ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 207/2004

Asupra cererii de revizuire de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Arbitraj de pe lângă

Asociația Națională a Cooperației Meșteșugărești- UCECOM București, prin

sentința nr. 154 din 19 aprilie 2001, a admis cererea introdusă de reclamanta,

Asociația Teritorială a Cooperației Meșteșugărești Dâmbovița, împotriva SCAH P.G.

Târgoviște și a constatat nulitatea Hotărârii Adunării Generale a membrilor

cooperatori din secția de tricotaje a pârâtei, autointitulată SOCOM T.M., din

data de 13 februarie 2001, și a procesului verbal de la aceiași dată.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 506 din 31 octombrie 2001, a respins ca neîntemeiată

acțiunea în anulare a sentinței nr. 154/2001, formulată de pârâtă, reținându-se

că motivele de anulare a hotărârii arbitrale nu se încadrează în dispozițiile art.

364 C. proc. civ.

Recursul declarat de pârâtă a fost

respins de Curtea Supremă de Justiție, care prin decizia nr. 2674/2003, a

reținut că motivele invocate în acțiunea în anulare nu sunt de natură să

schimbe hotărârea arbitrală, deoarece pârâta a fost legal citată, dovada aflându-se

la fila 29, iar restul motivelor au fost corect înlăturate.

La data de 23 iunie 2003, SOCOM T.M.

a formulat cerere de revizuire a deciziei nr. 2674/2003, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, invocându-se ca temei de drept dispozițiile art. 322 pct. 1,

2 și 7 C. proc. civ.

În motivarea cererii pentru art. 322

pct. 1 C. proc. civ., s-a arătat că decizia cuprinde dispoziții potrivnice,

care nu pot fi aduse la îndeplinire, deoarece decizia 59/2001 a Curții de Apel

Ploiești o recunoaște pe revizuientă ca o cooperativă, pe când intimatele se

folosesc de decizia 2674/2003 pentru a dovedi inexistența cooperativei.

Pentru art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., se susține că instanța nu s-a pronunțat asupra actelor doveditoare, din

care rezultă că AGA din 13 februarie 2001 s-a ținut legal, conform statutului,

și nici asupra înscrisurilor care arătau procentul de 2/3 din acționari, și

nici cu privire la faptul că revizuienta nu a fost citată în fața instanței

arbitrale și nu și-a putut face apărările.

În ceea ce privește art. 322 pct. 7 C.

proc. civ., se arată că decizia nr. 2674/2003 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție este contradictorie cu decizia nr. 59/2001 a Curții de Apel Ploiești,

solicitându-se anularea ultimei.

Cererea de revizuire este nefondată.

Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc.

civ., revizuirea se poate cere dacă dispozitivul cuprinde dispoziții potrivnice

ce nu se pot aduce la îndeplinire. Ori, simpla lectură a dispozitivului

hotărârii ce se cere revizuită exclude o asemenea susținere, rămânând fără

incidență temeiul invocat.

Motivarea dată de revizuientă la

acest punct nu se înscrie în cerința riguros determinată de art. 322 pct. 1 C.

proc. civ., care impune ca dispozițiile potrivnice să se afle în cuprinsul

aceluiași dispozitiv, și nu în hotărâri pronunțate în dosare diferite.

Potrivit art. 322 pct. 2 C. proc.

civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă instanța s-a pronunțat asupra

unor lucruri care nu s-au cerut, sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut,

ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

În cauză, revizuienta a invocat

omisiunea instanței de recurs de a se pronunța asupra unor acte care ar fi

relevat situații de fapt favorabile acesteia.

Acest al doilea motiv de revizuire

se referă la pronunțarea

minus petita

de către instanță, și nu la

omisiunea de a analiza și a se pronunța asupra unor acte depuse de parte. O

asemenea omisiune nu deschide calea unei revizuiri în condițiile art. 222 pct. 2

C. proc. civ.

Din analiza revizuirii pe acest

temei, rezultă că nici chiar revizuienta nu se referă la omisiunea instanței de

a se pronunța asupra unei pretenții deduse judecății, singura situație în care

ar fi incident textul invocat, ci numai de neanalizarea unor înscrisuri.

Art. 322 pct. 7 C. proc. civ. poate

duce la revizuirea unei hotărâri numai dacă există asemenea hotărâri potrivnice

definitive, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași

calitate.

În cauză revizuienta opune ca

hotărâri potrivnice, decizia nr. 2674/2003 pronunțată de Curtea Supremă de

Justiție, cu decizia nr. 59/2001 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Din analiza celor două hotărâri

rezultă însă că nu sunt îndeplinite condițiile imperative și cumulative ale art.

322 pct. 7 C. proc. civ.

Astfel, litigiul în care s-a

pronunțat hotărârea 2674/2003 care se cere desființată, s-a purtat între ATCOM

Dâmbovița, SCAH P.G. și revizuientă, având ca obiect nulitatea hotărârii AGA

din 13 februarie 2001, iar litigiul în care s-a pronunțat decizia nr. 59/2001

s-a purtat de aceleași reclamante de acum, dar în contradictoriu cu altă

persoană decât revizuienta, și anume I. M., atunci reclamant, și având alt

obiect, și anume constatarea caducității hotărârii 26 din 9 noiembrie 1998.

Din cele arătate, rezultă că, în

cauză nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză juridică, condiție

fundamentală, dar fiind finalitatea revizuirii de a remedia erorile determinate

de nesocotirea principiului autorității lucrului judecat, în motivarea cererii

de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Față de cele arătate cererea de

revizuire este nefondată pe toate temeiurile de drept menționate, și urmează să

fie respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de

revizuienta SOCOM T.M. Târgoviște, de revizuire a deciziei nr. 2674 din 20 mai

2003, a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 21 ianuarie 2004.