ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2718/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Reclamanta sucursala P. Tîrgu Jiu a

chemat în judecată pe pârâtul N.P.T., pentru ca, prin hotărârea ce se va

pronunța să fie dispusă exproprierea suprafeței de 1612 mp teren agricol,

proprietatea pârâtului, situat în comuna Licurici, în punctul Totea și să fie

stabilit cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să i le plătescă în

conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994.

După un prim ciclu procesual, prin

sentința civilă nr. 87 din 11 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj,

secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea, ca

nefondată, reținându-se că nu a fost realizată procedura prealabilă

exproprierii, întâmpinarea formulată de pârât nefiind soluționată conform art.

18-20 din Legea nr. 33/1994.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 141 din 24

septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă.

Împotriva susmenționatei decizii a

declarat recurs reclamanta, susținând în esență că au fost încălcate

prevederile art. 23 din Legea nr. 33/1994, prin aceea că la dezbaterea apelului

nu a participat procurorul, deși această participare este obligatorie, că

nelegal i-a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la

soluționarea întâmpinării pârâtului de către Secretariatul General al

Guvernului și că acțiunea putea fi respinsă ca prematur introdusă, iar nu ca

nefondată.

Recursul este nefondat.

La dosarul instanței de apel se află

încheierea de dezbateri din 17 septembrie 2002, când a fost amânată pronunțarea

deciziei, în care este menționată prezența procurorului, care a pus concluzii

de respingere a apelului, astfel că este neîntemeiată critica privitoare la

încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 33/1994.

Cererea de suspendare a judecății în

temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea întâmpinării

pârâtului de către Secretariatul General al Guvernului nu putea fi primită,

deoarece, potrivit textului de lege invocat, instanța poate suspenda judecata

când dezlegarea pricinii atârnă de existența sau inexistența unui drept care

face obiectul unei alte judecăți, or, în prezenta cauză un astfel de proces pe

rolul unei instanțe nu există.

Atât tribunalul, cât și curtea de

apel nu au făcut decât să respecte îndrumările cuprinse în decizia nr. 3018 din

13 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, într-o

primă fază procesuală, prin care hotărârile anterioare fuseseră casate, cu

trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Gorj.

Prin considerentele deciziei Curții

Supreme de Justiție s-a statuat în sensul că, potrivit art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 33/1994 sesizarea tribunalului de către expropriator poate avea loc

numai după efectuarea procedurii prealabile, care include și dreptul

expropriatului de a formula întâmpinare și că numai după depunerea soluției

pronunțate cu privire la întâmpinarea formulată de pârât instanța de trimitere

se poate pronunța dacă sunt întrunite condițiile cerute pentru expropriere și

care este cuantumul despăgubirilor.

Cum însă procedura prealabilă

susmenționată nu a fost finalizată, în mod corect a respins acțiunea instanței

de fond, a cărei soluție a fost menținută de instanța de apel, fiind lipsit de

relevanță faptul că a fost folosit termenul de „nefondată” în loc de

„prematură”, dispozitivul sentinței trebuind să fie interpretat în sensul

considerentelor acesteia.

În consecință, conform art. 312

alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Târgu Jiu, împotriva

deciziei nr. 141 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.