ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1183/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 210/CA din 17 martie 2006, Curtea de Apel Constanța, a admis cererea de suspendare formulată de G.D., în contradictoriu cu D.G.F.P. Constanța –compartimentul inspecții și D.G.F.P. Constanța – compartimentul soluționare contestații inspecții în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 și în consecință a dispus suspendarea procesului-verbal de inspecție din 24 mai 2005 al D.G.F.P. Constanța precum și a deciziei din 22 decembrie 2005 a D.G.F.P. Constanța – compartimentul de soluționare contestații, până la soluționarea acțiunii de fond. Pentru a pronunța această soluție instanța a apreciat că cererea de suspendare este întemeiată și bine justificată și totodată, s-a avut în vedere și prevenirea unei pagube iminente față de faptul că reclamantul este pensionar, fiind lipsit de alte mijloace materiale.

Prin sentința civilă nr. 868/CA din 13 iulie 2007, Curtea de Apel Constanța, a admis și în fond acțiunea reclamantului, a anulat decizia din 22 decembrie 2005 a D.G.F.P. Constanța - compartimentul soluționare contestații și în parte procesul-verbal de inspecție din 24 aprilie 2005 al D.G.F.P. Constanța - compartimentul inspecții, în ce privește obligarea reclamantului la plata sumelor de 172.805.512 RON și 38.809.924 RON aferente contractelor încheiate cu SC I.I. SRL, 38.675.000 RON și 82.326.448 RON aferente contractelor încheiate cu SC C.C. SRL și 22.973.289 RON aferente contractelor încheiate cu SC E. SRL. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că autoritatea contractuală putea confirma potrivit art. 8 alin. (6) din O.U.G.

nr. 60/2001 direct lucrările având în vedere că valoarea fără T.V.A. a fiecărui contract nu depășea 2.000 euro. Instanța a considerat că au fost încheiate legal contractele în litigiu, documentele privind efectuarea lor există, iar plățile au fost efectuate cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând nici un prejudiciu. Împotriva ambelor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta D.G.F.P. Constanța, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condițiile în care a susținut că hotărârile pronunțate sunt lipsite de temei legal și au fost date cu greșita aplicare a legii. Recurenta – pârâtă a criticat soluția instanței de fond atât în ceea ce privește modalitatea de soluționare a fondului cauzei cât și cu privire la acordarea suspendării executării actelor.

Prin motivele de recurs dezvoltate, vizând soluția primei instanțe asupra fondului cauzei, recurenta-pârâtă, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susținut că în mod nelegal și neîntemeiat a fost admisă acțiunea reclamantului și au fost anulate actele administrative atacate, respectiv decizia din 22 decembrie 2005 și procesul verbal de inspecție din 24 mai 2005, în condițiile în care contractele de execuție lucrări încheiate cu SC I. SRL, devizele de lucrări și procesele-verbale de recepție depuse la dosar nu conferă caracter legal procedurii de cumpărare directă de la această societate, aplicată de O. Constanța, întrucât valoarea lucrărilor de reparații prevăzute, depășea pragul valoric de 2.000 euro, astfel că se impunea aplicarea și respectarea dispozițiilor art. 71 din O.U.G.

nr. 60/1991. A mai arătat recurenta că intimatul-reclamant, deși a susținut că va prezenta documente doveditoare adiționale, nu a fost în măsură să facă o astfel de dovadă. Recurenta a precizat că instanța de fond trebuie să rețină că în cauză, achiziționarea de lucrări trebuia efectuată numai în condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001, atribuirea unui contract de achiziție de lucrări putând fi făcută numai de o comisie de evaluare constituită la nivelul autorității contractante, documentele justificative emise ulterior efectuării lucrărilor urmând a purta viza de control financiar preventiv a persoanei responsabile, conform reglementărilor legale aplicabile. Cum toate aceste documente poartă viza de control a reclamantului, acestuia îi revine și răspunderea patrimonială pentru nerespectarea prevederilor legale referitoare la execuția bugetară.

Cu privire la contractele de lucrări încheiate de Teatrul de Operă și Balet din Constanța cu SC C.C. SRL, recurenta a afirmat că este eronată motivarea instanței de fond în sensul inexistenței prejudiciului ce ar putea antrena răspunderea reclamantului, în condițiile în care sumele achitate, conform facturilor fiscale emise, au fost cu mult mai mari față de cele înscrise în oferta inițială, fiind astfel încălcate dispozițiile O.U.G. nr. 60/2001, potrivit cu care oferta are caracter ferm și obligatoriu. În fine, recurenta a mai arătat că sunt nelegale concluziile instanței de fond și în ceea ce privește contractele încheiate cu SC E. SRL și referitor la inexistența prejudiciului, motivat de faptul că în sarcina reclamantului nu a fost reținută nici o plată nelegală, deși reclamantul intimat avea calitatea de persoană direct răspunzătoare în cazul controlului financiar preventiv precum și în calitate de semnatar al contractelor încheiate.

Prin recursul formulat împotriva hotărârii de suspendare a executării actelor administrative atacate, măsură dispusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, recurenta pârâtă a arătat, pe de-o parte, că în mod greșit instanța de fond a acordat suspendarea executării actelor numai până la momentul soluționării fondului acțiunii, față de temeiul legal invocat, iar, pe de alta, că hotărârea este nelegală întrucât nici una dintre condițiile cerute de Legea nr. 554/2004 pentru acordarea suspendării, respectiv cazul justificat și paguba iminentă, nu este îndeplinită. Înalta Curte, examinând actele și lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., de probele administrate dar și față de criticile recurentei-pârâte, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reține că recursurile formulate sunt fondate și urmează a fi admise, cu consecința modificării în tot a sentinței atacate și a respingerii pe fond, ca neîntemeiată, a acțiunii reclamantului-intimat, în considerarea celor în continuare arătate. Prin procesul – verbal de inspecție de reverificare din 24 mai 2005, încheiat de compartimentul de inspecție al D.G.F.P. Constanța - Ministerul Finanțelor Publice, s-au stabilit în sarcina reclamantului, în calitatea sa de contabil șef la Teatrul Național de Operă Constanța și raportat la perioada inspectată, respectiv 2001-2004, următoarele sume, cu titlu de prejudiciu: -172.505.512 RON sumă achitată nelegal și 38.809.952 RON foloase nerealizate, aferente contractelor încheiate cu SC I.I.

SRL, și -19.360.305 RON plus 2.078.580 RON foloase nerealizate și respectiv 42.534.679 RON plus 4.560.148 RON foloase nerealizate, aferente contractelor încheiate cu SC C.C. SRL Contestația formulată de reclamant împotriva constatărilor cuprinse în procesul-verbal menționat a fost respinsă prin decizia din 22 decembrie 2005. Echipa de inspecție a menționat totodată, în ceea ce privește contractele încheiate între O. Constanța și SC E. SRL că date fiind necorelațiile existente în documente, urmează a se realiza o expertiză tehnică ulterioară. Totodată s-a reținut că decontarea sumei de 172.505.512 RON s-a efectuat fără a avea la bază, potrivit O.U.G. nr. 60/2001 și O.M.F.P. nr. 1014/2001, un contract de execuție lucrări, procese-verbale de recepție la terminarea lucrărilor, documente justificative vizate pentru controlul financiar preventiv, cu precizarea echipei de control că SC I.I.

SRL îi are ca asociați pe domnul G.D. și pe Z.S. Referitor la contractul încheiat între O. Constanța și SC C.C. SRL, echipa de inspecție de reverificare a constatat încălcarea prevederilor O.U.G. nr. 60/2001 în sensul că oferta are caracter ferm și obligatoriu pe toată durata de valabilitate stabilită de autoritatea contractantă în sensul că au fost decontate facturi cu sume mai mari decât cele prevăzute în contract, rezultând o diferență de 19.360.305 RON între valoarea contractată și cea facturată și decontată. S-a mai reținut că pentru executarea lucrărilor, în valoare de 38.675.000 RON nu s-au întocmit situații de lucrări și procese-verbale de recepție a lucrărilor parțiale sau finale. Prin decizia din 22 decembrie 2005, Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.

a respins ca neîntemeiată contestația reclamantului intimat, în ceea ce privește contractele încheiate cu SC C.C. SRL, SC E. SRL și respectiv SC I.I. SRL, reținând în esență că nu au fost prezentate documente relevante care să infirme constatările echipei de control/ verificare. Examinând întreg materialul probator existent la dosar, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentei – pârâte, vizând modalitatea de soluționare a fondului cauzei în sensul nerespectării în cazul achizițiilor de lucrări de la societățile menționate în actele de control atacate, contrar celor reținute de instanța de fond, a procedurilor prevăzute de O.U.G. nr. 60/2001 privind achizițiile publice. Astfel, cel puțin în ceea ce privește contractele de execuție lucrări încheiate cu SC I.I.

SRL, devizele de lucrări și procesele-verbale de recepție, nu putea fi aplicată procedura de cumpărare directă, conform art. 8 alin. (6) din O.U.G. nr. 60/2001, câtă vreme valoarea lucrărilor de reparații ce urmau a fi efectuate depășea pragul valoric de 2.000 euro. Deveneau astfel incidente prevederile art. 51 și 71 din O.U.G. nr. 60/1991, nerespectate însă în cauză, potrivit cu care autoritatea contractantă, respectiv O. din Constanța avea obligația de a constitui pentru atribuirea fiecărui contract de achiziție publică în parte, o comisie de evaluare și de a încheia apoi contractul cu ofertantul stabilit ca fiind câștigător de comisia de evaluare. Elocvente pentru precaritatea documentației întocmite dar și în ceea ce privește identificarea lucrărilor realizate de SC I.I.

SRL sunt și concluziile raportului de expertiză, întocmit de expertul ing. A.N., potrivit cu care contractele, devizele ofertă, procesele – verbale de recepție nu respectă prevederile legii, sunt extrem de sumare și indică doar lucrări generale de construcții, notele intitulate devize ofertă de la contractele cu SC I.I. SRL fiind numai liste de materiale, fără nici o justificare tehnică, din care să rezulte ce lucrări au executat, unde și pe ce suprafețe. În acest context, simpla concluzie a expertului cu privire la contractele SC I.I. SRL reținută în considerentele hotărârii instanței de fond, în sensul că au fost regăsite lucrări și nu există prejudicii, este trunchiat redată, fiind omisă contatarea esențială, prealabilă, a aceluiași expert în sensul că identificarea lucrărilor s-a făcut numai pe baza informațiilor furnizate de reclamant, din documentele sumare puse la dispoziție nerezultând localizarea lucrărilor.

Referitor la contractul de lucrări încheiat de autoritatea contractantă cu SC C.C. SRL, Înalta Curte reține că în mod eronat instanța de fond a apreciat că martorii audiați au fost în măsură să dovedească existența unor lucrări în condițiile în care raportul de expertiză a menționat expres că respectivele lucrări nu au putut fi localizate integral, corespunzător facturilor plătite. De altfel, chiar expertul a confirmat constatările organelor de inspecție/reverificare, reținând la rândul său, că pentru acest contract a fost plătită în plus suma de 19.360.305 RON față de situația de lucrări prezentată expertului, cu precizarea că expertului nu i-au fost prezentate nici documentele legale necesare, respectiv procesul-verbal de recepție și nici devizul ofertă.

În fine, întemeiate sunt și criticile recurentei vizând modalitatea în care instanța de fond a statuat asupra lipsei prejudiciului produs autorității contractante, prin procedura nelegală de atribuire a respectivelor contracte de lucrări cu greșita aplicare a prevederilor legale incidente și urmare a eronatei interpretări a probelor administrate, cu referire directă la raportul de expertiză tehnică. Prejudiciul produs, prin activitatea culpabilă a reclamantului – intimat, după cum corect au reținut de altfel și organele de control, a rezultat din încălcarea art. 41 din O.U.G. nr. 60/2001, potrivit cu care oferta are caracter ferm și obligatoriu pe toată durata de valabilitate ca și din faptul plății unei sume mai mari decât cea inițial contractată, în condițiile în care expertul nici nu a putut identifica și determina, cu certitudine existența și realitatea lucrărilor contractate.

Concluzionând așadar pe aspecte prezentate, Înalta Curte apreciind că se impune în cauză menținerea concluziilor actelor de control atacate, ce nu au putut fi combătute prin probatoriul administrat și față de prevederile legale aplicabile respectiv O.U.G. nr. 60/2001 urmează ca în baza art. 312 alin. (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. să admită atât recursul vizând fondul cauzei, precum și recursul vizând soluția dată asupra cererii de suspendare, pentru aceleași considerațiuni, și casând sentința atacată, să respingă în fond ca neîntemeiată acțiunea reclamantului intimat, astfel cum a fost completată și precizată.

Înalta Curte nu poate să nu menționeze în raport de motivele de recurs vizând modalitatea de suspendare a executării actelor administrative atacate, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, că la data de 17 iunie 2006, instanța de fond, prin încheierea nr. 445/CA a îndreptat eroarea materială strecurată în sentința nr. 210/CA din 17 martie 2006 în sensul menționării că suspendarea actelor atacate este dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, astfel că sub acest aspect critica recurentei, sus arătată apare ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de D.G.F.P. Constanța împotriva sentinței civile nr. 210/CA din 17 martie 2006 și a sentinței nr. 568/CA din 13 iulie 2007 ale Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Casează sentințele atacate și în fond respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului G.D. astfel cum a fost completată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2008.