ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de ordonanță președințială, formulată la 17 octombrie 2003, reclamanta, SC I.G. SRL Galați, a cerut, în contradictoriu cu pârâtele, SC L.I. SRL Craiova, și SC C.I.S.I. SRL București, interzicerea acestora prin reprezentanți, de a intra în incinta activelor ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr. 1811 din 24 iulie 2003. Judecătoria Câmpulung, județul Argeș, prin sentința civilă nr. 1941 din 20 octombrie 2003, a admis acțiunea astfel cum a fost formulată, reținând în esență, că reclamanta a vândut părților, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1811 din 24 iulie 2003, mai multe active, situate în Câmpulung, și întrucât cumpărătoarele nu și-au îndeplinit obligațiile de plată a prețului, cererea reclamantei este întemeiată pentru prevenirea producerii unor daune, astfel că este admisibilă în temeiul art. 581 C. proc.

civ. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele pârâte, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut, în principal, necompetența instanței, întrucât prin clauza compromisorie prevăzută în art. 11 din contractul de vânzare, părțile au convenit ca orice litigiu decurgând din sau în legătură cu contractul încheiat, privind validarea, interpretarea, executarea ori desființarea lui să se soluționeze prin arbitrajul organizat de Camera de Comerț și Industrie Argeș. S-a susținut că soluția pronunțată este criticabilă și în fond, întrucât nu s-a sprijinit pe probe.

Curtea, analizând din oficiu competența materială în soluționarea cauzei, reține următoarele: Cererea reclamantei ca instanța să dispună interzicerea pârâtelor de a intra în incinta activelor ce fac obiectul contractului de vânzare-cumpărare are natură comercială nepatrimonială, astfel că, competența materială în soluționare, în primă instanță, revine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalului. Acțiunea a fost formulată în regim de ordonanță președințială. Potrivit art. 581 alin. (2) C. proc. civ., „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului”. Potrivit dispozițiilor legale menționate, tribunalul avea competența soluționării cererii comerciale nepatrimoniale în regim de ordonanță președințială.

Susținerile recurentelor, în sensul aplicării clauzei compromisorii din contractul de vânzare-cumpărare și reținerii competenței tribunalului arbitral, sunt fără temei. Cartea IV „Despre arbitraj”, art. 340 C. proc. civ., prevede dreptul părților de a conveni soluționarea litigiilor pe calea arbitrajului, dar a celor patrimoniale. Cum, în speță, litigiul legat de executarea contractului nu are caracter patrimonial, revine instanțelor judecătorești competența soluționării și, după cum s-a arătat mai sus, tribunalului. Așa fiind, recursul se va admite pe excepția necompetenței materiale reținută din oficiu, iar hotărârea atacată urmează să fie casată, cu trimiterea cauzei spre competență soluționare, Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul pârâtelor, SC L.I. SRL și SC C.I.S.I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1941 din 20 octombrie 2003, a Judecătoriei Câmpulung Muscel, pe care o casează. Trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 aprilie 2004.