ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1813/2004

Deliberând asupra conflictului negativ de competentă dedus judecății retine următoarele: La 21 octombrie 2003, F.A. a chemat-o în judecată pe intimata SC T.R. SA, sucursala F.T. TARGU JIU solicitând obligarea acesteia la plata unor drepturi bănești datorate ca urmare a încetării contractului de muncă al petiționarei. Totodată petiționara a depus si o precizare a cererii sale prin care solicita să se constate nulitatea unor clauze din contractul colectiv de muncă si dintr-un „protocol” încheiat la 29 martie 2002. Cererea a fost înregistrată pe rolul secției litigii de muncă a Tribunalului Gorj cu numărul de dosar 2641/CM/2003. Prin sentința civilă nr. 2273 pronunțată la 27 noiembrie 2003, instanța astfel sesizată a respins cererea principală a petiționarei reținând că, în ceea ce privește drepturile bănești solicitate, operează autoritatea de lucru judecat.

Totodată a fost declinată în favoarea tribunalului București competenta de soluționare a cererii având ca obiect constatarea nulității absolute a anumitor clauze din contractul colectiv de muncă. În urma declinării competentei cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă si litigii de muncă cu numărul de dosar 236/LM/2004. Prin sentința civilă nr. 370, pronunțată la 2 februarie 2004, Tribunalul București si-a declinat la rândul sau competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj. Prin aceeași sentință s-a constatat existenta unui conflict negativ de competentă pentru a cărui soluționare s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație si Justiție.

Ca urmare a acestei sesizări cauza a fost înregistrată pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație si Justiție cu numărul de dosar 1530/2004. Referitor la aspectul dedus judecății, Curtea retine că, în principiu, cererea de chemare în judecată se adresează instanței domiciliului pârâtului, conform art. 5 C. proc. civ. Prin derogare de la această norma Codul muncii prevede în art. 284 alin. (2) că în cazul conflictelor de muncă competenta de soluționare a cererilor adresate justiției revine instanței în a cărei circumscripție se află domiciliul, reședința ori, după caz, sediul reclamantului. În speță domiciliul petiționarei se află în municipiul Târgu Jiu, iar cauza dedusă judecății a are în mod vădit caracterul unui litigiu de muncă, astfel încât, competenta de soluționare revine, conform dispoziției legale menționate Tribunalului Gorj.

De altfel respectiva instanță s-a considerat, în mod justificat, competentă să soluționeze „cererea principală” formulată de petiționară ignorând insă prevederile art. 17 C. proc. civ., care îi impuneau să judece si orice altă cerere cu caracter accesoriu formulată în cauza respectivă. Prin urmare, Curtea va face aplicarea textelor de lege amintite si a dispozițiilor art. 22 alin. (3) si (5) C. proc. civ., stabilind în favoarea Tribunalului Gorj competenta de soluționare a cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește în favoarea Tribunalului Gorj competenta de soluționare a conflictului de muncă dintre F.A. si SC T.R. SA, sucursala F.T. TARGU JIU. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 martie 2004.