ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2718/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta sucursala P. Tîrgu Jiu a chemat în judecată pe pârâtul N.P.T., pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispusă exproprierea suprafeței de 1612 mp teren agricol, proprietatea pârâtului, situat în comuna Licurici, în punctul Totea și să fie stabilit cuantumul despăgubirilor pe care trebuie să i le plătescă în conformitate cu prevederile Legii nr. 33/1994. După un prim ciclu procesual, prin sentința civilă nr. 87 din 11 aprilie 2002, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată, reținându-se că nu a fost realizată procedura prealabilă exproprierii, întâmpinarea formulată de pârât nefiind soluționată conform art. 18-20 din Legea nr. 33/1994.

Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, prin decizia nr. 141 din 24 septembrie 2002, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civilă. Împotriva susmenționatei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând în esență că au fost încălcate prevederile art. 23 din Legea nr. 33/1994, prin aceea că la dezbaterea apelului nu a participat procurorul, deși această participare este obligatorie, că nelegal i-a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea întâmpinării pârâtului de către Secretariatul General al Guvernului și că acțiunea putea fi respinsă ca prematur introdusă, iar nu ca nefondată. Recursul este nefondat.

La dosarul instanței de apel se află încheierea de dezbateri din 17 septembrie 2002, când a fost amânată pronunțarea deciziei, în care este menționată prezența procurorului, care a pus concluzii de respingere a apelului, astfel că este neîntemeiată critica privitoare la încălcarea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 33/1994. Cererea de suspendare a judecății în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea întâmpinării pârâtului de către Secretariatul General al Guvernului nu putea fi primită, deoarece, potrivit textului de lege invocat, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, or, în prezenta cauză un astfel de proces pe rolul unei instanțe nu există.

Atât tribunalul, cât și curtea de apel nu au făcut decât să respecte îndrumările cuprinse în decizia nr. 3018 din 13 iunie 2001, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, într-o primă fază procesuală, prin care hotărârile anterioare fuseseră casate, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Gorj. Prin considerentele deciziei Curții Supreme de Justiție s-a statuat în sensul că, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 sesizarea tribunalului de către expropriator poate avea loc numai după efectuarea procedurii prealabile, care include și dreptul expropriatului de a formula întâmpinare și că numai după depunerea soluției pronunțate cu privire la întâmpinarea formulată de pârât instanța de trimitere se poate pronunța dacă sunt întrunite condițiile cerute pentru expropriere și care este cuantumul despăgubirilor.

Cum însă procedura prealabilă susmenționată nu a fost finalizată, în mod corect a respins acțiunea instanței de fond, a cărei soluție a fost menținută de instanța de apel, fiind lipsit de relevanță faptul că a fost folosit termenul de „nefondată” în loc de „prematură”, dispozitivul sentinței trebuind să fie interpretat în sensul considerentelor acesteia. În consecință, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de S.N.P. P. S.A. București, sucursala P. Târgu Jiu, împotriva deciziei nr. 141 din 24 septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 aprilie 2004.