motive de casare invocate în recursul în anulare, însă având în

vedere faptul că dosarul urmează a fi trimis primei instanțe pentru rejudecare,

aceasta urmează a avea în vedere și aceste critici și a proceda în consecință.

Pentru considerentele arătate,

urmează a se constata că recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței penale

nr. 829 din 8 martie 2002 a Judecătoriei Bacău este fondat, a fi admis, a casa

hotărârea în discuție și a trimite cauza pentru rejudecare la aceeași instanță,

astfel cum se va stabili prin dispozitivul prezentei decizii.

Întrucât inculpatul H.C.C. se afla

în stare de deținere, urmează a se menține starea de arest a acestuia și având

în vedere modificările aduse codului de procedură penală, se va prelungi

această măsură pe o durată de 30 zile.

În cauză, neexistând culpa

procesuală, cheltuielile judiciare vor fi suportate de stat, iar onorariile de

avocat cuvenite pentru apărarea din oficiu a celor doi inculpați urmează a fi

plătite din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței penale nr. 829 din 8 martie 2002 a Judecătoriei Bacău,

privind pe inculpații L.V. și H.C.C.

Casează sentința penală atacată și

trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Bacău.

Menține starea de arest a

inculpatului H.C.C., pe care o prelungește pe o durată de 30 zile, respectiv de

la 16 septembrie 2003, la 14 octombrie 2003, inclusiv.

Onorariile în sumă de câte 300.000

lei cuvenite apărătorului desemnat din oficiu pentru cei doi inculpați, se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.