ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1782/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 27 martie 2001, reclamanta, A.P.A.P.S. București, a chemat în judecată pe pârâta, SC S.J. SA Tulcea, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată la plata sumei de 36.928.493 lei cu titlu de daune interese moratorii. Tribunalul Tulcea, prin sentința civilă nr. 211 din 12 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pe pârâtă la plata sumei de 36.928.493 lei cu titlu de daune interese moratorii. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanta, în calitate de acționar, are dreptul la plata dividendelor pretinse în baza art. 43 C. com., întrucât lipsa folosinței de bani produce creditorului un prejudiciu constând în cuantumul dobânzii calculate pe durata întârzierii în executare, creditorul netrebuind obligat să facă dovada vreunui prejudiciu.

Apelul declarat de pârâtă, împotriva acestei hotărâri, a fost admis de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, care, prin decizia nr. 933 COM din 8 noiembrie 2001, schimbă în tot sentința, în sensul că respinge acțiunea ca nefondată. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs reclamanta, A.P.A.P.S. București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, întrucât instanța de apel a admis în mod greșit apelul pârâtei, motivând că, creditorul nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin întârziere, iar debitorul nu a fost pus în întârziere, conform art. 1079 C. civ., printr-o notificare sau somație. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate, respingerea apelului și menținerea sentinței civile nr. 211 din 12 aprilie 2001, a Tribunalului Tulcea. Recursul este tardiv declarat, pentru următoarele considerente: Prealabil analizei motivelor de recurs, Curtea, din oficiu, a pus în discuția părților excepția de tardivitate a declarării recursului. Astfel, este de observat că decizia atacată a fost comunicată recurentei la sediul indicat în acțiune și prin întâmpinarea la apelul pârâtei (dosar apel) din București, la data de 20 decembrie 2001, iar cererea de recurs a fost înregistrată pe 25 iulie 2003. Din verificarea dosarului de apel nu rezultă ca recurenta-reclamantă să fi adus la cunoștința instanței schimbarea sediului social, conform art. 98 C. proc.

civ. Potrivit art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ori, în cauză, acest termen a fost depășit cu mult peste cel legal, așa încât recursul declarat la 25 iulie 2003, de reclamantă, este tardiv și va fi respins cu această motivare. Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. București, împotriva deciziei civile nr. 933 din 8 noiembrie 2001, a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 mai 2004.