ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul București sub nr. 7099/2000, SC T.R. SA a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC W.I. SRL, SC M.C. SRL și SC A.E. SRL, să oblige pârâții la plata sumei de 1.800 dolari SUA cu titlu de preț transport, cu cheltuieli de judecată. SC M.C. SRL a formulat cerere de chemare în garanție a SC S.E.I. SRL, pentru obligarea acesteia la plata sumei de 1.200 dolari S.U.A., echivalent în lei, reprezentând contravaloarea transportului achitat. Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 1115 din 15 februarie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat-o pe pârâta SC W.I.

SRL la plata sumei de 1.800 dolari S.U.A., echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloare transport și la 3.071.000 lei cheltuieli de judecată. A fost respinsă acțiunea față de SC M.C. SRL și SC A.E. S-a respins cererea de chemare în garanție ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că, la data de 16 și 17 august 1999, în baza comenzii transmisă de SC W.I. SRL, reclamanta a efectuat două transporturi internaționale, iar pârâta refuză plata integrală. Față de pârâtele SC M.C. SRL și SC A.E., acțiunea a fost respinsă, arătându-se că nu acestea au comandat transportul. Cererea de chemare în garanție s-a respins „pentru aceleași considerente”. Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 79/A din 1 aprilie 2002, a admis apelul declarat de SC W.I.

SRL împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în „tot” și, pe fond, a respins, ca nefondată, acțiunea, cu 1.511.500 lei cheltuieli de judecată, motivarea fiind în sensul că SC W.I. SRL nu a fost decât un simplu intermediar, nefăcând altceva decât să comande transportul, iar marfa a ajuns la destinație depreciată din culpa reclamantei. SC T.R. SA a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. În dezvoltarea recursului se arată că: Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, transportul, astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost făcut în baza comenzii emise de pârâta-apelantă, în această situație, conform dispozițiilor art. 24 pct. 7 din Convenția C.M.R., este obligată la achitarea contravalorii acestuia, chiar în situația când marfa ar fi fost degradată din culpa lor, nu se putea respinge acțiunea, apelanta avea la îndemână o acțiune pentru daune.

Cheltuielile de judecată au fost, de asemenea, greșit stabilite. Recursul a fost admis pentru următoarele motive: În baza comenzii nr. 333 din 16 august 1999, transmisă reclamantei de către SC W.I. SRL, acesta a efectuat două transporturi internaționale dovedite cu scrisorile de trăsură C.M.R. din 16 și 19 august 1999, situație necontestată de pârâtă a căror contravaloare se ridică la suma de 1.800 dolari S.U.A. În aceste condiții, greșit a reținut instanța că SC W.I. SRL „a fost doar un simplu intermediar”, motiv pentru care nu datorează contravaloarea transportului, întrucât raporturile juridice privind transportul s-au stabilit între societatea respectivă și reclamantă, indiferent de faptul că beneficiarii acestuia au fost alte societăți, motiv pentru care, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ.

și art. 4 cap. III din C.M.R., corect a fost obligată de instanța de fond la plată. Faptul că o parte din marfă a fost deteriorată din culpa reclamantei nu putea duce la respingerea acțiunii. Dacă pârâta are pretenții față de acesta, ele trebuiesc stabilite în cadrul unei acțiuni de către instanță. Acestea au fost motivele pentru care s-a admis recursul, decizia pronunțată în cauză fiind nelegală și netemeinică, a fost modificată și s-a respins apelul, cu 2.046.780 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de reclamanta, SC T.R. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 79 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta, SC W.I. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinței nr. 1115 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București. Obligă pe intimata, SC W.I. SRL Râmnicu Vâlcea, la cheltuieli de judecată, în sumă de 2.046.780 lei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 3 martie 2004.