ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 01.04.2004

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2004

HOTĂRÂRE
01.04.2004
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2645/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 30 iunie 2003 reclamanta

T.E. a chemat în judecată pârâta Primăria sectorului 5 București solicitând

obligarea acesteia să o avanseze în gradul profesional superior, să-i

recalculeze și să-i plătească drepturile salariale corespunzătoare noului grad

profesional de consilier juridic definitiv, șef Serviciu Stare Civilă.

În urma probelor administrate, prin

sentința civilă nr. 3163 din 8 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a fost

respinsă excepția inadmisibilității cererii și pe fond a fost respinsă acțiunea

reclamantei T.E. ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că prin decizia nr. 104 din 4 februarie 2002 a Primarului

sectorului 5 București, reclamanta T.E. a fost promovată în funcția de

consilier juridic debutant, șef Serviciu Stare Civilă pe o perioadă de probă de

6 luni cu începere din data de 1 februarie 2002, urmând ca la expirarea acestei

perioade să susțină un test profesional în vederea definitivării pe post și

avansării în gradul imediat următor, respectiv consilier juridic gr. IV.

Art. 31 din Legea nr. 40/1991

republicată în anul 1993 prevede că la expirarea perioadei de probă, avansarea

în gradul profesional imediat următor se face pe baza unui concurs.

Susținerea reclamantei că a fost

supusă unui test profesional la epuizarea perioadei de probă, a fost înlăturată

întrucât nu a susținut concurs așa cum prevede legea deși în cadrul primăriei

exista o comisie de evaluare, angajare și salarizare stabilită prin dispoziția nr.

995 din 16 iulie 2001 conform H.G. nr. 775/1998 și O.U.G. nr. 24/2000.

Ca atare, pârâta nu poate fi

obligată să o avanseze pe reclamantă în gradul profesional superior în lipsa

susținerii concursului la care se referă dispozițiile legale incidente cauzei.

Excepția inadmisibilității acțiunii

invocată de pârâtă a fost respinsă cu motivarea că data la care face referire

reclamanta în acțiunea sa, aceasta se afla încă în raporturi de muncă cu

pârâta.

Nemulțumită de această hotărâre,

reclamanta T.E. a declarat recurs la data de 9 octombrie 2003.

Analizând cerințele de formă ale

recursului prevăzute de art. 302

1

nr. 58/2003, Curtea considerând că acestea sunt îndeplinite, a admis în

principiu cererea de recurs conform art. 308 C. proc. civ. prin încheierea din

data de 19 februarie 2004.

Recurenta susține în esență că

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât la momentul

definitivării pe post nu erau aplicabile regulile procedurale ale concursului

la care se referă Anexa 12 a H.G. nr. 281/1993 ce presupun: un pot vacant,

condiții de participare, publicitate, mai mulți concurenți.

Nu s-a avut în vedere pasivitatea

angajatorului care timp de 9 luni nu a organizat concursul, ori funcționând în

continuare pe post s-a considerat că este corespunzătoare din punct de vedere

profesional, mai ales că a susținut un test. Sub acest aspect i se cuvine și

plata salariului aferent funcției îndeplinite.

Analizând hotărârea pronunțată în

raport de motivele invocate cât și din oficiu, Curtea va respinge recursul ca

nefondat pentru considerentele ce vor urma.

Prin acțiunea de față, recurenta a

investit instanța cu cererea de a obliga pe intimata-pârâtă să o avanseze în

gradul profesional superior, consilier juridic gr. IV, să-i recalculeze și să-i

plătească drepturile salariale cuvenite acestui post și nu cu o acțiune prin

care să fie obligată intimata să organizeze concurs conform art. 31 din Legea

nr. 40/1991.

Este incontestabil că începând cu

data de 1 februarie 2002 recurenta T.E. a fost promovată consilier juridic

debutant, pe o perioadă de probă de 6 luni, urmând ca la expirarea acestei

perioade să fie definitivată pe post în condițiile legii.

În mod judicios, instanța de fond a

considerat incidente cauzei dispozițiile art. 31 din Legea nr. 40/1991 ce

prevede, în mod obligatoriu, ca la expirarea perioadei de probă să se

organizeze concurs pentru avansarea în gradul imediat superior.

În cauza de față, recurenta nu

contestă că nu a susținut concursul pentru avansare ci precizează că a parcurs

un test la epuizarea perioadei de probă și nu sunt aplicabile regulile

concursului.

Testul profesional precum și

împrejurarea că timp de 9 luni după expirarea perioadei de probă recurenta a

funcționat pe post, nu pot înlocui dispoziția imperativă a legii de organizare

și promovare a concursului.

Drept urmare, în mod corect,

instanța de fond a respins acțiunea recurentei-reclamante care în lipsa

promovării concursului nu putea fi avansată în gradul profesional superior de

către intimată cu plata aferentă a drepturilor salariale.

În același sens sunt și dispozițiile

H.G. nr. 775/1998, O.U.G. nr. 24/2000 și H.G. nr. 281/1993.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 și art. 314 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta T.E.

Respinge recursul declarat de reclamanta

T.E. împotriva sentinței civile nr. 3163 din 8 septembrie 2003 a Tribunalului

București, secția a VIII-a civilă conflicte de muncă și litigii de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-06-12
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3010/2007
sau emiterea, după caz, a unei adeverințe corespunzătoare noii situații. A respins ca prematur petitul penultim din acțiunea precizată. A obligat pârâta la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei. Pentru a hotă
ÎCCJ 2006-02-08
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 433/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 martie 2005, reclamanta O.V. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând anularea Ordinului nr. 72 din
ÎCCJ 2007-04-17
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2040/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 mai 2006 reclamanta D.G.M.M. a chemat în judecată A.N.P.M., solicitând obligarea acesteia să emită decizia de încadrare a
ÎCCJ 2005-11-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5255/2005
drarea funcționarilor publici, potrivit Legii nr. 161/2004. Mai mult, dacă voința legiuitorului ar fi fost aceea de retrogradare și avansare în grade profesionale a funcționarilor publici, prin legea salarizării, atunci cele două texte din
ÎCCJ 2007-03-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1314/2007
care o ocupă din data de 15 iulie 2003 și până în prezent, fapt recunoscut de pârâtă prin emiterea Ordinului nr. 1440 din 4 noiembrie 2004. Prin emiterea Ordinului nr. 75 din 26 ianuarie 2005 pârâta a dat dovadă de exces de putere deoarece
Sursă