ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1371/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță

președințială, formulată la 17 octombrie 2003, reclamanta, SC I.G. SRL Galați,

a cerut, în contradictoriu cu pârâtele, SC L.I. SRL Craiova, și SC C.I.S.I. SRL

București, interzicerea acestora prin reprezentanți, de a intra în incinta

activelor ce fac obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat cu nr.

1811 din 24 iulie 2003.

Judecătoria Câmpulung, județul

Argeș, prin sentința civilă nr. 1941 din 20 octombrie 2003, a admis acțiunea

astfel cum a fost formulată, reținând în esență, că reclamanta a vândut

părților, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 1811 din 24 iulie 2003,

mai multe active, situate în Câmpulung, și întrucât cumpărătoarele nu și-au

îndeplinit obligațiile de plată a prețului, cererea reclamantei este întemeiată

pentru prevenirea producerii unor daune, astfel că este admisibilă în temeiul art.

581 C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs ambele pârâte, în temeiul art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a

susținut, în principal, necompetența instanței, întrucât prin clauza

compromisorie prevăzută în art. 11 din contractul de vânzare, părțile au

convenit ca orice litigiu decurgând din sau în legătură cu contractul încheiat,

privind validarea, interpretarea, executarea ori desființarea lui să se

soluționeze prin arbitrajul organizat de Camera de Comerț și Industrie Argeș.

S-a susținut că soluția pronunțată

este criticabilă și în fond, întrucât nu s-a sprijinit pe probe.

Curtea, analizând din oficiu

competența materială în soluționarea cauzei, reține următoarele:

Cererea reclamantei ca instanța să

dispună interzicerea pârâtelor de a intra în incinta activelor ce fac obiectul

contractului de vânzare-cumpărare are natură comercială nepatrimonială, astfel

că, competența materială în soluționare, în primă instanță, revine, potrivit art.

2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., tribunalului.

Acțiunea a fost formulată în regim

de ordonanță președințială.

Potrivit art. 581 alin. (2) C. proc.

civ., „cererea de ordonanță președințială se va introduce la instanța

competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului”.

Potrivit dispozițiilor legale

menționate, tribunalul avea competența soluționării cererii comerciale

nepatrimoniale în regim de ordonanță președințială.

Susținerile recurentelor, în sensul

aplicării clauzei compromisorii din contractul de vânzare-cumpărare și

reținerii competenței tribunalului arbitral, sunt fără temei.

Cartea IV „Despre arbitraj”, art. 340

C. proc. civ., prevede dreptul părților de a conveni soluționarea litigiilor pe

calea arbitrajului, dar a celor patrimoniale.

Cum, în speță, litigiul legat de

executarea contractului nu are caracter patrimonial, revine instanțelor

judecătorești competența soluționării și, după cum s-a arătat mai sus,

tribunalului.

Așa fiind, recursul se va admite pe

excepția necompetenței materiale reținută din oficiu, iar hotărârea atacată

urmează să fie casată, cu trimiterea cauzei spre competență soluționare,

Tribunalului Argeș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul pârâtelor, SC L.I.

SRL și SC C.I.S.I. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1941 din 20 octombrie

2003, a Judecătoriei Câmpulung Muscel, pe care o casează.

Trimite cauza spre competentă

soluționare Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 20 aprilie 2004.