ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 849/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București sub nr. 7099/2000, SC T.R. SA a solicitat instanței ca,

prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu SC W.I. SRL, SC M.C. SRL și SC A.E.

SRL, să oblige pârâții la plata sumei de 1.800 dolari SUA cu titlu de preț

transport, cu cheltuieli de judecată.

SC M.C. SRL a formulat cerere de

chemare în garanție a SC S.E.I. SRL, pentru obligarea acesteia la plata sumei

de 1.200 dolari S.U.A., echivalent în lei, reprezentând contravaloarea

transportului achitat.

Tribunalul București, prin sentința

civilă nr. 1115 din 15 februarie 2001, a admis în parte acțiunea și a obligat-o

pe pârâta SC W.I. SRL la plata sumei de 1.800 dolari S.U.A., echivalent în lei

la data plății, reprezentând contravaloare transport și la 3.071.000 lei

cheltuieli de judecată.

A fost respinsă acțiunea față de SC M.C.

SRL și SC A.E.

S-a respins cererea de chemare în

garanție ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut din actele dosarului că, la data de 16 și 17 august 1999, în baza

comenzii transmisă de SC W.I. SRL, reclamanta a efectuat două transporturi

internaționale, iar pârâta refuză plata integrală.

Față de pârâtele SC M.C. SRL și SC A.E.,

acțiunea a fost respinsă, arătându-se că nu acestea au comandat transportul.

Cererea de chemare în garanție s-a respins „pentru aceleași considerente”.

Curtea de Apel București, prin

decizia civilă nr. 79/A din 1 aprilie 2002, a admis apelul declarat de SC W.I.

SRL împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în „tot” și,

pe fond, a respins, ca nefondată, acțiunea, cu 1.511.500 lei cheltuieli de

judecată, motivarea fiind în sensul că SC W.I. SRL nu a fost decât un simplu

intermediar, nefăcând altceva decât să comande transportul, iar marfa a ajuns

la destinație depreciată din culpa reclamantei.

SC T.R. SA a declarat recurs

împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului se arată

că:

Hotărârea cuprinde motive străine de

natura pricinii, transportul, astfel cum rezultă din actele dosarului, a fost

făcut în baza comenzii emise de pârâta-apelantă, în această situație, conform

dispozițiilor art. 24 pct. 7 din Convenția C.M.R., este obligată la achitarea

contravalorii acestuia, chiar în situația când marfa ar fi fost degradată din

culpa lor, nu se putea respinge acțiunea, apelanta avea la îndemână o acțiune

pentru daune.

Cheltuielile de judecată au fost, de

asemenea, greșit stabilite.

Recursul a fost admis pentru

următoarele motive:

În baza comenzii nr. 333 din 16

august 1999, transmisă reclamantei de către SC W.I. SRL, acesta a efectuat două

transporturi internaționale dovedite cu scrisorile de trăsură C.M.R. din 16 și

19 august 1999, situație necontestată de pârâtă a căror contravaloare se ridică

la suma de 1.800 dolari S.U.A.

În aceste condiții, greșit a reținut

instanța că SC W.I. SRL „a fost doar un simplu intermediar”, motiv pentru care

nu datorează contravaloarea transportului, întrucât raporturile juridice

privind transportul s-au stabilit între societatea respectivă și reclamantă,

indiferent de faptul că beneficiarii acestuia au fost alte societăți, motiv

pentru care, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ. și art. 4 cap. III

din C.M.R., corect a fost obligată de instanța de fond la plată.

Faptul că o parte din marfă a fost

deteriorată din culpa reclamantei nu putea duce la respingerea acțiunii. Dacă

pârâta are pretenții față de acesta, ele trebuiesc stabilite în cadrul unei

acțiuni de către instanță.

Acestea au fost motivele pentru care

s-a admis recursul, decizia pronunțată în cauză fiind nelegală și netemeinică,

a fost modificată și s-a respins apelul, cu 2.046.780 lei cheltuieli de

judecată în sarcina intimatei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

reclamanta, SC T.R. SA Brașov, împotriva deciziei nr. 79 din 1 aprilie 2002 a

Curții de Apel București, secția a VI-a comercială.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge apelul declarat de pârâta, SC W.I. SRL Râmnicu Vâlcea, împotriva

sentinței nr. 1115 din 15 februarie 2001 a Tribunalului București.

Obligă pe intimata, SC W.I. SRL

Râmnicu Vâlcea, la cheltuieli de judecată, în sumă de 2.046.780 lei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 3 martie 2004.