ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7155/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 18 iulie 2003, reclamantul B.P. a solicitat anularea hotărârii nr. 2005 din 12 mai 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș, prin care i s-a respins cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a efectuat stagiul militar într-un detașament de muncă, în perioada 20 aprilie 1954 - 27 noiembrie 1956. Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 263 din 5 august 2003, a admis în parte, acțiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată și a dispus obligarea pârâtei, să emită o hotărâre prin care să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 309/2002, pe perioada 20 aprilie 1952 - 27 noiembrie 1956 și să-i acorde drepturile prevăzute de lege, începând cu 13 august 2002. Instanța reține că reclamantul nu a beneficiat de instruire, fiind folosit ca mână de lucru, pe întreaga perioadă cât a fost militar, ceea ce înseamnă că este beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002.

Pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că este netemeinică și nelegală, deoarece nu s-a ținut cont că reclamantul a efectuat stagiul militar la o unitate militară din cadrul Ministerului Forțelor Armate, nu din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii. Recursul va fi admis, în sensul și pentru considerentele care se vor arăta în continuare. La dosarul cauzei s-a depus ca probă în susținerea acțiunii, numai o copie de pe livretul militar al intimatului-reclamant, din care rezultă că acesta a fost încorporat de către Comisariatul Militar al raionului Târgu Mureș, la 20 aprilie 1954 și repartizat la U.M. 03974, ca „mână de lucru” și a fost lăsat la vatră, la 27 noiembrie 1956. Nici denumirea unității militare nu este lizibilă, spre a se putea verifica dacă aceasta făcea parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii.

Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, „beneficiază de prevederile prezentei legi, persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961”. Art. 6 alin. (2) din lege prevede că „Stabilirea drepturilor prevăzute de prezenta lege, se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de U.M. 02405 Pitești”. Cum la dosarul cauzei exista un material probator insuficient pentru a se putea pronunța o hotărâre legală și temeinică, se impunea ca instanța de fond să administreze probe suplimentare, în sensul dispozițiilor legale menționate mai sus.

Neprocedând astfel, a pronunțat o hotărâre ce se impune a fi casată, iar cauza trimisă, spre rejudecare, la aceeași instanță, în vederea completării materialului probator, cu relații suplimentare de la centrul militar sau de la U.M. 02405 Pitești, ori alte probe, ce se va aprecia de către instanță, că sunt utile cauzei, pentru ca în final să se poată stabili indubitabil, dacă unitatea militară la care intimatul a satisfăcut stagiul militar, era în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii sau în cadrul Ministerului Forțelor Armate. Văzând și prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002 și ale art. 312 și 313 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 263 din 5 august 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2004.