ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3233/2003

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 876 din 24

februarie 1999, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea

reclamantei S.N.T.F.M., C.F.R. M. SA, A.R.M. C.F.R. M. Craiova, și a obligat pe

pârâta SC M.I. SRL București la plata sumei de 14.923.878 lei, diferențe

tarifare și 1.140.432 lei cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 2692 din 8 iunie 1999, a admis apelul

pârâtei, a desființat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza spre

rejudecare în fond.

La data de 25 aprilie 2000, pârâta a

formulat o cerere de chemare în garanție a SC O.U. SA Podari, pentru ca, în

cazul obligării sale din acțiunea principală, această parte să fie obligată

către reclamantă.

După casare, prin sentința civilă nr.

3764 din 13 iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins

acțiunea reclamantei, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în sarcina sa, în

sumă de 4.377.149 lei și a constatat că cererea de chemare în garanție a rămas

fără obiect.

Curtea de Apel București, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 208 din 15 februarie 2001, a admis apelul

reclamantei, a schimbat hotărârea instanței de fond, a admis acțiunea

reclamantei, a obligat pe pârâtă la 14.923.878 lei, diferență tarife transport

și 1.834.881 lei cheltuieli de judecată. Totodată, a fost admisă și cererea de

chemare în garanție, această parte fiind obligată la plată către pârâtă a sumei

de 14.923.878 lei daune și 2.903.792 lei cheltuieli de judecată fond, apel și

cerere de chemare în garanție și onorariu apărător.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, chemata în garanție SC O.U. SA Podari a formulat recurs,

solicitând, în esență, respingerea cererii formulate împotriva sa, întrucât nu

i-a fost notificată modificarea tarifelor de transport.

Recursul este nefondat pentru cele

ce se vor arăta în continuare.

Din examinarea actelor aflate la

dosarul cauzei, în raport de critica pe care chemata în garanție o face

hotărârii atacate, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre

situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune

casarea acesteia.

Astfel, așa cum rezultă din procesul

verbal încheiat, din dispoziția instanței de apel, în urma verificării de către

părți a modului de calcul a diferențelor de taxare în suma pretinsă prin

acțiune, la stația C.F.R. Podari, s-a constatat aplicarea eronată a T.L.M. C.F.R.,

întrucât, având în vedere că vagoanele erau destinate traficului internațional,

trebuia aplicat T.I.E.T. C.F.R., care prevede taxe mai mari.

În consecință, cum cheltuielile de

transport erau în sarcina comitentului, potrivit contractului de comision,

corect, s-a dispus angajarea răspunderii SC O.U. SA Podari la plata acestora,

potrivit art. 405 C. com.

De altfel, trebuie reținut că

recurenta, chemată în garanție, nu contestă că datorează taxele de transport,

în calitate de comitent și proprietar al mărfii, ci afirmă că trebuia să-i fie

notificată majorarea acestora.

Or, cum s-a reținut mai sus, nu a

fost vorba de o majorare de tarif de transport, ci de aplicarea eronată pentru

vagoanele destinate traficului internațional a altui tarif decât cel legal,

care nu necesita o notificare.

În această situație, recursul

chematei în garanție se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanție, SC O.U. SA Podari,

împotriva deciziei nr. 208 din 15 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 1 iulie 2003.