ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 23 iunie 2003 și înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul B.M. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 3054 din 12 mai 2003, să fie obligată pârâta să emite o nouă hotărâre prin care să îi recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2000. În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că a fost încorporat în armată la 4 iunie 1955, în UM 03087, până la 25 iunie 1957, fiind folosit în construcții, ca muncitor, astfel că în mod greșit pârâta a soluționat cererea sa, prin respingere.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 269 din 9 septembrie 2003, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 3054/2003 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 4 iunie 1955 – 25 iunie 1957 este desfășurată în Detașamente de muncă, conform Legii nr. 309/2002 și să acorde drepturile respective reclamantului, începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond învestită cu soluționarea, a constatat, urmare a analizei, că reclamantul a dovedit cu livretul militar, îndeplinirea cerințelor legii, astfel că se justifică admiterea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs, criticând hotărârea, ca fiind nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 309/2002, act normativ care se referă la efectuarea stagiului militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. Recursul este fondat. În conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetățean roman, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, iar prin art. 1 din H.G. nr. 1114/2002, s-a prevăzut că perioada este 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961. Potrivit art. 6 alin. (2) al Legii nr. 309/2000 și art. 6 din H.G.

nr. 1184/2002, stabilirea drepturilor reglementate se face la cerere, pe baza înscrierilor din livretele militare, adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de UM 02405 Pitești. În cauză, în livretul militar este menționată specialitatea militară, dar și categoria, stagiul fiind efectuat în perioada 4 iunie 1955 - 25 iunie 1957, în UM 03087, în construcții. Față de dispozițiile actelor normative incidente în cauză, era necesar a se dispune completarea probatoriului, în sensul art. 6 din lege, pentru a se stabili cu certitudine dacă reclamantul a desfășurat muncă în cadrul unei unități din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, dacă UM 03087 este în evidență cu detașamentele de muncă, să se completeze probatoriul, chiar cu acte emise de la UM 02405 Pitești, arhivele militare sau naționale.

Omițând să procedeze în sensul arătat, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni aici greșeala privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Așadar, soluția adoptată de prima instanță este nelegală și temeinică, iar recursul declarat este fondat, urmând a fi admis, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, instanța de fond, cu ocazia rejudecării, trebuind să completeze probatoriul, în sensul celor menționate în considerentele prezente.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 269 din 9 septembrie 2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.