ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4624/2003

HOTĂRÂRE

21.10.2003

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4624/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra cauzei penale de față;

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 45 pronunțată la data de 28 ianuarie 2003 în dosarul penal nr. 436/2002, Tribunalul Argeș, secția penală, a pronunțat următoarele:

În baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpatul B.I., la pedeapsa de 19 ani închisoare, în condițiile art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 175 C. pen., aplică inculpatului, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și d) C. pen., pe o durată de 6 ani.

În baza art. 88 C. pen., compută din durata pedepsei închisorii pronunțate, arestarea preventivă a inculpatului începând cu 18 noiembrie 2001, până la data de 28 ianuarie 2003.

În baza art. 350 C. proc. pen., menține arestarea preventivă dispusă prin încheierea din 23 ianuarie 2003, măsură ce expiră la data de 21 februarie 2003.

În baza art. 998 C. civ., art. 14 și art. 346 C. proc. pen., obligă pe inculpat la 452.776 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Municipal Câmpulung Muscel, jud. Argeș și la 86.000 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Bagdazar-Arseni București.

Constată că Spitalul de Pediatrie Pitești și B.I.I. nu s-au constituit părți civile în procesul penal.

În baza art. 191 C. proc. pen., obligă pe inculpatul B.I., la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarea situație de fapt:

Soții B.I. și B.I.I. (inculpatul și mama victimei, E.S.) s-au căsătorit în anul 2000, relațiile de familie nefiind prea bune datorită consumului excesiv de alcool de către soț, ceea ce îl făcea violent față de soție și ulterior și față de fiica sa.

La data de 16 noiembrie 2001, pe fondul stării de ebrietate a căutat scandal, atitudine specifică celor băuți, lovindu-și soția și trimițând-o să încarce sifoanele. În absența acesteia și deoarece fetița plângea, enervat, inculpatul i-a aplicat trei pumni în cap, apoi a trântit-o cu capul de pat și podea.

La întoarcere nu a comunicat soției cele petrecute și pentru că victima intrase în comă au dus-o la spital, unde aceasta a decedat ca urmare a unei hemoragii meningo-ventriculare și contuziei cerebrale ce a survenit ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral acut, forte, cu fractură de boltă craniană, prin lovire cu un corp dur. Această concluzie a fost înfățișată de raportul de autopsie și cel de expertiză medico-legală.

Reținerea situației de fapt și a vinovăției s-a făcut pe baza probelor administrate, ce s-au coroborat cu actele (rapoartele) medicale și anume: declarația inculpatului, procesul verbal de cercetare la fața locului, declarațiile martorilor B.I.I., M.I., M.M., E.M., P.I.G., G.M., A.F.G., I.V. și M.M.N.

Din declarațiile acestora a rezultat că inculpatul obișnuia să-și lovească fiica, consumul de alcool deteriorându-i comportamentul obișnuit. În ziua faptei, copilul a rămas în stare normală sub supravegherea inculpatului, băut și violent, și a fost găsit de soție, lovit atât de puternic încât a intrat în comă. Fiind de notorietate atitudinea violentă a inculpatului și starea pe care a putut-o crea scâncetele unui bebeluș, cum cei doi au fost singuri în casă, iar medicul a concluzionat că a fost lovită cu corp dur, ceea ce i-a atras moartea, singura concluzie este aceea că tatăl și-a ucis copilul de 6 luni. Ipoteza lovirii accidentale prin cădere pe care inculpatul nici nu a emis-o inițial, a fost înlăturată, având în vedere că nu s-a coroborat cu alte probe.

De altfel, inculpatul în faza urmăririi penale a recunoscut fapta, descriind amănunte doar de el cunoscute, ulterior adoptând o atitudine oscilantă până la prezentarea variantei unui omor din culpă.

Instanța de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor cu intenție indirectă. Inculpatul neurmărind neapărat uciderea, dar acceptând posibilitatea producerii rezultatului letal.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., respectiv atitudinea inculpatului, absența antecedentelor penale, grava consecință a faptei sale, cruzimea de care a dat dovadă.

Curtea de Apel Pitești, secția penală, prin decizia nr. 170/ A din 19 iunie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 1237/2003 a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat care criticase respingerea cererii sale de schimbare a încadrării juridice în ucidere din culpă și întinderea cuantumului pedepsei aplicate. S-a considerat că reținerea situației de fapt, încadrarea juridică și pedeapsa aplicată corespund probelor și dispozițiilor legale.

Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, în termen legal și invocând ca motive de casare, greșita încadrare juridică

[

(art. 385

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.)] și greșita individualizare a pedepsei [(art. 385

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)]. A solicitat schimbarea încadrării juridice, ca și la apel, și reducerea pedepsei.

Curtea examinând hotărârea atacată și sentința, în raport de cele 2 critici formulate, cât și din oficiu prin analizarea probelor administrate în lumina dispozițiilor legale aplicabile în cauză a ajuns la concluzia că recursul este nefondat.

În mod justificat instanța de apel a menținut sentința de condamnare, deoarece într-adevăr, din probele administrate a rezultat fără îndoială vinovăția inculpatului care și-a omorât copilul, cu intenție (indirectă), iar nu din culpă cum pretinde, pedeapsa aplicată fiind corespunzătoare gravității faptei sale. Modul de producere a leziunii exclude accidentarea din culpă, iar inculpatul a recunoscut că ceea ce s-a întâmplat victimei s-a produs în prezența sa.

Infracțiunea de omor în sine este o infracțiune gravă, viața fiind apărată egal, indiferent de cine este victima. Când însă inculpatul este persoana obligată legal și moral să îngrijească și să supravegheze creșterea și educarea victimei, gravitatea este de nemăsurat.

Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 385

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul inculpatului, hotărârile fiind legale și temeinice.

Se va deduce prevenția la zi.

Inculpatul recurent va suporta consecințele dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., cu privire la cheltuielile judiciare.