ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1939/2003

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 599/E din 10 aprilie 2001, a respins acțiunea reclamantei R.A.J.A.C, cu sediul în Iași, prin care a chemat în judecată pârâta Grupul Școlar I.U.V., cu sediul în Iași, județul Iași, cerând obligarea acesteia la plata sumei de 84.205.360 lei, reprezentând penalități de întârziere în achitarea facturilor emise pentru serviciile de apă-canal prestate, precum și a sumei de 5.727.321 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. În motivarea sentinței, prima instanță a reținut că neachitarea la timp a serviciilor de care a beneficiat nu se datorează culpei pârâtei, ci faptului că nu a primit la timp, și în cuantumul solicitat, fondurile necesare desfășurării activității sale, de la bugetul de stat, prin organul local al administrației de stat.

Apelul reclamantei, împotriva sentinței menționate, a fost respins de Curtea de Apel Iași, prin decizia comercială nr. 371/A din 24 septembrie 2001, cu aceeași motivare ca a primei instanțe. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, constând în greșita apreciere a lipsei culpei pârâtei, convenția încheiată obligând-o, conform art. 1087 C. civ., la plata penalităților cuvenite pentru plata cu întârziere a sumelor datorate. Critica este neîntemeiată. Prin contract s-a stabilit plata unor „penalități, conform prevederilor legale”, în caz de neachitare în termen a facturilor emise, iar prin actul adițional la contract se vorbește de „majorări de 0,2%”, categorie ce nu echivalează cu penalitățile stabilite printr-o clauză penală.

Cum clauza penală reprezintă o compensație predeterminată, așa cum prevede art. 1069 C. civ., ce trebuie să fie expres și complet prevăzută în convenție. Omisiunea precizării cuantumului penalităților de întârziere echivalează cu lipsa clauzei penale, motiv pentru care respingerea apelului reclamantei este justificată. Ca atare, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ., cu atât mai mult, cu cât neplata la termen a sumelor datorate trebuie examinată în strânsă legătură cu noțiunea de culpă contractuală, penalitățile de întârziere nefiind similare cu o răspundere obiectivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta, R.A.J.A.C. Iași, împotriva deciziei nr. 371/A din 24 septembrie 2001 a Curții de Apel Iași. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 28 martie 2003.