ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1639/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, la 18 august 2003, Casa de Pensii a municipiului București a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 682 din 20 mai 2003 a Curții de Apel București, solicitând casarea acesteia, pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a susținut că potrivit Normelor metodologice pentru aplicarea prevederilor Legii nr. 309/2002, privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, conform art. 1, beneficiază de prevederile Legii nr. 39/2002, „persoanele, cetățeni români, care au efectuat stagiul militar în detașamente de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961”.

În cauză, a susținut recurenta, nu este făcută dovada structurii în cadrul căreia petentul a satisfăcut serviciul militar. Din actele cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prin sentința nr. 682 din 20 mai 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.M., în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București. S-a anulat hotărârea nr. 672/713 din 7 decembrie 2002, emisă de Casa de Pensii a municipiului București. Pârâta a fost obligată să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, începând cu data de 1 septembrie 2002. S-a reținut că în livretul militar al intimatului-reclamant G.M.

este făcută mențiunea că în perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, petentul s-a aflat în detașament de muncă. Mai mult, la pct. 17 din livret, se menționează că petentul a depus jurământul militar la data de 30 august 1957, în Detașamentul de muncă. Deci, petentul și-a satisfăcut stagiul militar într-un detașament de muncă, fiind beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 20 iunie 1957 – 14 noiembrie 1959, așa cum corect a stabilit instanța de fond. Este nerelevantă cauzei, susținerea recurentei că din actele cauzei nu rezultă structura în cadrul căreia petentul a făcut stagiul militar într-un detașament de muncă. Ceea ce este de esență, este faptul că militar fiind, petentul nu a fost instruit ca militar, satisfăcându-și stagiul militar într-un detașament de muncă.

Hotărârea atacată fiind legală și temeinică, recursul declarat va fi respins, conform art. 312 145 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului București împotriva sentinței civile nr. 682 din 20 mai 2003 a Curții de Apel București. secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2004.