ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.03.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2004

HOTĂRÂRE
09.03.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1018/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 23 iunie

2003 și înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de

contencios administrativ, reclamantul B.M. a solicitat ca în contradictoriu cu

pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 3054

din 12 mai 2003, să fie obligată pârâta să emite o nouă hotărâre prin care să

îi recunoască și să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2000.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

susținut că a fost încorporat în armată la 4 iunie 1955, în UM 03087, până la

25 iunie 1957, fiind folosit în construcții, ca muncitor, astfel că în mod

greșit pârâta a soluționat cererea sa, prin respingere.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 269 din 9 septembrie 2003, a

admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 3054/2003 și a obligat pârâta să emită o

nouă hotărâre, care să constate că perioada 4 iunie 1955 – 25 iunie 1957 este

desfășurată în Detașamente de muncă, conform Legii nr. 309/2002 și să acorde

drepturile respective reclamantului, începând cu 1 septembrie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond învestită cu soluționarea, a constatat, urmare a analizei, că

reclamantul a dovedit cu livretul militar, îndeplinirea cerințelor legii,

astfel că se justifică admiterea acțiunii.

Împotriva acestei sentințe, pârâta

Casa Județeană de Pensii Mureș a declarat recurs, criticând hotărârea, ca fiind

nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a Legii nr. 309/2002,

act normativ care se referă la efectuarea stagiului militar în detașamente de

muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 –

1961.

Recursul este fondat.

În conformitate cu prevederile art. 1

din Legea nr. 309/2000, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana,

cetățean roman, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din

cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, iar

prin art. 1 din H.G. nr. 1114/2002, s-a prevăzut că perioada este 14 ianuarie

1950 - 28 februarie 1961.

Potrivit art. 6 alin. (2) al Legii

nr. 309/2000 și art. 6 din H.G. nr. 1184/2002, stabilirea drepturilor

reglementate se face la cerere, pe baza înscrierilor din livretele militare,

adeverințele eliberate de Centrele militare județene sau de UM 02405 Pitești.

În cauză, în livretul militar este

menționată specialitatea militară, dar și categoria, stagiul fiind efectuat în

perioada 4 iunie 1955 - 25 iunie 1957, în UM 03087, în construcții.

Față de dispozițiile actelor

normative incidente în cauză, era necesar a se dispune completarea

probatoriului, în sensul art. 6 din lege, pentru a se stabili cu certitudine

dacă reclamantul a desfășurat muncă în cadrul unei unități din cadrul Direcției

Generale a Serviciului Muncii, dacă UM 03087 este în evidență cu detașamentele

de muncă, să se completeze probatoriul, chiar cu acte emise de la UM 02405 Pitești, arhivele militare sau naționale.

Omițând să procedeze în sensul

arătat, prima instanță a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc.

civ., potrivit cărora judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni aici greșeala privind aflarea adevărului în

cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul

pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

Așadar, soluția adoptată de prima

instanță este nelegală și temeinică, iar recursul declarat este fondat, urmând

a fi admis, casată sentința și trimisă cauza, spre rejudecare, instanța de fond,

cu ocazia rejudecării, trebuind să completeze probatoriul, în sensul celor

menționate în considerentele prezente.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței civile nr. 269 din 9 septembrie

2003, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-03-09
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1017/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 797/2003, reclamantul F.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 3052 din 12 mai 2003, a Casei Județene de Pensii Mureș, î
ÎCCJ 2005-02-01
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 203/36 din 16 ianuarie 2004, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamant
ÎCCJ 2004-03-09
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 991/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 15 iulie 2003, B.G. a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 2971 din 12 mai 20
ÎCCJ 2005-02-01
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 532/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 834 din 25 iunie 2003, la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, reclamantul F.E
ÎCCJ 2004-04-29
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1665/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 334 din 22 septembrie 2003, a admis acțiunea formulată de reclama
Sursă