ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1168/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 345/7

aprilie 2000 a Tribunalului Alba, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC

B.A. SA, sucursala județului Alba, și pârâta, SC T.R.S. SA, cu sediul în

București a fost obligată la plata sumei de 82.716 dolari S.U.A., la cursul

valutar de la data execuției și la 23.527.000 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 756 din 15

octombrie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva

sentinței tribunalului.

Instanța a reținut că reclamanta a

achitat pârâtei, pentru achiziționarea unor materiale care urmau să fie

incorporate în lucrarea contractată la 23 iulie 1996, un avans, în sumă de

784.892.248 lei, echivalentul a 220.845 dolari S.U.A., dar aceasta nu a

justificat echivalentul a 82.716 dolari S.U.A., încălcând prevederile art. 17

din contract, prin însușirea fără drept a diferenței de avans în mod

nejustificat.

Potrivit clauzelor contractuale,

prețul lucrărilor efectuate de pârâtă urma să fie achitat de reclamantă în

echivalentul în lei al dolarului S.U.A., calculat la cursul B.N.R. de la data

plății.

Cum avansul acordat pârâtei, pentru

achiziționarea unor materiale, s-a efectuat în echivalentul în lei al dolarului

S.U.A. de la data plății, justificarea avansului acordat se va face în

echivalentul în lei al dolarului S.U.A. de la data prezentării actelor

justificative, astfel încât diferența, de 19.762 dolari S.U.A., obținută minus

prin participările succesive la licitație din avansul acordat de către

reclamantă la 6 august 1996, constituie riscul pârâtei ca participantă la

licitație și nu al reclamantei, care a pus la dispoziția pârâtei integral

avansul la data solicitării.

Pârâta SC T.R.S. SA a declarat

recurs împotriva acestei decizii, în temeiul art. 304 pct. 10 și 11 C. proc.

civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.

Recurenta a arătat că instanța de

apel nu a ținut cont de concluziile expertului care a reținut în lucrarea sa că,

în urma efectuării defectuoase a schimburilor valutare de către bancă, s-a

înregistrat o pierdere de aproximativ 20.000 dolari S.U.A., din vina băncii; că

în posesia intimatei se află bunuri aparținând recurentei și care au fost

scoase de sub gaj, în valoare de 30.160 dolari S.U.A.

S-a susținut de către recurentă că

banca a păstrat spre valorificare cantitatea de 730 kg deșeuri panel aluminiu

tip Alpolic, în valoare de 27.930 dolari S.U.A., și toate aceste bunuri au o

valoare de 78.090 dolari S.U.A.

Cu privire la rezilierea

contractului nr. 5590 din 23 iulie 1996, recurenta a arătat că s-a făcut în mod

unilateral și abuziv de către intimată.

Prin întâmpinare, intimata SC R.B.

SA cu sediul în București a solicitat respingerea recursului, întrucât

recurenta nu a justificat echivalentul a 82.716 dolari S.U.A., încălcând

prevederile art. 17 din contract, prin însușirea fără drept a diferenței de

avans în mod nejustificat.

La termenul din 14 octombrie 2003, SC

T.R.S. SA a depus la dosar completări și precizări la motivele de recurs, în

care a arătat că, în mod eronat, s-a indicat motivul prevăzut de art. 304 pct. 11

C. proc. civ., care este abrogat, în loc de 304 pct. 8 C. proc. civ., care

reiese din dezvoltarea lor.

Curtea constată că aceste completări

la motivele de recurs au fost depuse peste termenul prevăzut de art. 301,

raportat la art. 303 alin. (2) C. proc. civ. și nu vor fi analizate.

Examinând recursul declarat de

pârâtă prin prisma motivului invocat de art. 304 pct. 10 C. proc. civ., Curtea

constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce urmează:

Între părți s-a încheiat, la 23

iulie 1996, contractul nr. 5590, prin care pârâta, SC T.R.S. SA București, s-a

obligat să execute pentru reclamanta SC B.A. SA, sucursala județeană Alba,

lucrări de construcții montaj pentru realizarea obiectivului de investiții - „sediul

sucursalei județene Alba” - situat în Alba Iulia.

Potrivit art. 2 din contract, durata

de execuție a lucrărilor era de 32 săptămâni, respectiv, 23 martie 1997, iar

conform art. 3, valoarea acestora s-a stabilit la 676.974 dolari S.U.A., exclusiv

T.V.A., preț ferm, iar decontarea lucrărilor urma să se facă în lei, la cursul

dolarului de la data plății.

Reclamanta a achitat, conform

prevederilor contractuale, un avans de 203.092 dolari S.U.A., în echivalent

635.474.868 lei, și, întrucât între părți au apărut divergențe, reclamanta a acționat-o

în judecată pe pârâtă.

La instanța de fond, pârâta a fost

obligată la plata sumei de 82.716 dolari S.U.A., la cursul valutar de la data

execuției, precum și la plata sumei de 23.527.000 lei cheltuieli de judecată

către reclamantă.

În apelul declarat de pârâtă

împotriva sentinței tribunalului, aceasta a solicitat și instanța a încuviințat

efectuarea unei expertize contabile, care să stabilească sumele alocate de

reclamantă cu titlu de avans din prețul contractului de antrepriză în lei și

echivalentul dolari S.U.A. la data virării lor în contul pârâtei, determinarea

sumei reale pe care pârâta a avut-o efectiv la dispoziție cu titlu de avans,

stabilirea diferenței dintre suma determinată la acest ultim obiectiv și

valoarea lucrărilor executate de pârâtă.

Ulterior, s-a dispus și efectuarea

unui supliment la raportul de expertiză contabilă care să stabilească

cantitatea și valoarea bunului denumit „placaj cu alpolic”, pretins a fi predat

de pârâtă în gaj reclamantei și influența acestuia asupra creanței invocată de

reclamantă; identificarea altor bunuri predate de pârâtă reclamantei și

evaluarea unor lucrări pretins a fi executate de pârâtă și evidențiate în

contabilitatea acesteia.

Deși instanța de apel a încuviințat

această probă, conform art. 208 și urm. C. proc. civ., în considerentele

deciziei nu a fost examinată în raport cu obiectivele la care expertul contabil

a răspuns și de apărările invocate de pârâtă cu privire la deducerea unor sume

din valoarea pretențiilor reclamantei.

Potrivit art. 314 C. proc. civ.,

Curtea Supremă de Justiție hotărăște asupra fondului pricinii în toate cazurile

în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la

împrejurări de fapt, ce au fost deplin stabilite.

Cum, în speță, nu a fost clarificată

situația de fapt, urmează ca, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (2) C.

proc. civ., raportat la art. 314 C. proc. civ., să se admită recursul declarat

de pârâtă împotriva deciziei instanței de apel ce va fi casată și se va trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, pentru a se stabili dacă sumele

invocate de pârâtă în apel și în recurs fac parte din componența sumei de

82.716 dolari S.U.A., în echivalent la data plății, pretinsă de reclamantă în

acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâta, SC

T.R.S. SA București, împotriva deciziei nr. 756 din 15 octombrie 2001 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, pe care o

casează și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 24 martie 2004.