ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1591/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 366 din 8

decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 6694/2003, în

baza art. 20 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) C. pen., art. 37 lit. b),

art. 73 lit. b) C. pen. și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., condamnă pe

inculpatul B.A., deținut în Penitenciarul Arad, la:

- 9 ani închisoare, pentru tentativă

la omor calificat.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata de 3 ani.

În condițiile prevăzute de art. 71

alin. (2) C. pen., interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de

art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen.,

dispune prelungirea măsurii arestării preventive, privind pe inculpat pe durata

de 60 zile de la 8 decembrie 2003, la 6 februarie 2004.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de la 8 iunie 2003 și a arestării

preventive de la 9 iunie 2003 la zi.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 14.040.387 lei către partea civilă Spitalul clinic județean nr. 1

Timișoara cu titlu de cheltuieli de spitalizare acordate părții vătămate B.A.

A fost obligat inculpatul la plata

sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, dispunând plata din

fondurile Ministerului Justiției a sumei de 400.000 lei onorariu avocat din

oficiu și a sumei de 185.000 lei către Serviciul județean de Medicină legală

Arad, taxă raport medico-legal.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut următoarele:

În după amiaza zilei de 8 iunie

2003, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a mers la domiciliul

fostei concubine, partea vătămată B.A. pentru a-și vizita copilul în vârstă de

două luni. Inculpatul a avut permisiunea concubinei sale să plimbe copilul cu

căruciorul. La întoarcere, în fața casei s-a certat atât cu partea vătămată,

cât și cu mama și sora acesteia, înjurându-se reciproc. Inculpatul a scos un

briceag din buzunar cu care a amenințat persoanele menționate, iar pe sora

concubinei sale a lovit-o cu palma peste față. Mama părții vătămate, observând

conduita agresivă a inculpatului, a adus din curte o sapă pe care i-a dat-o

fiicei sale.

Intenția ei de a-l lovi pe inculpat

nu s-a finalizat, deoarece acesta a dezarmat-o, smulgându-i sapa și lovind-o

apoi în cap, în regiunea occipitală. Datorită loviturii primite, partea

vătămată, în cădere s-a lovit și de stâlpul de susținere a porții.

B.A. a suferit leziuni vindecabile

în 50-55 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri,

inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie, invocând drept

motiv împrejurarea că pedeapsa aplicată este prea aspră, având în vedere starea

de provocare reținută în favoarea sa.

Instanța de apel, prin decizia

penală nr. 40/ A din 29 ianuarie 2004, a admis apelul declarat de inculpat, a

desființat sentința penală nr. 366 din 8 decembrie 2003 a Tribunalului Arad în

ceea ce privește cuantumul pedepsei și, rejudecând a redus pedeapsa aplicată de

la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.

20, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și art. 73 lit. b) C. pen., cu înlăturarea dispozițiilor art. 80 alin. (1) și

(2) C. pen.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia mai

sus-menționată a apreciat că în mod corect instanța de fond a reținut în favoarea

inculpatului circumstanța atenuantă a scuzei persoanei prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen., având în vedere că lovitura a fost aplicată sub o puternică

tulburare provocată de acțiunea violentă a părții vătămate. De asemenea, tot în

mod legal instanța a reținut ca aplicabile prevederile art. 37 lit. b) C. pen.,

în raport de primul termen al recidivei, respectiv pedeapsa de 4 ani și 6 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 4323/1998 a Judecătoriei Arad,

definitivă prin decizia penală nr. 169/1999 a Curții de Apel Timișoara.

În raport de concursul dintre

cauzele de agravare și respectiv, diminuare a răspunderii penale, prima

instanță a făcut aplicarea art. 80 alin. (2) C. pen., potrivit căruia coborârea

pedepsei sub minimul special nu este obligatorie, astfel că s-a aplicat

pedeapsa de 9 ani închisoare.

Instanța de apel, în esență, a

considerat că deși instanța de fond nu era obligată, conform art. 80 C. pen.,

să reducă pedeapsa sub minim special, ar fi trebuit să procedeze în acest mod

„având în vedere contextul în care a fost săvârșită fapta”, motiv pentru care a

redus pedeapsa de la 9 ani închisoare la 7 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara pe care l-a înaintat

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, învederând nelegalitatea

hotărârii din apel prin înlăturarea prevederilor art. 80 alin. (2) C. pen.

Recursul declarat este fondat și

urmează a fi admis ca atare.

Într-adevăr, textul are în vedere și

starea de recidivă, întrucât în dispozițiile alin. (1) a include în denumirea

generică de cauze de agravare, astfel că sunt aplicabile prevederile art. 80

alin. (2) C. proc. pen.

În caz de concurs între circumstanțe

agravante și circumstanțe atenuante, conform art. 80 C. pen., coborârea

pedepsei sub minimul special nu este obligatorie chiar dacă circumstanțele

agravante nu sunt din cele expres prevăzute în dispozițiile art. 75 C. pen., ci

se constată de instanță în temeiul aliniatului ultim al acestui text.

Or, una din situațiile la care se

referă alin. ultim al art. 80 C. pen., este starea de recidivă.

În aceste condiții, prima instanță a

reținut riguros situația de fapt care nici ea nu justifică diminuarea pedepsei

aplicate, în condițiile în care inculpatul a avut o atitudine agresivă, chiar

la limita stării de provocare.

În concluzie, instanța de fond,

neobligată la coborârea pedepsei sub minimul special, a făcut o aplicare

corectă a prevederilor art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., evaluând judicios

criteriile de individualizare a pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 40

din 29 ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe intimatul inculpat B.A.

Casează decizia penală nr. 40 din 29

ianuarie 2004 a Curții de Apel Timișoara.

Menține, în întregime, dispozițiile

sentinței penale nr. 366 din 8 decembrie 2003 a Tribunalului Arad.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 8 iunie 2003 până

la 23 martie 2004.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 martie 2004.