ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 626/2004

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105/ P din

4 iulie 2003 Tribunalul Neamț a condamnat pe inculpatul L.V. la:

- 22 ani închisoare și 10 ani

interzicerea, drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat și deosebit de

grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) și art. 176 lit. b) C.

pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

tentativă la infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen.,

raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C.

pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen. și art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, și anume 22 de ani închisoare și 10 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, conform

art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exercițiul drepturilor

prevăzute de art. 64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar, în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, s-a dedus durata arestării

preventive de la 1 martie 2002, până la 4 martie 2003 și s-a dispus prelungirea

acesteia cu încă 30 de zile, respectiv până la 5 august 2003.

S-a luat act de renunțarea părților

vătămate A.I. și A.C. la pretențiile civile în sumă de 800.000.000 lei,

respectiv 500.000.000 lei, formulate împotriva inculpatului.

În temeiul art. 106 din O.U.G. nr. 150/2002,

inculpatul a fost obligat să plătească părților civile Casa de Asigurări de

Sănătate Neamț suma de 3.673.768 lei și respectiv Casei de Asigurări de

Sănătate Iași, suma de 2.123.008 lei, pentru ambele cu titlu de despăgubiri

civile.

În baza art. 169 C. proc. pen., a

dispus restituirea către martorul C.I. a unei răngi din fier, în lungime de 85

cm, aflată la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Neamț.

În temeiul art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 15.300.000

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a se avansa

către Baroul de Avocați, din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt, următoarele:

Inculpatul este locuitor al comunei

Petricani, județul Neamț, anterior fiind condamnat pentru trei infracțiuni de

furt calificat.

După liberarea din penitenciar, în

anul 2000, având mijloace de trai modeste și pentru a-și asigura existența,

inculpatul a lucrat cu ziua la numitul C.I., patronul barului din localitate, care

avea în construcție o casă.

La data de 28 februarie 2002,

după-amiaza, la barul A.F. C., în jurul orelor 17,00, au venit victimele A.V.

și A.C., ambii aflați în stare de ebrietate.

Cele două victime au avut o discuție

contradictorie cu barmana I.A., cu A.M. și cu fiul patronului, I.C., motiv

pentru care au fost dați afară din bar.

În jurul orelor 19,30, la bar a

venit și patronul C.I., căruia barmana și celelalte angajate i-au relatat cele

întâmplate, la care patronul le-a făcut cunoscut că va anunța organele de

poliție.

Între timp, în bar a venit și

inculpatul L.V., aflat în stare de ebrietate care, după ce a luat cunoștință

despre cele întâmplate, a spus că “va rezolva el problema” cu cele două

persoane care au făcut scandal.

În jurul orelor 20,00 – 20,30,

înarmat cu o rangă din fier beton, luată din bar, inculpatul a ieșit la intersecția

cu ulița pe care se aflau locuințele celor două victime, trecând pe lângă

biserică și prin cimitir.

Din cauza stării de ebrietate

avansată în care se aflau, victimele se țineau unul pe altul.

În momentul în care A.V. a ajuns

lângă el, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri cu ranga în zona capului.

În urma loviturilor primite, victima a căzut la pământ, iar inculpatul a

aplicat lovituri cu aceeași rangă și lui A.C., care se interpusese între cei

doi.

După lovire victimele, au căzute la

pământ, iar inculpatul a părăsit locul faptei, aruncând ranga în curtea lui C.I.

Întors la bar, inculpatul a relatat

patronului despre faptele sale, fără însă a fi crezut.

În urma loviturilor primite, victima

A.V. a decedat.

Raportul medico-legal întocmit în

cauză a concluzionat că moartea victimei A.V. a fost violentă și s-a datorat stopului

cardio-respirator de natură reflexă, care a avut punct de plecare plexul carotidian,

determinat de traumatismul gâtului, leziunea letală producându-se prin lovire activă

la nivelul gâtului cu un corp dur cu marginile rotunjite și că între actele de

agresiune și deces există raport direct de cauzalitate.

În ce privește pe A.C., s-a reținut

că leziunile traumatice i-au fost cauzate prin lovire cu un corp dur și că

pentru vindecare au fost necesare un număr de 40-45 zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul L.V. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la

greșita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, solicitând a se dispune

achitarea, iar în subsidiar, referitor la pedeapsa aplicată care, în cazul în

care se va reține că este autorul faptelor, o consideră prea severă,

impunându-se reducerea ei, în raport cu împrejurările în care au fost comise și

datele ce caracterizează persoana sa.

Curtea de Apel Bacău, prin decizia

penală nr. 297 din 5 august 2003 a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpatul L.V.

S-a dedus din pedeapsă, în

continuare, arestarea preventivă la zi și s-a prelungit această măsură cu încă

30 de zile, respectiv până la 3 septembrie 2003.

În motivarea acestei decizii instanța

de apel a arătat că situația de fapt reținută de prima instanță este corectă și

confirmată de probele de la dosar, din care rezultă că inculpatul este autorul

celor două fapte, motiv pentru care nu se impune achitarea.

Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a

arătat că a fost just individualizată, la dozarea acesteia avându-se în vedere pe

lângă gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor, rezultat din modalitatea

și împrejurările în care au fost comise, soldate cu moartea uneia dintre

victime și lezarea sănătății și integrității corporale a celeilalte și

circumstanțele personale ale inculpatului, care are statutul de recidivist,

toate justificând tratamentul juridic mai sever aplicat de prima instanță.

Decizia curții de apel a fost

atacată cu recurs de către inculpatul L.V., pe care a criticat-o pentru

aceleași motive invocate și la judecata în apel și anume:

- în principal achitarea, întrucât

nu este autorul faptelor;

- în subsidiar, reducerea fiecărei

pedepse aplicate cât și a pedepsei de executat, care sunt prea severe.

Recursul este nefondat.

Analizând actele și lucrările de la

dosar, se constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut o

corectă situație de fapt, confirmată de probele administrate în cauză,

încadrând faptele în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat

inculpatului pedepse just individualizate, cu respectarea prevederilor art. 72

și art. 52 C. pen.

Cu privire la motivele de recurs

invocate de inculpat sunt de arătat următoarele:

a) Faptul că inculpatul este autorul

faptelor și nu altă persoană, cum a susținut la judecata în fond, apel și în

prezenta cale de atac, este dovedit cu declarațiile persoanelor audiate în

calitate de martori și anume: A.M.I., C.I., I.C., Z.M., Z.A., V.L., C.D.,

declarația părții vătămate A.C., procesul verbal de cercetare la fața locului,

caseta video cu reconstituirea efectuată la locul faptei, actele medicale

întocmite în cauză și nu în ultimul rând declarația dată de acesta în cursul

urmăririi penale, unde a recunoscut și descris detaliat modul în care a

procedat.

Împrejurarea că ulterior inculpatul

nu a mai recunoscut că este autorul faptelor este lipsit de relevanță, întrucât

în sprijinul acestei susțineri nu a făcut nici un fel de dovadă, aceasta

rămânând o simplă afirmație.

Prin urmare, neexistând nici o

dovadă care să contrazică situația de fapt reținută de prima instanță și

confirmată de instanța de apel, motivul de casare invocat de inculpat prin care

solicită a se dispune achitarea, pentru considerentul că nu este autorul faptei

nu poate fi primit.

b) Referitor la cea de a doua

critică, formulată în subsidiar, și anume reducerea pedepselor aplicate, pentru

fiecare faptă în parte și respectiv a pedepsei de executat, se constată că

este, de asemenea, nefondată.

Față de gravitatea faptelor comise

și de pericolul social ridicat pe care acestea îl prezintă și de datele ce

caracterizează persoana inculpatului, care a avut o poziție de negare a

vinovăției sale, la care se adaugă și statutul de recidivist pe care îl are, se

constată că pedeapsa de 22 ani închisoare, nu poate fi apreciată ca severă,

executarea ei în aceste limite fiind în măsură să contribuie la realizarea

prevederilor art. 52 C. pen.

Pentru considerentele arătate, având

în vedere și faptul că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art.

385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența și a altor

motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că

recursul declarat de inculpatul L.V. este nefondat și a fi respins ca atare, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., și a se dispune

potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul L.V., împotriva deciziei penale nr. 297 din 5 august

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 1 martie 2002, la 3 februarie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

februarie 2004.