ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3868/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 24 aprilie 1997, reclamantul C.E. a chemat în judecată pe pârâții Banca Națională a României și pe guvernatorul acesteia, M.I., solicitând anularea hotărârii nr. 4 din 18 aprilie 1997 prin care a fost decăzut din calitatea de fondator, administrator și președinte al Societății Bancare R.C.R. SA. Acțiunea a fost respinsă de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1326 din 18 decembrie 1997, instanța reținând în esență că reclamantul nu a urmat procedura prealabilă prevăzută de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, deci nu este întrunită una din cerințele legale obligatorii, ce afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamantul C.E., invocând necompetența instanței de contencios administrativ în soluționarea cauzei și învederând că instanței de drept comun îi revenea competența soluționării litigiului, actul administrativ contestat, adoptat în temeiul Legii nr. 33/1991, privind activitatea bancară, putând fi atacat în virtutea dispozițiilor art. 21 din Constituția României. Examinând cauza, în raport cu motivele invocate și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Critica privind necompetența instanței de contencios administrativ este neîntemeiată, măsura adoptată de Banca Națională a României constituind un act administrativ, iar pârâta având calitatea de autoritate publică centrală potrivit Legii nr. 33/1991 și Legii nr. 34/1991, privind Statutul Băncii Naționale a României.

Cât privește invocarea prevederilor art. 21 din Constituție, această apărare este nefondată, prin reglementarea unor condiții legale de sesizare a instanței nefiind interzis liberul acces la justiție. Prin urmare, Curtea reține că excepția neîndeplinirii procedurii prealabile a fost corect admisă, reclamantul nefăcând dovada sesizării autorității emitente, anterior introducerii acțiunii. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.E. împotriva sentinței civile nr. 1326 din 18 decembrie 1997 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 iunie 2004.