ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3233/2003

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 876 din 24 februarie 1999, Tribunalul București, secția comercială, a admis acțiunea reclamantei S.N.T.F.M., C.F.R. M. SA, A.R.M. C.F.R. M. Craiova, și a obligat pe pârâta SC M.I. SRL București la plata sumei de 14.923.878 lei, diferențe tarifare și 1.140.432 lei cheltuieli de judecată. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 2692 din 8 iunie 1999, a admis apelul pârâtei, a desființat sentința civilă de mai sus și a trimis cauza spre rejudecare în fond. La data de 25 aprilie 2000, pârâta a formulat o cerere de chemare în garanție a SC O.U. SA Podari, pentru ca, în cazul obligării sale din acțiunea principală, această parte să fie obligată către reclamantă.

După casare, prin sentința civilă nr. 3764 din 13 iunie 2000, Tribunalul București, secția comercială, a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în sarcina sa, în sumă de 4.377.149 lei și a constatat că cererea de chemare în garanție a rămas fără obiect. Curtea de Apel București, secția comercială, prin decizia civilă nr. 208 din 15 februarie 2001, a admis apelul reclamantei, a schimbat hotărârea instanței de fond, a admis acțiunea reclamantei, a obligat pe pârâtă la 14.923.878 lei, diferență tarife transport și 1.834.881 lei cheltuieli de judecată. Totodată, a fost admisă și cererea de chemare în garanție, această parte fiind obligată la plată către pârâtă a sumei de 14.923.878 lei daune și 2.903.792 lei cheltuieli de judecată fond, apel și cerere de chemare în garanție și onorariu apărător.

Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, chemata în garanție SC O.U. SA Podari a formulat recurs, solicitând, în esență, respingerea cererii formulate împotriva sa, întrucât nu i-a fost notificată modificarea tarifelor de transport. Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei, în raport de critica pe care chemata în garanție o face hotărârii atacate, se constată că nu sunt îndeplinite nici una dintre situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., pentru a se putea dispune casarea acesteia. Astfel, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat, din dispoziția instanței de apel, în urma verificării de către părți a modului de calcul a diferențelor de taxare în suma pretinsă prin acțiune, la stația C.F.R.

Podari, s-a constatat aplicarea eronată a T.L.M. C.F.R., întrucât, având în vedere că vagoanele erau destinate traficului internațional, trebuia aplicat T.I.E.T. C.F.R., care prevede taxe mai mari. În consecință, cum cheltuielile de transport erau în sarcina comitentului, potrivit contractului de comision, corect, s-a dispus angajarea răspunderii SC O.U. SA Podari la plata acestora, potrivit art. 405 C. com. De altfel, trebuie reținut că recurenta, chemată în garanție, nu contestă că datorează taxele de transport, în calitate de comitent și proprietar al mărfii, ci afirmă că trebuia să-i fie notificată majorarea acestora. Or, cum s-a reținut mai sus, nu a fost vorba de o majorare de tarif de transport, ci de aplicarea eronată pentru vagoanele destinate traficului internațional a altui tarif decât cel legal, care nu necesita o notificare.

În această situație, recursul chematei în garanție se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de chemata în garanție, SC O.U. SA Podari, împotriva deciziei nr. 208 din 15 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 1 iulie 2003.