ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Iași, prin sentința

civilă nr. 599/E din 10 aprilie 2001, a respins acțiunea reclamantei R.A.J.A.C,

cu sediul în Iași, prin care a chemat în judecată pârâta Grupul Școlar I.U.V.,

cu sediul în Iași, județul Iași, cerând obligarea acesteia la plata sumei de

84.205.360 lei, reprezentând penalități de întârziere în achitarea facturilor

emise pentru serviciile de apă-canal prestate, precum și a sumei de 5.727.321

lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței, prima

instanță a reținut că neachitarea la timp a serviciilor de care a beneficiat nu

se datorează culpei pârâtei, ci faptului că nu a primit la timp, și în

cuantumul solicitat, fondurile necesare desfășurării activității sale, de la

bugetul de stat, prin organul local al administrației de stat.

Apelul reclamantei, împotriva sentinței menționate, a fost

respins de Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 371/A din 24

septembrie 2001, cu aceeași motivare ca a primei instanțe.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs

reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în

greșita apreciere a lipsei culpei pârâtei, convenția încheiată obligând-o,

conform art. 1087 C. civ., la plata penalităților cuvenite pentru plata cu

întârziere a sumelor datorate.

Critica este neîntemeiată.

Prin contract s-a stabilit plata

unor „penalități, conform prevederilor legale”, în caz de neachitare în termen

a facturilor emise, iar prin actul adițional la contract se vorbește de

„majorări de 0,2%”, categorie ce nu echivalează cu penalitățile stabilite

printr-o clauză penală.

Cum clauza penală reprezintă o

compensație predeterminată, așa cum prevede art. 1069 C. civ., ce trebuie să

fie expres și complet prevăzută în convenție. Omisiunea precizării cuantumului

penalităților de întârziere echivalează cu lipsa clauzei penale, motiv pentru

care respingerea apelului reclamantei este justificată.

Ca atare, recursul urmează a fi

respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ., cu atât mai mult, cu cât

neplata la termen a sumelor datorate trebuie examinată în strânsă legătură cu

noțiunea de culpă contractuală, penalitățile de întârziere nefiind similare cu

o răspundere obiectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanta, R.A.J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 371/A din 24

septembrie 2001 a Curții de Apel Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 28 martie 2003.