ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3299/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 837 din 19

decembrie 2000 a Tribunalului Mehedinți a fost admisă acțiunea reclamantei S.M.

formulată în contradictoriu cu S.N.T. R.T., Direcția T. Mehedinți,

constatându-se că reclamanta datorează pârâtei, din factura nr. 15231 din 5

februarie 2000, numai 400.000 lei, pârâta fiind obligată să deducă din această

factură suma de 18.349.100 lei, reprezentând costul unor convorbiri telefonice

neefectuate de reclamantă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

avut în vedere concluziile expertizei tehnice efectuată în cauză, concluzii ce

descriu lipsa de siguranță a cutiei terminale în lipsa aplicării unor sigilii

și posibilitatea conectării frauduloase cu un sistem simplu, constând într-un

microreceptor la care se adaptează fire cu crocodil.

De asemenea, expertiza a explicat și

posibilitatea tehnică de efectuare a unor convorbiri fără a se asigura

deparolarea prealabilă, cu acces direct la instalațiile pârâtei.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de către pârâtă a fost admis prin decizia nr. 485 din 22 mai 2001 a Curții

de Apel Craiova, secția comercială, sentința tribunalului fiind schimbată în

tot, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța nu și-a însușit concluziile

expertului, reținând, în esență, că, atâta vreme cât nu s-au depistat urme de

violare a cablului, este exclusă conectarea frauduloasă a microreceptoarelor,

neexistând probe certe că prepușii pârâtei s-au conectat la postul telefonic al

reclamantei.

De asemenea, susținerea expertului

că s-au înregistrat suprapuneri de convorbiri și că ele au avut o durată mică,

ceea ce confirmă efectuarea lor direct din centrală, a fost înlăturată,

reținându-se că expertul a interpretat eronat orele înscrise în listing în

dreptul fiecărei convorbiri, acesta cuprinzând orele de sfârșit ale

convorbirilor și nu cele de început, cum greșit s-a reținut.

Nemulțumită de această decizie,

reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru netemeinicie și

nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta critică, în esență, înlăturarea apărărilor sale și a probelor

administrate de ea, probe din care rezultă că nu ea a efectuat convorbirile

contestate și pentru care nu a acceptat factura, încălcându-se astfel

dispozițiile art. 46 C. com.

Prin fotografiile depuse la dosar,

cât și prin depozițiile martorilor a probat violarea firelor din cutia

terminală, așa cum a reținut și expertul tehnic, expert care a răspuns

obiecțiunilor pârâtei, în sensul că ele sunt nefondate, dar pe care instanța de

apel și le-a însușit cu totul neîntemeiat.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a

solicitat respingerea recursului.

Recursul este întemeiat pentru

considerentele ce se vor arăta:

Instanța de apel și-a întemeiat

soluția prin înlăturarea concluziilor expertizei tehnice efectuată la fond,

omițând a analiza și celelalte probe efectuate în cauză, respectiv, depozițiile

martorilor, fotografiile depuse la dosar, probe care complineau și susțineau

concluziile expertului tehnic.

Potrivit acestor concluzii în

factura emisă de pârâtă pe numele reclamantei sunt multe greșeli grave,

existând suprapuneri de convorbiri determinate de defecțiuni ale sistemului de

înregistrare a convorbirilor, justificând tehnic posibilitatea furtului de

impulsuri chiar și în centralele digitale și chiar în condițiile în care postul

telefonic este parolat, desigur aceste violări fiind posibile numai din

centrală, din partea prepușilor pârâtei.

Instanța de apel în mod cu totul eronat

a reținut că, în cauză, nu s-a probat violarea firelor cutiei terminale,

deoarece fotografiile aflate în dosarul judecătoriei, ulterior declinat la

tribunal, probează contrariul.

Nici interpretarea eronată a

listing-ului convorbirilor de către expert nu poate fi reținută, deoarece,

chiar dacă orele respective erau orele finale ale convorbirilor telefonice și

nu cele de început, ele se suprapuneau, ceea ce era imposibil ca în același

timp, de la același post telefon, să se poată purta două convorbiri.

În consecință, Curtea apreciază că

recursul reclamantei este întemeiat, urmând a fi admis, iar decizia din apel

modificată, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., coroborat cu art. 304

pct. 10 C. proc. civ., în sensul respingerii apelului pârâtei ca nefondat,

sentința tribunalului fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta S.M. împotriva deciziei nr. 485 din 22 mai 2001 a Curții de Apel Craiova,

secția comercială.

Modifică decizia atacată, în sensul

că respinge apelul pârâtei S.N.T.C. R.T. SA, Direcția T. Mehedinți, declarat

împotriva sentinței nr. 837/C din 19 decembrie 2000 a Tribunalului Mehedinți.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 3 iulie 2003.