ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 514/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta, SC. N.F. SRL, a

solicitat pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâtei, SC. T.M. SA, sucursala

E.L. Constanța, să emită facturi pentru diferențele de preț neîncasate, din

contractul de vânzare cumpărare, a mijloacelor fixe ce compun activul C.E.T. Ovidiu,

să predea toate mijloacele fixe care constituie obiectul contractului, sub

sancțiunea unor daune cominatorii și să plătească cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 6521 COM

din 23 septembrie 2003, Tribunalul Constanța, a respins acțiunea, considerând

că pe cale de ordonanță președințială se pot lua numai măsuri provizorii, fără

a prejudeca fondul. Neîndeplinirea condiției vremelniciei și a neprejudecării

fondului, nu deschid calea ordonanței președințiale.

Împotriva hotărârii judecătorești

susmenționate, reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304

pct. 8,9 și 10 C. proc. civ.

Astfel, recurenta susține că

instanța de fond greșit a apreciat neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 581

C. proc. civ., în cazul obligației de a face. Prevenirea unor pagube iminente

și însemnate justifică interesul ordonanței președințiale de care instanța nu a

ținut cont. Încetarea executării contractului reprezintă un abuz, așa încât,

aparența dreptului și urgența sunt condiții întrunite de cererea formulată.

În privința vremelniciei, recurenta

apreciază că aceasta are în vedere numai autoritatea de lucru judecat de care

nu se bucură ordonanța președințială, iar în legătură cu neprejudecarea

fondului, reclamanții sunt apărați de aparența dreptului, suficientă pentru

admiterea ordonanței.

Recursul este nefondat și va fi

respins pentru considerentele ce se vor expune:

Procedura specială a ordonanței

președințiale introduce reguli derogatorii în privința judecății, fără însă a

restricționa obiectul litigiului sau a o condiționa de sesizarea instanței

asupra fondului.

Cu toate acestea dispozițiile art. 581

C. proc. civ., stabilește condiții restrictive de admisibilitate, dat fiind caracterul

hotărârii pronunțate.

Caracterul vremelnic, condiție de

admisibilitate a ordonanței președințiale, decurge din însăși natura măsurii

luate, care își produce efectele o perioadă limitată de timp, menținând o

situație de fapt până la soluționarea fondului.

Este adevărat că aparența dreptului

este uneori suficientă pentru ca instanța să ordone măsuri de protecție, chiar

dacă dreptul este litigios. Însă măsurile nu pot depăși caracterul temporar.

Altfel, pe calea unei judecăți sumare, de urgență, s-ar păși la o soluție care

ar putea extinde atribuțiile conferite de procedura specială în discuție.

Mai mult, prin întâmpinarea depusă

la prima instanță, pârâta invocă apărări de fond care nu pot fi analizate

(încheierea contractului de vânzare cumpărare, îndeplinirea obligațiilor

părților, identificarea bunurilor ce formează capitalul social al societății).

Față de cele reținute, Înalta Curte

de Casație și Justiție consideră judicioasă soluția pronunțată de instanța de

fond, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge

ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței nr. 6521/COM din 23

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta, SC. N.F. SRL Ovidiu, împotriva sentinței nr. 6521/COM din 23

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Constanța, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 10 februarie 2004.