ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4751/2003

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4751/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 27

noiembrie 2001 reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul S.E.

solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună nulitatea

absolută a licitației desfășurată la data de 22 martie 2000.

În motivarea acțiunii reclamanta susține că

potrivit strategiei de privatizare s-a decis vânzarea activului parter + 3

aflat în patrimoniul său, sens în care Consiliul de Administrație în ședințele

din 30 septembrie 1999 și 1 decembrie 2000 a decis organizarea licitației cu

strigare în două etape pornindu-se de la prețul de strigare de 4,2 milioane

lei.

În licitația competitivă s-a strigat prețul de

2,625 miliarde lei oferit de pârâta care a fost și declarat adjudecător al

licitației, valoare mai mică decât cea contabilă, deși membrii comisiei nu

aveau mandat pentru scăderea prețului sub valoarea contabilă a activului,

încălcându-se dispozițiile legale imperative a dispozițiilor H.G. nr. 450/1999

conducând la nulitatea absolută a licitației.

Pârâta a depus întâmpinare prin care solicită

respingerea acțiunii susținând că nu există vreo încălcare a actelor normative

invocate în acțiune și nici încălcări ale mandatului acordat, precizând că pe

parcurs reclamanta a refuzat să finalizeze actele decurgând din câștigarea

licitației respective.

Tribunalul București, secția comercială, prin

sentința civilă nr. 4362 din 26 martie 2002 a respins acțiunea ca nefondată.

În motivarea soluției date instanța de fond a

reținut că potrivit O.G. nr. 88/1997 și H.G. nr. 450/1999 noțiunea de valoare

contabilă este strâns legată de prețul de pornire și nu de cel de adjudecare

care este prețul pieței. Valoarea contabilă este un prag relativ care permite

micșorarea prețului de ofertă chiar mai jos decât acesta, numai prețul de

ofertă – pornire a licitației fiind strâns legat de valoarea contabilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

reclamanta, criticile făcând referire la faptul că instanța nu s-a pronunțat

asupra unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii, respectiv

adresa nr. 210/822 din 26 ianuarie 2002 eliberată de APAPS prin care se

specifică că „membrii comisiei de licitație nu au avut mandat aprobat pentru

scăderea prețului sub valoarea contabilă a activului”.

Se susține de asemenea că nu s-a avut în vedere

art. 19 din Regulamentul de organizare și desfășurare a licitației pentru

vânzare active aprobată prin Ordonanța nr. 61/1998 al Ministerului Privatizării

care stabilea că valoarea de adjudecare să nu diminueze activul net contabil al

societății comerciale vânzătoare.

Prin decizia civilă nr. 1418 din 12 noiembrie

2002 Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins ca nefondat

recursul declarat.

S-a reținut că această modalitate de vânzare,

respectiv licitație publică cu strigare, cu adjudecarea la cel mai mare preț

obținut pe piață a avut loc cu respectarea dispozițiilor H.G. nr. 450/1999

această modalitate fiind hotărâtă de Consiliul de Administrație a recurentei la

data de 30 septembrie 1999.

Urmare memoriului formulat de reclamanta S.C. S.

S.A., Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a promovat

recurs în anulare solicitând în baza art. 314 C. proc. civ. admiterea acestuia,

casarea hotărârilor judecătorești criticate și, pe fond, admiterea acțiunii

formulate de reclamantă.

În motivarea recursului în anulare se arată că

în cazul vânzării de active prin licitație, cu strigare, prețul de vânzare

comportă două limite: să fie de 50% din prețul de pornire la prima licitație

și, în toate cazurile, să nu fie inferior valorii contabile a activului, afară

de cazul în care există aprobarea expresă în acest sens din partea autorității

publice implicite, respectiv F.P.S.

Necesitatea acestei aprobări exprese rezultă din

dispozițiile imperative ale art. 8 din O.U.G. nr. 88/1997 și a art. 13 din

Ordonanța nr. 61 din 1 martie 1998 pentru aplicarea Normelor Metodologice

privind privatizarea societăților comerciale și vânzarea de active.

Nerespectarea acestor norme imperative atrage

sancțiunea nulității absolute a licitației.

Recursul în anulare este nefondat.

Vânzarea activului reclamantei, desfășurată la

data de 22 martie 2000 a avut loc sub incidența O.G. nr. 88/1995 astfel cum a

fost modificată din Legea nr. 99/1999 și a Normelor de aplicare respectiv H.G.

nr. 450/1999.

Hotărârea de vânzare a activului, a fost luată

de Consiliul de administrație, organ de conducere a societății, la data de 30

septembrie 1999 și 1 decembrie 2000 date la care s-a decis modul de organizare

a licitației respectiv în formă cu strigare în două etape.

Se pretinde nulitatea absolută a licitației sub

aspectul prețului de adjudecare constând în aceea că ar fi mai mic decât

valoarea contabilă a activului respectiv.

Ori, în raport de dispozițiile legale care

reglementează licitația de active susținerea este nejustificată făcându-se

confuzie între prețul de pornire și cel de adjudecare.

Astfel noțiunea de valoare contabilă este strâns

legată de prețul de pornire a licitației și nu de cel de adjudecare care este

prețul pieței.

Art. 24 al cap. IV din H.G. nr. 450/1999 la pct.

3 stabilește imperativ că vânzarea activelor se face prin licitație deschisă cu

strigare cu adjudecare la cel mai mare preț obținut pe piață și care constituie

prețul de adjudecare sau de vânzare diferit de prețul de ofertă și de valoarea

contabilă.

Mandatul de care se face vorbire în motivele de

recurs se referă la prețul de pornire a licitației care așa cum s-a arătat are

în vedere valoarea contabilă ce este un prag relativ care permite micșorarea

prețului de ofertă chiar mai jos de valoarea contabilă.

Față de cele arătate, rezultă, fără putință de

tăgadă, că în condițiile legii, după caz se aprobă vânzarea la prețul de piață

a activelor din patrimoniul societăților, valoarea contabilă neavând incidență

asupra prețului final, respectiv prețului de adjudecare care reprezintă prețul

pieței.

În speță aprobarea vânzării activului s-a făcut

în condițiile art. 4.9 stabilindu-se preț de ofertă mai mic decât valoarea

contabilă, astfel că sunt întrunite condițiile nulității absolute, nefiind

încălcată nici o reglementare legală, soluțiile pronunțate fiind legale și

temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 4362 din 26 martie 2002 a

Tribunalului București, secția comercială, și a deciziei nr. 1418 din 12

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 2 decembrie 2003.