ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1639/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la 18 august 2003, Casa de

Pensii a municipiului București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.

682 din 20 mai 2003 a Curții de Apel București, solicitând casarea acesteia,

pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului, recurenta a

susținut că potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr.

309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au

efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în

perioada 1950 – 1961, conform art. 1, beneficiază de prevederile Legii nr. 39/2002,

„persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente

de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1

ianuarie 1950 – 28 februarie 1961”.

În cauză, a susținut recurenta, nu

este făcută dovada structurii în cadrul căreia petentul a satisfăcut serviciul

militar.

Din actele cauzei, Înalta Curte de

Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 682 din 20 mai 2003, Curtea de

Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată

de reclamantul G.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului

București.

S-a anulat hotărârea nr. 672/713 din

7 decembrie 2002, emisă de Casa de Pensii a municipiului București.

Pârâta a fost obligată să emită o

nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de

Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, începând

cu data de 1 septembrie 2002.

S-a reținut că în livretul militar

al intimatului-reclamant G.M. este făcută mențiunea că în perioada 20 iunie

1957 – 14 noiembrie 1959, petentul s-a aflat în detașament de muncă. Mai mult,

la pct. 17 din livret, se menționează că petentul a depus jurământul militar la

data de 30 august 1957, în Detașamentul de muncă.

Deci, petentul și-a satisfăcut

stagiul militar într-un detașament de muncă, fiind beneficiar al drepturilor

prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie

1959, așa cum corect a stabilit instanța de fond.

Este nerelevantă cauzei, susținerea

recurentei că din actele cauzei nu rezultă structura în cadrul căreia petentul

a făcut stagiul militar într-un detașament de muncă. Ceea ce este de esență,

este faptul că militar fiind, petentul nu a fost instruit ca militar,

satisfăcându-și stagiul militar într-un detașament de muncă.

Hotărârea atacată fiind legală și

temeinică, recursul declarat va fi respins, conform art. 312

145

alin.

(1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 682 din 20

mai 2003 a Curții de Apel București. secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 28 aprilie 2004.